ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2519/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 05.04.2019 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. în contradictoriu cu pârâta H. S.A. București și cu intervenientul forțat I., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 600.000 Euro reprezentând daune morale și la plata sumei de 10.014,16 RON reprezentând daune materiale la care se vor adăuga penalități de întârziere de 0,2% pe zi începând cu data de 18.05.2019, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 132/2017, O.U.G. nr. 195/2002.

Prin sentința civilă nr. 84/17.11.2020, Tribunalul Vrancea a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, în sensul că: a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. ca fiind rămasă fără obiect; a obligat pârâta H. la plata următoarelor despăgubiri cu titlu de daune morale: 100.000 RON către A., câte 100.000 RON în favoarea copiilor-reclamanți: C. în calitate de fiu, E. în calitate de fiică și B. în calitate de fiică, 80.000 RON către reclamanta G.-mama defunctului, 50.000 RON către reclamantul F.-fratele defunctului, 7.914,79 RON cu titlu de daune materiale către reclamanta A..

A obligat-o pe pârâta H. la plata acestor sume la care se vor calcula și penalități de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data de 18.05.2019 și până la achitarea integrală a acestor despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta H..

Prin decizia civilă nr. 138/A din 5 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a fost admis apelul pârâtei și schimbată, în parte, sentința civilă nr. 84/17.11.2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în privința daunelor materiale, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.957,39 RON, în loc de 7.914,79 RON. Au fost menținute restul dispozițiilor din sentința apelată.

Împotriva acestei decizii, pârâta a formulat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de apel și, reținând cauza spre o nouă judecată, să se dispună înlăturarea din sarcina recurentei a obligației de plată a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi, calculate la sumele acordate intimaților-reclamanți, începând cu 18.05.2019 și până la data plății efective a debitului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților-reclamanți la 30.07.2021 și intervenientului-forțat la 02.08.2021, care au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 138/A din 5 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă într-un litigiu în materia asigurărilor, întrucât pretențiile deduse judecății sunt formulate de terții vătămați de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie și care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător și intervenientul forțat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 05 aprilie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă H. S.A. împotriva deciziei civile nr. 138/A din 5 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă H. S.A. împotriva deciziei civile nr. 138/A din 5 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.