ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.05.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 839/2020

HOTĂRÂRE
15.05.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 839/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată la 3 ianuarie 2019, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2019, petentul A. a formulat acțiune în constatarea incompatibilității împotriva încheierii din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. x/2017 - supliment.

Prin cererea înregistrată la 9 ianuarie 2019, petentul a formulat acțiune în constatarea incompatibilității împotriva încheierii din 14 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. x/2017 - supliment.

La termenul de judecată din 31 ianuarie 2019, potrivit dispozițiilor art. 22 pct. 4 C. proc. civ., instanța a calificat cauza dedusă judecății ca fiind plângeri împotriva încheierilor prin care s-a soluționat contestația privind tergiversarea judecății procesului.

La același termen de judecată, în cauza înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel Galați, petentul A. a formulat verbal cereri de recuzare a doamnelor judecători B. și C., urmând a le depune și în scris.

Ulterior, la 4 februarie 2019 au fost înregistrate cererile scrise formulate de petentul A. transmise instanței prin poștă la 1 februarie 2019, privind recuzarea judecătorilor menționați.

Prin încheierea din 11 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale au fost respinse ca nefondate cererile de recuzare formulate de petentul A..

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs.

Recurentul a depus două cereri de recurs, numerotate R I și R II, având conținut identic, criticile aduse încheierii recurate vizând faptul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale în raport de art. 42 alin. (1) pct. 6 teza a doua și de art. 7 alin. (3) C. proc. civ., că nu a fost îndeplinită cerința semnării dispozitivului, prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și că motivarea soluției pronunțate este superficială și sumară.

În finalul celor două cereri există formulată solicitarea de a nu se conexa cele două recursuri.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Preliminar, întrucât cele două cereri de recurs au același conținut, fiind depuse la aceeași dată, se apreciază că în cauză a fost formulat un singur recurs.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunțată de instanță cu privire la un incident procedural, respectiv cerere de recuzare, incident ivit pe parcursul soluționării cererii având ca obiect plângere la contestația privind tergiversarea procesului, care potrivit art. 525 alin. (1) C. proc. civ. este fără cale de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când acestea din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Întrucât cererea având ca obiect plângere la contestația privind tergiversarea procesului a fost soluționată anterior declarării prezentului recurs prin decizia nr. 4 din 12 februarie 2019, decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, se constată că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 11 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 11 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-11-18
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2368/2020
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020 Asupra plângerii de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 07 septembrie 2020 în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2023-03-29
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 783/2023
Ședința publică din data de 29 martie 2023 Asupra recursului de față, constată următoarele: Împotriva deciziei civile nr. 11/18.04.2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, dl. A. a formulat c
ÎCCJ 2020-02-12
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 370/2020
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13.09.2018, apelantul A. a formulat o cerere de recuzare a doamnei judecător B., membră a completului de judecată căruia i-a fost re
ÎCCJ 2019-03-05
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 489/2019
nunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. La data de 15 ianuarie 2019, A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație
ÎCCJ 2022-09-20
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1634/2022
de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, petentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 483-502 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a arătat că la 24 iunie 2019 a formulat cerere de reexamina
Sursă