ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 670/2020

Ședința publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la 17 iulie 2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la restituirea sumei de 454.294 RON, sumă încasată de la societatea reclamantă fără a avea vreun temei legal sau contractual, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 175.567 RON reprezentând penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 709 din 05 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de către Tribunalul Ilfov, secția Civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 454.294 RON, încasată de pârâtă fără temei, precum și la plata sumei de 175.567,13 RON reprezentând penalități de întârziere calculate la nivelul dobânzii legale, precum la cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru si onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 1953/12 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 709/05.03.2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea. A fost obligată intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 454.294 RON reprezentând despăgubiri civile și a sumei de 175.567,13 RON reprezentând dobândă legală. A fost obligată intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a cheltuielilor de judecată - fond și apel - în cuantum de 29.470 RON.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs B. S.R.L..

Recurenta susține că situația reținută de instanța de apel nu este întrutotul conformă cu realitatea întrucât nu s-a avut în vedere faptul că intimata nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunțate de instanța penală în dosarul penal nr. x/2015

În cadrul dosarului penal intimata nu a formulat apel și, deși s-a constituit parte civilă și i s-au acordat sume de bani și în cadrul dosarului penal, a formulat prezenta acțiune, ca atare intimata a uzat de dreptul său de a exercita acțiunea civilă în cadrul dosarului penal, acțiunea de față fiind inadmisibilă.

Instanța de apel a reținut eronat că instanța penală a lăsat latura civilă nesoluționată dar de fapt aceasta a fost dezlegată, în cauză încălcându-se principiul electa una via prin formularea prezentei acțiuni.

Recurenta susține că, față de faptul că nu a fost chemată în judecată în procesul penal, pe latură civilă, că nu a fost pusă în întârziere, că nu au fost raporturi bilaterale, debitul era prescris la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

În opinia recurentei, raționamentul instanței de apel nu este valid, pentru că pe de o parte nu reprezintă o repunere în situația anterioară, având în vedere că recurenta nu a fost parte în acel proces, iar pe de altă termenul general de prescripție este depășit, instanța de judecată fiind sesizată după împlinirea a trei ani de la data ultimei plăți.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este legal timbrat, a fost declarat în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, însă este nul, întrucât dezvoltarea criticilor formulate din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în cazurile reglementate de punctele 1- 8 ale textului art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat instanței să constate că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a recursului și a reluat toate argumentele invocate în cererea de recurs.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 18 martie 2020, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului invocată de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., în conformitate cu prevederile art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., asupra căreia a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speță, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Prin argumentele evocate, recurenta tinde, de o manieră inadmisibilă procedural, la o devoluare a fondului, la stabilirea altei situații de fapt, în raport de care să se aprecieze de către instanța de recurs că nu era posibilă repunerea părților în situația anterioară, fiind încălcat principiul electa una via deoarece există o hotărâre judecătorească pronunțată de instanța penală, iar recurenta nu a fost parte în acel proces.

Astfel, criticile care tind la schimbarea situației de fapt reținute în etapa procesuală anterioară nu pot fi analizate, neîncadrându-se în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Or, în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

Susținerile potrivit cărora termenul general de prescripție a fost depășit, instanța fiind sesizată după împlinirea a trei ani de la data ultimei plăți sunt invocate omisso medio pentru prima dată în recurs și nu pot fi analizate.

Totodată, recurenta-pârâtă reia în cererea de recurs susținerile ce vizează inexistența unui raport obligațional direct cu intimata, aspecte care constituie critici de netemeinicie ale hotărârii și care nu mai pot face obiect de analiză în recurs, cale extraordinară de atac.

Din analiza motivelor expuse de recurentă nu se pot desprinde greșelile identificate și imputate instanței de apel și nici încadrarea acestora în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, nu se poate considera că afirmațiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanța de apel în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Totodată, criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că motivele invocate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. și, conform prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1953 din 12 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1953 din 12 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2020.