ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2020

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2017, reclamantele A. și A. Întreprindere Individuală au chemat în judecată pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulate decizia nr. 33863/14.12.2016 privind soluționarea contestației și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 21.10.2016 (înregistrat sub nr. x/27.10.2016) emise de pârâtă.

Soluția instanței de fond Prin sentința pronunțată la data de 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bacău a admis în parte cererea privind pe reclamantele A., A. Întreprindere Individuală în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Totodată, a anulat în tot decizia nr. 33863/14.12.2016 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. De asemenea, a anulat în parte procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 21.10.2016 de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale privind proiectul x/16.12.2014 și anume a anulat acest proces-verbal în partea privind constatarea neregulii cod cf OLAF 1999, constând în nerespectarea criteriului general de eligibilitate EG1(nerespectarea de către beneficiar a creșterii și menținerii dimensiunii economice a exploatației cu cel puțin 4 UDE în anul finalizării investiției și în cei 3 ani ulteriori), precum și în partea privind consecințele constatării acestei nereguli (rezilierea contractului de finanțare și stabilirea în sarcina beneficiarului a obligației de restituire a sumei de 176.980 RON).

Cererea de recurs Împotriva sentinței sentinței civile nr. 169 din 28 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.), solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea căii de atac promovate și în rejudecare, admiterea cererii de anulare formulată de A. II ca neîntemeiată: În dezvoltarea motivului de recurs invocat a formulat următoarele critici: Prin sentința recurată s-a admis cererea formulată de reclamanta A. I.I., și s-a dispus anularea în tot a deciziei nr. 33.683/14.12.2016 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, precum și anularea în parte a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 21.10.2016". Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat în mod greșit că pârât nu putea analiza respectarea criteriului de eligibilitate EG1 în perioada de 3 ani ulterioară momentului la care s-a efectuat ultima plată, fiind îndreptățită să verifice doar dacă a avut loc o modificare semnificativă a acestui criteriu, concluzionând că în speță nu există nici o neregulă, întrucât "scăderea dimensiunii fermei este minoră" cu ignorarea situației de fapt prezentate și a legislației incidente. Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către beneficiari. Instalarea tinerilor fermieri reprezintă activitatea de înființareși/sau preluare prin transfer de proprietate și/sau arenda/concesionare a unei exploatații agricole între 6-40 UDE, care produce în principal produse agricole vegetale și animale (materie primă) pentru consum uman și hrana animalelor, pentru prima dată în calitate de conducător (șef) de exploatație. Conform Planului de afaceri depus de beneficiar la cererea de finanțare, acesta trebuia să demonstreze îmbunătățirea performanței generale a exploatației agricole și creșterea dimensiunii fermei cu minim 4 UDE. În urma vizitei pe teren cât și din analiza documentară, echipa de control a constatat următoarele: ulterior finalizării implementării proiectului nu mai este îndeplinit criteriul de eligibilitate EG1 "Beneficiarul trebuie sa prezinte un plan de afaceri prin care trebuie sa demonstreze îmbunătățirea performanței generale a exploatației agricole și creșterea dimensiunii fermei cu minimum 4 UDE", beneficiarul, având obligația să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. Nerespectarea legislației privind modalitatea de identificare a stupilor: stupii prezintă plăcuțe de identificare conforme, amplasate pe capacele stupilor și nu pe corpul de bază; întrucât există posibilitatea schimbării capacelor de la un stup la altul, sunt create premisele ca numerele de ordine să nu mai aparțină materialului biologic existent în stup; au fost efectuate fotografii cu rol de document la locația din pastoral; Ssuspiciune privind beneficiarul real al sprijinului: beneficiarul A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALA a încasat in data de 31.12.2014 tranșa I din sprijin însumând 106.188 RON; de la furnizorul de investiții II B. s-au achiziționat 135 stupi în valoare totală de 60.750 RON cf facturii nr. x/31.12.2014 - care a fost achitată integral în intervalul 05-06.01.2015 prin 3 ordine de plată, din contul beneficiarului în contul furnizorului; ulterior, în data de 07.01.2015, suma de 45.000 RON a fost retrasă în numerar din contul beneficiarului A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALA de către dnul. B., conform mențiunilor din extrasul de cont depus la dosarului cererii de plată (tranșa finală); tranzacția nu este înregistrată în registrul jurnal de încasări șiplăți din anul 2015 al beneficiarului A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ. Achiziția s-a efectuat de