ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 327/2020

Ședința publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la 1 august 2017, sub dosar nr. x/2017, reclamanții A., B. și C., prin reprezentanții săi legali A. și B., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. VOLUNTARI și intervenientul E. au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 638.297 Euro sau 2.863.336 RON cu titlu de daune materiale și morale.

La data de 16 ianuarie 2018, reclamantul A. și-a majorat pretențiile cu 10.000 RON daune morale și 1.000 RON daune materiale. S-au solicitat, de asemenea, daune materiale de 82.327 Euro; prestație periodică de 500 Euro lunar pentru reclamanta B. și penalități de întârziere de 0,2%.

Prin sentința civilă nr. 22/2018 din 25 aprilie 2018 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2017 a fost admisă în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. București și cu intervenientul E., succesor ar defunctului F. și, în consecință:

A fost obligată pârâta să le plătească reclamanților daune materiale, după cum urmează: 21.000 Euro sau echivalentul în RON la data achitării către reclamanta B., pentru vătămările suferite; 24.000 Euro sau echivalentul în RON la data achitării către reclamantul A. pentru vătămările suferite; 36.000 Euro sau echivalentul în RON la data achitării către reclamantul C. pentru vătămările suferite; 10.000 Euro către reclamanții B. și A. pentru cheltuieli cu înmormântarea și pomenile ulterioare.

A mai fost obligată pârâta să le plătească reclamanților și suma de 275.000 Euro, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. D. S.A., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 183/A din 18 octombrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâta D. S.A. Voluntari împotriva sentinței civile nr. 22/2018 din 25 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/2017 și, în consecință:

A schimbat în parte sentința apelată, numai în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale și al daunelor morale ce se cuvin reclamanților, după cum urmează:

A obligat pârâta să plătească reclamanților A. și B. suma de 11.702,93 RON, cu titlu de daune materiale.

A obligat pârâta să plătească reclamanților următoarele sume de bani, cu titlu de daune morale:

- 200.000 RON reclamantului A. pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiicei sale și 110.000 RON pentru prejudicial moral rezultat din vătămarea sa corporală;

- 200.000 RON reclamantei B. pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiicei sale și 95.000 RON pentru prejudiciul moral rezultat din vătămarea sa corporală;

- 100.000 RON reclamantului C. pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului surorii sale și 160.000 RON pentru prejudiciul moral rezultat din vătămarea sa corporală.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A., B., C. și pârâta S.C. D. S.A. au declarat recurs.

Cererea de recurs formulată de reclamanții A., B., C. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În detalierea motivelor de nelegalitate, sub un prim aspect, se invocă încălcarea dispozițiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la limitele efectului devolutiv al apelului, instanța de apel adăugând motive noi celor invocate de apelanți, modificând cuantumul despăgubirilor acordate.

Instanța a nesocotit principiul contradictorialității sub aspectul probelor administrate în cauză, care s-au deteriorat în dosarul instanței.

În ceea ce privește aplicarea greșită a normelor de drept material, se invocă dispozițiile art. 1385 C. civ.

Instanța de apel a adus o limitare principiului reparării integrale a prejudiciului, limitând dovedirea prejudiciului material doar prin înscrisuri.

De asemenea, se mai susține că dispozițiile art. 50 din Norma ASF 23/2014 au fost aplicate greșit.

Totodată, se susține că instanța de apel a aplicat greșit dispoziția art. 1391 C. civ., acordând despăgubiri materiale mai mici decât cele acordate inițial, vătămările fizice necesitând pentru vindecare perioade lungi de timp, actele medicale depuse de reclamanți și confirmate prin certificatele medico legale dovedind acest fapt cu prisosință. În aceste condiții, consecințele au afectat iremediabil existența unei familii.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea deciziei atacate.

Cererea de recurs formulată de pârâta S.C. D. S.A. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În preambulul cererii de recurs, recurenta-pârâtă prezintă istoricul cauzei, iar în ceea ce privește criticile de nelegalitate aduse deciziei recurate, arată că instanța de apel a nesocotit jurisprudența în materie cu privire la cuantumul daunelor morale. Acestea exced limitelor prevăzute de Ghidul pentru acordarea daunelor morale întocmit de către FVPS acesta oferind criterii obiective de cuantificare a daunelor raportat la jurisprudența instanțelor.

