Decizia nr. 1552/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3493/2017 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.04.2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice si Fondurilor Europene - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, a solicitat anularea deciziei nr. 383/26.10.2016 privind soluționarea contestație împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.09.2016 emis de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul MDRAP pentru proiect cu Cod SMIS 25675 cu titlul "Spălătorie, curățătorie textile și produse din blană", prin care a fost constată neeligibilitatea cheltuielilor în suma de 88.662,55 RON; obligarea pârâtului la restituirea sumei de 88.662,55 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 3493 din data de 05 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AJFP Vâlcea ca neîntemeiată. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Administrția Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, ca neîntemeiată. A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 3493 din data de 05 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 5 C. proc. civ. și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat că procedând la soluționarea cauzei în fond, deși procedura de citare a reclamantei nu era legal îndeplinită, curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, care nesocotește dreptul societății la un proces echitabil, respectiv dreptul la apărare, încălcând dispozițiile art. 153 alin. (1) și (2), art. 13 C. proc. civ., art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Soluția este netemeinică și nefondată pentru că instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului cauzei raportându-se doar la proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fără a ține seama de faptul că pentru lămurirea aspectelor tehnice aflate în contradicție se impune aflarea părerii unor specialiști în domeniul. Instanța de fond s-a erijat în expert contabil și expert tehnic judiciar și a tras propriile concluzii cu privire la înregistrarea contabilă a mijlocului fix raportat la înregistrarea contabilă a obiectului de inventar, precum și la caracteristicile funcționale ale centralei termice și ale manechinului de călcat, în condițiile în care reclamanta a argumentat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, pentru flecare punct al deciziei contestate, de ce înregistrările contabile s-au făcut ca mijloc fix, chiar dacă bunurile până la momentul achiziției, au ajuns la o valoare sub pragul prevăzut de lege pentru mijlocul fix și a arătat că echipamentele centrală termică și manechin de călcat respectă caracteristicile tehnice prevăzute în proiectul de finanțare. La data de 22.05.2018 reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că temeiul de drept privind capătul de cerere nr. x din recursul formulat este art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin motivele de recurs formulate, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea a solicitat admiterea recursului modificarea, în parte, a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice Vâlcea și respingerea contestației formulată de A. S.R.L. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului recurentei-reclamante ca nefondat, iar recurenta-reclamantă a depus întâmpinare cu privire la recursul recurentei-pârâte prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea deciziei nr. 383/26.10.2016 privind soluționarea contestație împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.09.2016 emis de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul MDRAP pentru proiect cu Cod SMIS 25675 cu titlul "Spălătorie, curățătorie textile și produse din blană", prin care a fost constată neeligibilitatea cheltuielilor în suma de 88.662,55 RON, precum și restituirea acestei sume. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând că reclamanta nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că mașina de curățat chimic are funcții identice cu manechinul de curățat chimic, deși a susținut existența unei astfel de identități, și nici a împrejurării că producătorul utilizează ambele denumiri (mașină de curățat chimic și manechin de curățat chimic) pentru a desemna același produs. De asemenea, a reținut că în vederea respectării principiului asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, reclamanta avea obligația ca, înainte de derularea procedurii de achiziție a cererii de oferte, să analizeze piața centralelor termice și să observe care este prețul mediu al unei centrale de tipul celei a cărei achiziționare se dorea, iar în raport de rezultatul acestor verificări să stabilească atât valoarea estimată a contractului, cât și să aleagă operatorii economici cărora să le solicite oferte. Soluția instanței de fond nu este împărtășită de instanța de control judiciar, întrucât este rezultatul încălcării regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță trebuia să aibă în vedere că potrivit art. 153 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: (1) "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel; (2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității". Conform art. 155 alin. (1) pct. 3) C. proc. civ., persoanele juridice de drept privat, vor fi citate prin reprezentanții lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor. De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 162 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, înmânarea citației sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea și calitatea sa. Dispozițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., referitoare la nulitatea condiționată, statuează în mod expres că: "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia". Cu alte cuvinte, nulitatea condiționată intervine numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele trei condiții: 1) să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea cerinței legale; 2) actul de procedură să fi produs părții o vătămare; 3) vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului. În speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că dispozițiile legale sus-citate nu au fost respectate de prima instanță având în vedere că la termenul de judecată din data de 05.10.2017, când instanța a rămas în pronunțare, citația emisă pe numele reclamantei S.C. A. S.R.L., cu sediul în Băile Olănești, str. x, jud. Vâlcea, a fost primită de un reprezentant al Societății Comerciale B., aplicând ștampila acestei societăți, așa cum reiese din procesul-verbal de predare încheiat de agentul procedural . Deși din informații publice rezultă că Societate Comercială B. are sediul la aceeași adresă ca și recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. (Băile Olănești, str. x, jud. Vâlcea), din niciun înscris depus la dosar nu rezultă că persoana însărcinată cu primirea corespondenței de către recurenta-reclamantă este aceeași persoană care primea corespondența S.C. B. și putea aplica ștampila acelei societăți. Față de aceste aspecte se constată că procedura de citare trebuia îndeplinită cu persoana juridică pe numele căreia s-a emis citația. Având în vedere că dispozițiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, fiind edictate pentru respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la nulitatea condiționată deoarece, cererea dedusă judecății s-a soluționat la primul termen de judecată, în lipsa părții reclamante care nu a fost legal citată, fiind de natură să provoace acestuia o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii. În același sens sunt și dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil potrivit cărora: "Orice persoană are dreșptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa." Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, procedura de citare a reclamantei pentru termenul când a avut loc judecata cererii de chemare în judecată nu a fost legal îndeplinită, iar prima instanță nu a lămurit în mod corespunzător situația de fapt și de drept existentă în speța dedusă judecății, în condițiile în care cercetarea fondului cauzei s-a realizat în lipsa părții reclamante a cărei procedură de citare a fost viciată. În concluzie, instanța de control judiciar constată că pronunțarea hotărârii în lipsa părții echivalează cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la principiul contradictorialității și al dreptul la apărare al părților, situație în raport de care, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-pârât, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.