la furnizorul II B., al cărui reprezentant legal - D-nul B. - este fostul soț al reprezentantului legal al beneficiarului C. II, respectiv Dna C. și verișorul D-nei A.. Însuși beneficiarul admite că |a momentul controlului din data de 22.07.2016 lipseau 16 familii de albine și datorită acestui fapt dimensiunea fermei prezintă o creștere de doar 2,964 UDE, față de minimumul de creștere de 4 UDE, prevăzut de Contractul de Finanțare. Foarte important de reținut este faptul că, prin semnarea contractului de finanțare tânărul fermier A. I.I. s-a angajat, conform art. 3, alin. (1) din Anexa 1, să "respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare și să nu își înceteze activitatea agricolă.". În baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți, iar neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare. Prin Contractul de finanțare însușit de beneficiar si semnat fără nici o obiecțiune de acesta, reclamantul se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu Anexele la contract și este sigurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. Consideră că actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise doar ca urmare a încălcării de către beneficiar a prevederilor contractuale, obligații cunoscute și asumate de beneficiar încă de la semnarea contractului, ceea ce o îndreptățește să recupereze ajutorul financiar acordat. Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării FEADR prin PNDR 2007 - 2013 și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, AFIR având un rol de supraveghere al procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de control și proceduri acreditate de Comisia Europeană. 2) Prin cea de-a doua critică se arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că "pârâta nu a analizat pe fond chestiunea invocată, ci a răspuns formal că beneficiarul nu a respectat prevederile art. 17 din anexa I la contract" Instanța de fond a reținut că "reclamantele au precizat că materialul genetic din cei 16 stupi nu a fost pierdut, ci, în vederea pregătirii pentru sezonul rece, s-a procedat la unirea unor roiuri, urmând ca în primăvara să fie despărțite acele roiuri unite". Reamintește că, în cazul în care pe parcursul desfășurării activității de implementare a proiectului apar anumite riscuri sau situații excepționale, beneficiarul poate invoca forța majoră, prevăzută de Articolul 17 - Forță majoră din Contractul de finanțare, însă, în cazul de față, beneficiarul nu a făcut-o. Prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate pe toată perioada de valabilitate și monitorizare, beneficiarul nu a demonstrat că a realizat acțiunile din Planul de afaceri, cuprins in Cererea de finanțare, adică nu a realizat proiectul în conformitate cu descrierea acestuia din Cererea de finanțare, ceea ce constituie neregulă în sensul definit de . 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar în situația constatării unei nereguli A.F.I.R. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor. 3) A treia critică se referă la faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că "chestiunea ce trebuie cercetată este aceea dacă beneficiarul a modificat substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri, iar nu dacă a respectat ad litteram criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în planul de afaceri". Neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare. De asemenea, intimata-reclamanta a cunoscut încă de la momentul depunerii cererilor de finanțare condițiile de accesare a finanțării în cadrul măsurii 41-112, respectiv condițiile prevăzute în cadrul PNDR 2007/2013, puse la dispoziția acestora atât prin Ghidul solicitantului măsurii 112 și 41, cât și prin informațiile care au fost postate pe site-ul oficial al Agenției și la care au avut acces acești beneficiari. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în calitatea sa de autoritate contractantă care acordă un sprijin financiar NERAMBURSABIL în numele Comunității Europene și al Statului Român, are dreptul și, totodată, obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a dispune măsurile preventive și sancționatorii stabilite în legislația specială și clauzele contractului de finanțare oricând pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului, la care se adaugă o perioada de monitorizare) - aspect cunoscut și asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare. In cazul în care cu ocazia unui control aprofundat sunt descoperite și dovedite nereguli, cheltuiala respectivă este declarată neeligibilă pe motiv de încălcare/fraudare a normelor și se procedează la constituirea debitului și recuperarea acestuia potrivit unor etape si formalități riguros stabilite. Astfel, nu se poate reține în prezenta cauză că a existat o eroare ce nu a putut fi depistată în mod rezonabil de către beneficiar și, ca atare, acesta trebuie exonerat de obligația de rambursare a sumelor acordate în mod necuvenit, recurenta pârâtă fiind obligată să respecte și prevederile art. 11 alin. 3 "încetarea contractului" din Anexa 1 la Contractul de finanțare, care dispune: "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexate nu corespund realității. Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi si penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale in vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexa." În condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări publice nerambursabile (parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene), acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce priveșteachizițiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanțare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuși beneficiar. De asemenea, în ceea ce priveșteobligațiainstituției noastre de a proceda la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor ce nu respecta obligațiilor contractuale asumate, facem următoarele precizări: Potrivit art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic CARE ARE SAU AR PUTEA AVEA CA EFECT UN PREJUDICIU la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. În conformitate cu art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, însă excepția de la regulă, prevăzută de art. 5 din același regulament coroborat cu art. 17 alin. (4) Anexa I Prevederi Generale ("în cazul înregistrării unei neregularitați rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea Autorității Contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării") din contractul de finanțare, este că în cazul abaterilor intenționate sau săvârșite din neglijență sancțiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat. Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli si utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria șialții, punctul 108, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 59). În consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60). Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Comunității Europene (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 47), "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistențăși să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțăriimenționate (Hotărârea GUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 32). Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunilefinanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Verenigingșialții, C-383/06-C-385/06, punctul 37). Putem astfel concluziona că producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE. Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, "încălcarea unor obligații a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem comunitar [ … ] poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea GUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum șiOrdonanța din 16 decembrie 2004, APOL șiAlPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținutneiustificat (Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-199/03 - punctul 15 și Concluziile avocatului general Sharpstonpronunțate în cauza C-465/10, punctul 73). Astfel, "Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Verenigingșialții, C-383/06-C-385/06, punctul 38) și că există o "obligație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe" (Hotărârea Verenigingșialții, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 35). Potrivit art. 16 alin. (3): "în cazul înregistrării unei nereqularităti rezultate din culpa Beneficiarului, ACESTA ARE OBLIGAȚIA SĂ RESTITUIE INTEGRAL VALOAREA FINANȚĂRII PRIMITE DIN PARTEA AUTORITĂȚII CONTRACTANTE în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării. In cazul in care Beneficiarul nu se conformează acestei obligații, Autoritatea Contractanta va stabili penalități in procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi întârziere. Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalitățile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanța competentă în vederea declanșării executării silite, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare." În speță avem de-a face cu un pact comisoriu de gradul IV inserat în mod expres în contract, astfel că instanța trebuie doar să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a contractului, având în vedere că situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare, reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise in mod intenționat care a afectat întregul contract de finanțare. Din aspectele învederate rezultă fără putință de tăgadă că este inadmisibil ca A.F.I.R. să fie obligată la virarea de fonduri publice nerambursabile în contul unui beneficiar care nu a respectat cerințele pentru acordarea finanțării, pe care le-a cunoscut în avans și pe care le-a agreat sub semnătură, obligându-se la respectarea acestora. Prin urmare, cele reținute de instanța de fond prin sentința recurată ignoră atât prevederile legale mai - sus enunțate cât și situația de fapt, fiind netemeinică și nelegală și data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR. În concluzie, având în vedere considerentele expuse și normele legale invocate, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii formulate de Intimata - Reclamantă A. I.I., ca fiind neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Intimatele-reclamante A., A. Întreprindere Individuală au formulat