ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1920/2020

Ședința publică din data de 19 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2019, în data de 31.07.2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. - reprezentați de Sindicatul Finanțelor Publice "Sed Lex" au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Dolj, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata diferențelor dintre salariile efectiv încasate și cele stabilite la nivel maxim în cadrul instituției pentru funcționari publici având aceeași funcție, grad, treaptă si gradație și care-și desfășoară activitatea în aceleași condiții - începând cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015) și până în data de 31.07.2016. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la achitarea dobânzii legale aferentă sumelor cuvenite fiecăruia dintre reclamanți - calculată de la data exigibilității debitului și până la momentul plății efective.

Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 26.11.2019, Tribunalul Dolj a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată intentată de reclamanții B. și H. și constituirea unui dosar separat - în acest fel formându-se dosarul nr. x/2019.

2.1. Prin sentința nr. 1792 din 10 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj și a declinat cauza spre soluționare Tribunalului Vâlcea, secția contencios admnistrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj a apreciat că în speță, în ceea ce privește competența sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Prin urmare, competentă să soluționeze prezenta cererea este instanța de la domiciliul reclamanților, persoane fizice, nemaiavând relevanță sediul sindicatului care a promovat acțiunea în numele membrilor săi, iar Tribunalul Dolj a apreciat că domiciliile acestora sunt pe raza județului Vâlcea.

2.2. La data de 20 ianuarie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, iar prin sentința nr. 235 din 03 martie 2020 a admis exceptia de necompetenta teritorială a Tribunalului Vâlcea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal. A suspendat judecata a constatat ivit conflictul negativ de competenta și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, în esență Tribunalul Vâlcea a apreciat că acțiunea introductivă de instanță, având ca obiect drepturi salariale, a fost formulată de mai mulți reclamanți (printre care și reclamanții din prezenta pricină) și a fost adresată Tribunalului Dolj, ca instanță în circumscripția căreia își au domiciliul majoritatea dintre aceștia și unde este sediul reprezentantului acestora, Sindicatul Finanțelor Publice "Sed Lex".

Având în vedere această situație și prevederile legale ale art. 59 și 112 din C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a apreciat că luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite de la soluționarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanța reținută a fi cea de la domiciliul reclamanților din prezentul dosar.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii vizează obligarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Dolj la plata către reclamanți a diferențelor dintre salariile efectiv încasate și cele stabilite la nivel maxim în cadrul instituției pentru funcționari publici având aceeași funcție, grad, treaptă si gradație și care-și desfășoară activitatea în aceleași condiții - începând cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015) și până în data de 31.07.2016.

Acțiunea a fost formulată de Sindicatul Finanțelor Publice "Sed Lex" în numele și pentru membrii săi de sindicat, B. și H..

Înalta Curte în stabilirea competenței teritoriale are în vedere prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 212/2018, conform cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În litigiile privitoare la reprezentarea membrilor de sindicat de către sindicatele la care aceștia sunt afiliați, Înalta Curte de Casație și Justiție a înregistrat de-a lungul timpului o jurisprudență bogată în ceea ce privește conflictele negative de competență.

Au existat o serie de decizii care s-au raportat la opinia exprimată de Înalta Curte prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată în soluționarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, dar au fost și decizii în urma cărora s-a apreciat ca instanță competentă, instanța de la domiciliul reclamantului, luându-se în considerare sediul sindicatului.

Au existat însă și decizii prin care s-a apreciat că, în stabilirea competenței în litigiile formulate de sindicate pentru membrii săi trebuie avute în vedere, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018) prin care se stabilea o competență teritorială alternativă, reclamantul putând introduce acțiunea ori la instanța de la domiciliul său, ori la cea de la domiciliul pârâtului.

În urma pronunțării unor decizii diferite în regulatorul de competență privitoare la modul de stabilire a competenței în litigii promovate de sindicate în numele membrilor săi, Înalta Curte cu unanimitate a stabilit prin Procesul-verbal al ședinței din 22 mai 2017 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție că, în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.

În speță, având în vedere data la care acțiunea a fost introdusă de către reclamant, după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale nu mai sunt neclarități, alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 instituind o competență teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului, iar alin. (4) (nou introdus) al art. 10 din aceeași lege aduce și mai multe lămuriri privitoare la regulile de competență ce trebuie respectate atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cauzelor formulate de sindicat în temeiul obligațiilor ce-i revin conform prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 61/2011, alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 este clar și nu lasă loc niciunei alte interpretări privitoarea la competența teritorială.

În speță, instanța de la domiciliul părților în interesul cărora sindicatul formulează acțiunea este competentă teritorial să soluționeze cauza.

Având în vedere dispozițiile indicate mai sus, Înalta Curte constată că reclamanții B. și H. își au domiciliul în jud. Vâlcea astfel că, Tribunalul Vâlcea este instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul B. și H. reprezentati de Sindicatul Finantelor Publice "SED LEX" în contradictoriu cu pârâta Directia Generală Regionala a Finantelor Publice Dolj în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2020.