ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2020

Ședința publică din data de 19 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumelor de bani datorate în baza contractului de muncă nr. 25 din 20 septembrie 2016 pentru intervalul cuprins între 20 septembrie 2016 și 20 iulie 2017, sume reprezentând atât salariul cuvenit în țară, de 1.450 RON/lună, cât și a celui datorat pentru munca în străinătate, de 8,5 euro/oră. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor evocate actualizate cu indicele de inflație până la data remiterii lor efective, precum și la virarea contribuțiilor obligatorii datorate către fondurile de asigurări de sănătate și de șomaj, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 847/2019 din 25 iunie 2019, Tribunalul Buzău, secția I civilă a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantului A. drepturi salariale constând în salariul net în cuantum de 925 RON/lunar pentru perioada 21 septembrie 2016 - 30 ianuarie 2017 și de 1.065 RON pentru intervalul 1 februarie 2017- 20 iulie 2017, precum și drepturi salariale de 8 euro/oră conform contractului de muncă nr. 25 din 20 septembrie 2016 pentru perioada 21 septembrie 2016 - 20 iulie 2017, salarii indexate cu indicele de inflație până la data plății efective. Totodată, prima instanță a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor obligatorii și a obligat-o în favoarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.525 RON, reprezentând onorariul de avocat și onorariile de expert.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel, care a fost înregistrat la 29 iulie 2019 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Prin memoriul depus la dosar, autoarea demersului judiciar a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat admiterea căii ordinare de atac exercitate, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii doar pentru suma de 2.130 RON (1.065 RON/lună) reprezentând contravaloarea salariilor aferente lunilor iunie și iulie 2017.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 6 noiembrie 2019, completul LM 31 AIII din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, inițial învestit cu soluționarea apelului împotriva sentinței civile nr. 847/2019 din 25 iunie 2019 a Tribunalului Buzău, secția I civilă, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale funcționale.

Prin încheierea din aceeași dată, excepția a fost admisă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigii de muncă în urma suspendării executării Hotărârii nr. 12/2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, completul inițial învestit a evocat dispozițiile art. 231 și art. 269 alin. (1) din Codul muncii și pe cele ale art. 55 din Legea nr. 304/2004 și a reținut că instanța a fost învestită cu un conflict individual de muncă, dat în competența de soluționare a completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

De asemenea, a reținut că la nivelul Curții de Apel Ploiești competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia conflictelor de muncă revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile.

În continuare, a notat că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat propunerea Președintelui secției I Civile vizând repartizarea litigiilor de muncă către toate secțiile non penale, iar prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aprobat solicitarea aceluiași președinte de înființare a unor complete specializate în cadrul secției I Civile, formate din judecătorii secției I Civile, secției a II-a Civile și secției de contencios administrativ și fiscal; în baza acestei ultime hotărâri, președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a dispus înființarea de complete specializate în materia litigiilor de muncă, în compunerea cărora vor intra toți judecătorii celor trei secții menționate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

Urmare a contestării celor două hotărâri de colegiu de către judecătorii secției a II-a Civile și ai secției de contencios administrativ și fiscal, mutați în cadrul secției I Civile, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării articolului II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

În acest context, s-a reținut că este lipsită de relevanță repartizarea apelului în speță anterior suspendării executării evocatelor hotărâri de colegiu, atât timp cât momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ., iar principalul efect al suspendării rezidă în lipsirea hotărârilor de colegiu de efecte juridice, acestea nemaiputând fundamenta competența funcțională a completelor nou înființate în materia litigiilor de muncă.

De asemenea, s-a consemnat că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și art. 19 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești rezultă că doar Colegiul de conducere are competența de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acestuia din urmă revenindu-i doar atribuția înființării de complete specializate în cadrul unei secții, cu componența deja stabilită de colegiu.

Așa fiind, suspendarea executării celor două hotărâri de colegiu are ca finalitate lipsirea de suport juridic a completelor nou înființate în materia litigiilor de muncă atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

S-a mai notat că, deși pe rolul și în planificarea secției I Civile figurează completele specializate nou înființate, acestea nu au competență materială procesuală în materia litigiilor de muncă, fiind nefuncționale; de altfel, în urma suspendării executării celor două hotărâri, prin decizia nr. 7 din 22 august 2019, Președintele secției I Civile a dispus blocarea completelor nou înființate și atribuirea litigiilor de muncă completelor existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu.

În final, s-a conchis că, de vreme ce completelor nou înființate nu le mai pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu mai pot soluționa astfel de cauze.

Cauza a fost repartizată completului 9A CIV din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, care la termenul de judecată din 16 decembrie 2019, în baza art. 136 alin. (4) C. proc. civ., Hotărârilor Colegiului de conducere ale Curții de Apel Ploiești nr. 9/22 mai 2019 și nr. 12/20.07.2019 și Deciziei nr. 47/2019 a Președintelui Curții de Apel Ploiești, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale procesuale.

Prin încheierea din 16 decembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului 9A CIV și a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea completului inițial învestit; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență; totodată, a dispus suspendarea judecății cauzei.