Apreciază că instanța nu a examinat criteriul jurisprudențial și nu a analizat jurisprudența națională, ceea ce echivalează cu o cercetare incompletă a fondului cauzei.

Instanța de apel nu face referire la jurisprudența atașată apelului, instanța având obligația de a face o corectă aplicare a acestui criteriu oferit de lege.

Dacă s-ar fi raportat la jurisprudența instanțelor de judecată, instanța de apel ar fi constatat că suma de 500.000 RON acordată reclamanților nu răspunde cerințelor consacrate de practica judiciară.

De asemenea, se susține faptul că daunele acordate reclamantului nu păstrează raportul de rezonabilitate și proporționalitate cu dauna suferită.

În acest context, arată că dauna morală nu trebuie să fie excesivă ca întindere, Curtea Europeană acordând prioritate principiului echității în materia daunelor morale, sens în care apreciază că instanța de apel nu a motivat și argumentat cuantumul daunelor morale acordate reclamantului.

Recurenta-pârâtă face trimitere în finalul recursului la jurisprudența instanței supreme și la decizia civilă nr. 2158/2014 a Înaltei Curți în sprijinul susținerii că daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului reclamanților, solicitând în principal anularea acestuia, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenții-reclamanți A., B. și C. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului pârâtei, solicitând în principal anularea acestuia, iar în subsidiar au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 16 mai 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor și s-a dispus comunicarea acestuia. Prin raport reținându-se admisibilitatea în principiu a recursului reclamanților și nulitatea recursului pârâtei.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor a fost comunicat părților la data de 23 mai 2019, acestea nedepunând punct de vedere.

Prin suplimentul la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamanți, s-a reținut nulitatea acestuia, fiind comunicat părților la 8 noiembrie 2019, acestea nedepunând punct de vedere pe acest aspect.

La termenul din 6 februarie 2020, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția nulității recursurilor invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a anulat căile extraordinare de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Din analiza memoriilor de recurs, se constată că motivele invocate nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la criticile recurenților-reclamanți, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., prin care aceștia susțin că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., art. 1385 C. civ., art. 50 din Norma ASF 23/2014 se constată că dezvoltarea acestui motiv de recurs nu conține critici de nelegalitate care să permită incidența dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, recurenții-reclamanți fac trimitere la indicarea conținutului textelor legale menționate și la vătămările suportate de reclamanți, în susținerea prejudiciului moral solicitat, fără a prezenta critici de nelegalitate și legătura acestora cu prezenta cauză.

Tot în susținerea acestor motive de nelegalitate, recurenții-reclamanți prezintă aspecte de fapt care țin de cauzele producerii accidentului, care nu pot fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Simpla nemulțumire a părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta D. S.A., se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentei vizează cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de apel, critică, ce vizează aspecte de netemeinicie și care nu poate fi examinată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de către recurenta-pârâtă.

Astfel, invocarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, presupune, în expunerea motivelor de recurs, identificarea textelor de drept material încălcate sau aplicate greșit, aspecte ce nu se regăsesc în cuprinsul memoriului de recurs.

Așadar, criticile evocate în legătură cu practica judiciară sau Ghidul pentru acordarea daunelor morale întocmit de FVPS nu reprezintă norme de drept material în accepțiunea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar analiza cuantumului daunelor morale, fără a se face referire în concret la o norma de drept material, nu poate avea valoarea unui veritabil motiv de recurs.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată, din dezvoltarea motivelor de recurs, că nu rezultă care sunt motivele contradictorii la care face referire recurenta și nici motivele care sunt străine de natura cauzei.

În consecință, se constată că recurenta-pârâtă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în soluționarea apelului său.

Așadar, se constată că recurenții nu indică ce dispoziții legale au fost încălcate de către Curtea de Apel Galați în soluționarea apelului declarat de pârâtă.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 493 alin. (5) din același cod va anula recursurile declarate de recurenții-reclamanți B., C. și A. și de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva deciziei nr. 183/A din 18 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenții-reclamanți B., C. și A. și de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva deciziei nr. 183/A din 18 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-intervenient E..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2020.