întâmpinare la recursul formulat de către recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.), prin care au solicitat anularea recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și pe fond, respingerea recursului ca nefondat. Cu referire la prima critică, prin care se susține că instanța de fond a constatat că nu există nicio neregulă, întrucât scăderea dimensiunii fermei față de obligațiile asumate prin Planul de aaceri este minoră, cu greșita aplicare a clauzelor contractului de finanțare și a dispozițiilor de drept material, apreciază că aceasta constituie mai degrabă o critică de neteminicie și nu una de nelegalitate. În acest context apreciază că instanța de fond a stabilit în mod temeinic și legal, prin interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor contractuale, că nu se poate constata o neregulă întrucât contractul se afla în faza de observație, întrucât se efectuase și ultima plată, iar în cadrul acestei perioade nu se pot aduce modificări majore, semnificative obiectivele prevăzute în planul de afaceri. Ori este evident că prin măsura luată de unificare a unor roiuri de albine, măsură justificată de prevenirea unor pierderi mai mari a mai multor familii de albine pe perioada de iarnă, nu am făcut altceva decât să dăm dovadă de prudențăși diligentă maximă și să desfășurăm activitatea cu maximum de profesionalism, eficiențășivigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul apicol. De altfel, recurenta nu explică în ce constau obligațiile stipulate la art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la contract care stipulează: "de asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de agenție, beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri (...). În consecință, instanța de fond în mod legal a constatat că este aplicabilă această clauză, iar măsura de unificare a unor roiuri de albine este în concordanță atât cu ghidul apicol aprobat de MADR, cât și cele mai bune practici în domeniul apicol. De asemenea, arată că recurenta nu aduce nici un argument prin care să diferențieze aplicarea acestei clauze contractuale de clauza prin care se impune respectarea condițiilor de eligibilitate. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare invocat, prin care se susține că greșit a apreciat instanța de fond că pârâta a răspuns în mod formal criticilor invocate de și că aceasta nu a respectat dispozițiile art. 17 din Anexa I la contract, recurenta-prâtă interpretează în mod greșit situația ca fiind un caz de forță majoră, întrucât așa, cum în mod corect, arată instanța de fond, această situație nu corespunde unui caz de forță majoră, adică a unui eveniment aleatoriu, insurmontabil, ci reprezintă o situație care se încadrează în parametrii normali ai activității. De altfel, invocarea forței majore de către recurentă prin decizia de soluționare a contestației cât si prin actul de control, nu reprezintă decât o apărare formală, întrucât nu se susținte că situația a constituit un caz de forță majoră, discuția fiind ipotetică. Cu referire la cea de-a treia critică de nelegalite, vizând considerentul primei instanțe prin care se reține că nu există o nerespectare ad litteram a criteriilor de eligibilitate și trebuia analizat dacă au fost modificate substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri, consideră că aceasta se suprapune cu primul motiv de casare invocat de recurentă. În plus, susține că recurenta aplică în mod greșit regulile de interpretare a contractului, potrivit cărora o clauză contractuală trebuie interpretată în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul de a nu produce efecte. Ori din analiza susținerilor recurentei rezultă că aceasta interpretează dispozițiile contractuale în sensul în care nu ar produce efecte juridice, întrucât dacă criteriile de eligibilitate trebuie păstrate pe toată durata contractului se ridică întrebarea ce efecte produce clauza care prevede că nu trebuie modificate semnificativ substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri. Față de aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 2012/2018 dispozițiilor art. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și cu măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a fixat termen de judecată la data de 26 februarie 2020.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În prealabil, cu referire la excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimata reclamantă din perspectiva art. 486 alin. (3) și 489 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aspectele de nelegalitate invocate de recurenta pârâtă vizează stabilirea și sanționarea neregulii în aplicarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și a prevederilor Regulamentului CE nr. 2988/1995, care pot fi încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Prin urmare, excepția urmează să fie respinsă. Prima instanță, reținând în prealabil că A.F.I.R. a efectuat controlul în perioada de monitorizare a contractului, după încheierea perioadei de implementare a proiectului, a apreciat că nu există niciun indiciu care să susțină ideea că la momentul virării celor două tranșe de plată ale ajutorului