Pentru a hotărî astfel, completul ulterior învestit a reținut că, prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat propunerea Președintelui secției I Civile vizând repartizarea litigiilor de muncă către toate secțiile nonpenale, iar prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aprobat solicitarea aceluiași președinte de înființare a unor complete specializate în cadrul secției I Civile, formate din judecătorii secției I Civile, secției a II-a Civile și secției de contencios administrativ și fiscal; în baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis Decizia nr. 47/2019, prin care a dispus înființarea de complete specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii celor trei secții menționate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

S-a subliniat că prin sentința civilă nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului II din Hotărârea nr. 9 din 22 mei 2019 și art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

În ceea ce privește efectele sentinței anterior menționate, s-a reținut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, Hotărârile Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și nr. 12 din 20 iunie 2019 se bucură în continuare de prezumția de legalitate, nefiind anulate.

Or, în speță apelul a fost repartizat completului LM 31 AIII anterior suspendării executării art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

În continuare, a reținut că, potrivit art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și, în cazul în care constată că nu este competent, dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate.

În cauză, s-a constatat că la o asemenea verificare de competență în faza de regularizare a cererii a procedat completul inițial învestit și nu a constatat vreo situație care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor nr. 9 din 22 mai 2019 și 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, acte care nu au fost desființate.

Pe cale de consecință, s-a conchis că rămâne competent să soluționeze cauza care i-a fost repartizată, completul inițial învestit, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I Civile.

În acest sens s-a apreciat ca fiind îndeplinite dispozițiile art. 25 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.

Astfel, atât timp cât la momentul repartizării apelului completul LM 31 AIII era competent să îl soluționeze, acest complet a rămas competent în continuare și după suspendarea actelor administrative în baza cărora a fost înființat.

În final, s-a conchis că nu are relevanță asupra competenței completului inițial învestit faptul că, ulterior, prin Hotărârea nr. 7 din 22 august 2019 a Președintelui secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, dată în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeș, completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă".

În plus, completul ulterior învestit a mai reținut că verificarea competenței completului se realizează în raport cu data sesizării completului căruia i s-a repartizat cauza, conform art. 200 și art. 482 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 ianuarie 2020 sub același număr de dosar.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar conform art. 136 alin. (4) din același Cod, dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul completelor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Înalta Curte reține că sunt întrunite condițiile existenței conflictului negativ de competență, având în vedere declinările reciproce pronunțate în aceeași cauză de două complete ale Curții de Apel Ploiești.

În speță, reclamantul A. a învestit instanța cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru (...) cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (...)".

Prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor non penale din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civile de înființare a unor complete specializate în cadrul acestei secții, formate din judecătorii secției I Civile, secției a II-a Civile și secției de contencios administrativ și fiscal.

În speță, apelul a fost înregistrat la 29 iulie 2019 pe rolul Curții de Apel Ploiești și repartizat în mod aleatoriu completului specializat LM 31 AIII, constituit în temeiul art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești (denumit în continuare completul inițial învestit).

Hotărârile Colegiului de conducere menționate mai sus au fost contestate de judecătorii Curții de Apel Ploiești, iar prin sentința civilă nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunlie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere caracterul executoriu al sentinței civile nr. 554 din 21 august 2019, instituit de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru stabilirea completului competent să soluționeze apelul se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării.

Dacă anularea unui act administrativ produce efecte ex tunc, suspendarea executării unui asemenea act îi întrerupe vremelnic efectele, pentru viitor; atât timp cât actul administrativ nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, el se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Prin urmare, efectele produse de Hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 și nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor și cea la care s-a dispus măsura suspendării executării - 21 august 2019.

În speță, apelul a fost repartizat aleatoriu completului inițial învestit la 29 iulie 2019, anterior pronunțării sentinței prin care s-a dispus suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

Prin decizia nr. 7 din 22 august 2019, Președintele secției I Civile a Curții de Apel Ploiești a dispus repartizarea litigiilor de muncă completelor existente anterior adoptării hotărârilor Colegiului de conducere a căror executare a fost suspendată.

Împrejurarea că urmare a suspendării s-a dispus repartizarea dosarelor vizând litigii de muncă și asigurări sociale, înregistrate ulterior, altor complete din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, nu poate constitui însă un argument valid pentru declinarea dosarelor înregistrate, ci, dimpotrivă, este expresia faptului că suspendarea executării produce efecte numai pentru viitor.

Consecința suspendării judiciare a executării celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nu putea consta decât în blocarea repartizării dosarelor înregistrate ulterior către completele înființate în baza respectivelor hotărâri; aceasta nu a afectat însă competența materială procesuală a completului învestit anterior cu soluționarea apelului, care și-a păstrat funcționalitatea tocmai în vederea soluționării dosarelor cu care a fost deja învestit.

Declinându-și competența, completul inițial învestit dă măsurii suspendării valențe specifice nulității, căci numai anularea unui act conduce la desființarea retroactivă a acestuia.

Așa fiind, completul căruia i-a fost inițial repartizat apelul a fost legal învestit, acestuia revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii și a continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2020.