nerambursabil beneficiarul nu ar fi îndeplinit criteriul de eligibilitate EG1. Înalta Curte împărtășește opinia primei instanțe, în sensul că pretinsa neregularitate trebuia analizată din perspectiva aplicării prevederilor art. 3 din anexa 1 - Prevederi generale la contractul de finanțare: beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în planul de afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare, și să nu își înceteze activitatea agricolă. Așa fiind, prima instanță a conchis în mod corect că ultima plată (tranșa finală) fiind efectuată la data de 13.11.2015, iar controlul a avut loc în perioada 02.08.2016 - 04.10.2016, sunt incidente prevederile tezei finale din art. 3 anterior enunțat, iar din această perspectivă instanța avea de a stabili dacă beneficiarul a modificat substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri, iar nu dacă a respectat ad litteram criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în planul de afaceri. În concret, A.F.I.R. a constatat că la momentul controlului 16 stupi erau nepopulați (din totalul de 230 identificați în stupină), ceea ce a condus la o descreștere a dimensiunii fermei, nemaifiind deci menținut procentul de creștere față de momentul inițial de 4 UDE- criteriu de eligibilitate, ci acest procent a devenit de 2,964 UDE. Prima instanță a reținut, în fapt, că fiind nepopulații doar 16 stupi, reducerea numărului de stupi nu constituie o modificare substanțială a obiectivelor prevăzute în planul de afaceri, ci o consecință a riscurilor inerente ale activității apicole, mai ales că materialul genetic din cei 16 stupi nu a fost pierdut, ci, în vederea pregătirii pentru sezonul rece, s-a procedat la unirea unor roiuri, urmând ca în primăvară să fie despărțite acele roiuri unite. Potrivit studiilor științifice prezentate de reclamante, necombătute de recurenta pârâtă, perioada de creștere a albinelor de iernare are loc în lunile iulie - septembrie. Una dintre măsurile ce se impun a fi luate este cea a unificării familiilor de albine mai slabe sau ajutarea unora cu rezerve de la alte colonii sănătoase, folosirea acestei tehnici apicole fiind recunoscut inclusiv în manualul aprobat de M.A.D.R. și A.N.S.V.S.A. Înalta Curte observă că recurenta-pârâtă reiterează susținerile formulate cu ocazia soluționării contestației administrative, în sensul că beneficiarul nu a respectat prevederile art. 17 din anexa 1 la contract, ce reglementează forța majoră, fără a invoca argumente concludente față de considerentul primei instanțe care a relevat că reclamanta nu s-a apărat prin invocarea vreunei cauze de forță majoră. Prin urmare, instanța de recurs va confirma concluzia instanței de fond potrivit căreia orice referire la dispozițiile contractuale respective reprezintă o apărare pur formală. Față de această constatare, în mod corect a dispus instanța anularea deciziei de soluționare a contestației (art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011). De asemenea, față de neregula reținută - neîndeplinirea criteriului de eligibilitate EG1, în mod corect a interpretat clauzele contractuale, în sensul că nu respectarea criteriului de eligibilitate EG1 în perioada de 3 ani ulterioară momentului la care s-a efectuat ultima plată, trebuia să verifice pârâta ci faptul dacă a avut loc o modificare semnificativă a acestui criteriu. După cum s-a arătat, scăderea dimensiunii fermei fiind minoră, fiind justificată de aplicarea unei măsuri temporare tocmai în scopul de a salva materialul genetic în sezonul rece, neregularitatea constatată nu putea fi încadrată în noțiunea de modificare semnificativă a planului de afaceri. Neexistând nicio încălcare a prevederilor legale sau contractuale cu privire la finanțarea acordată, rezilierea contractului și stabilirea în sarcina beneficiarului a obligației de restituire finanțării apar ca măsuri nejustificate. Nu pot fi reținute în cauză nici argumentele intimatei, în sensul că în cauză nu au fost respectate prevederile legale și cele contractuale - stabilite prin planul de afaceri, prin urmare contractul se reziliază în temeiul pactului comisoriu de gradul IV inserat în contract. Înalta Curte apreciază că aplicarea principiului proporționalității nu contravine obligațiilor legale ce revin Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale de a recupera sumele acordate beneficiarilor care nu respectă obligațiile contractuale asumate, cu respectarea dispozițiilor art. 4 din cadrul Regulamentului CE nr. 2988/1995, coroborate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din același Regulament. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, principiul proporționalității înseamnă ca orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv; Față de cele reținute, Înalta Curte apreciază că atât neregula reținută cât și măsura retragerii finanțării pentru nerealizarea planului de afaceri sunt lipsite de fundament de fapt și de drept, astfel că nu se pot identifica aspecte de nelegalitate care să atragă incidența motivului de recurs invocat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, în temeiul art. 497 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă.