Decizia nr. 2784/2021 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Pentru reclamanta A. (victimă directă și indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017): - 4.600 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului marca x, avariat total în accidentul rutier din 14.10.2017; - 20.000 RON cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul material suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru recuperarea sa psiho-fizică (operații, medicamente, fizioterapie, transport către unitățile spitalicești și de recuperare); - 600.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017; - 30.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și ritualurile creștinești, ca urmare a deceselor soțului ei, D. și ale celor doi copii, J. și K.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului soțului său D.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, J.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, K.; - 100.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului cumnatei sale, L.; - dobânda legală aferentă daunelor solicitate, calculată de la data apariției riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) și până la plata efectivă a despăgubirilor;

Pentru reclamanta B. (victimă directă și indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017)- minoră, reprezentată legal de mama sa, A.: - 10.000 RON cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul material suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru recuperarea sa psiho-fizică (operații, medicamente, fizioterapie, transport către unitățile spitalicești și de recuperare); - 100.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017; - prestație periodică lunară, în cuantum de 445,6 RON, de Ia data producerii accidentului rutier-14.10.2017, până la vârsta de 18 ani, ca urmare a decesului tatălui, D.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului tatălui său D.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, J.: - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, K.; - 100.000 le cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului mătușii sale, L.; - dobânda legală aferentă daunelor solicitate, calculată de la data apariției riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) și până la plata efectivă a despăgubirilor;

Pentru reclamantul C. (victimă directă și indirectă în accidentul rutier din 14,10.2017)- minor, reprezentat legal de mama sa, A.: - 20.000 RON cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul material suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru recuperarea sa psiho-fizică (operații, medicamente, fizioterapie, transport către unitățile spitalicești și de recuperare); - 500.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017; - prestație periodică lunară, în cuantum de 445,6 RON, de la data producerii accidentului rutier-14.10.2017, până la vârsta de 18 ani, ca urmare a decesului tatălui, D.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului tatălui său D.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, J.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, K.; - 100.000 le cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului mătușii sale, L.; - dobânda legală aferentă daunelor solicitate, calculată de la data apariției riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) și până la plata efectivă a despăgubirilor;

Pentru reclamantul D. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, tatăl victimelor decedate D. și L., bunicul victimelor decedate J. și K.): - 20.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și ritualurile creștinești ca urmare a deceselor copiilor săi D. și L.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiului său, D.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, L.; - 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.; - 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.; - dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariției riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) și până la plata efectivă a despăgubirilor;

Pentru reclamanta E. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, mama victimelor decedate D. și L., bunica victimelor decedate J. și K.): - 20.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și ritualurile creștinești ca urmare a deceselor copiilor săi D. și L.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiului său, D.; - 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, L.; - 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.; - 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.; - dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariției riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) și până la plata efectivă a despăgubirilor;

Pentru reclamanta F. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, sora victimelor decedate D. și L., mătușa victimelor decedate J. și K.): - 400.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fratelui său, D.; - 400.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, L.; - 100.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.; 100.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.; - dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariției riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) și până la plata efectivă a despăgubirilor;

Pentru reclamantul G. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, bunicul victimelor decedate J. și K. și socrul victimei decedate D.): - 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.; - 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.; - 500.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului ginerelui său, D.; - dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariției riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) și până la plata efectivă a despăgubirilor;

Pentru reclamanta H. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, bunica victimelor decedate J. și K. și soacra victimei decedate D.)'. - 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.; - 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.; - 500.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului ginerelui său, D.; - dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariției riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) și până la plata efectivă a despăgubirilor Prin sentința civilă nr. 1400/2019 din 22 mai 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâta I. S.A. și, în consecință: A fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei totale de 610.000 RON, din care suma de 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală și 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal; A fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 9.772,85 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal; A fost obligată pârâta la plata către reclamanta B. a sumei totale de 370.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală și 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal; A fost obligată pârâta la plata către reclamantul C. a sumei totale de 460.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală și 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal; A fost obligată pârâta la plata către reclamantul D. a sumei totale de 200.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. și câte 50.000 de RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal; A fost obligată pârâta la plata către reclamanta E. a sumei totale de 200.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. și câte 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal; A fost obligată pârâta la plata către reclamanta F. a sumei totale de 150.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. și câte 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal; A fost obligată pârâta la plata către reclamanta F. a sumei de 17.484,72 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal; A fost obligată pârâta la plata către reclamantul G. a sumei totale de 150.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. și câte 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal; A fost obligată pârâta la plata către reclamanta H. a sumei totale de 150.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. și câte 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal; A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată pentru celelalte sume. Împotriva acestei sentințe, reclamanții și pârâta au declarat apel. Prin decizia civilă nr. 1767A/2020 din 11 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta I. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1400/2019 din 22 mai 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018. A fost admis apelul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: A obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei totale de 1.250.000 RON, din care suma de 300.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 300.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., 300.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală și 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal. A obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 10.222,65 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal. A obligat pârâta la plata către reclamanta B. a sumei totale de 785.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală și 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal. A obligat pârâta la plata către reclamantul C. a sumei totale de 925.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală și 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal. A obligat pârâta la plata către reclamanții B. și C. a sumei de câte 445,6 RON pentru fiecare, cu titlu de prestație periodică lunară, ca urmare a decesului tatălui, D., de Ia data producerii accidentului rutier - 14.10.2017, până la vârsta de 18 ani. A obligat pârâta la plata către reclamantul D. a sumei totale de 500.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. și câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal. Despăgubirea ce i se cuvine reclamantului D., decedat în cursul judecății în apel, se împarte, conform cotelor succesorale, între moștenitorii săi, apelanții-reclamanți B., C., E. și F.. A obligat pârâta la plata către reclamanta E. a sumei totale de 500.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. și câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal. A obligat pârâta la plata către reclamanta F. a sumei totale de 350.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. și câte 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal. A obligat pârâta la plata către reclamantul G. a sumei totale de 250.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. și câte 100.000 de RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal. A obligat pârâta la plata către reclamanta H. a sumei totale de 250.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. și câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncților J. și K., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal. A menținut dispozițiile sentinței atacate cu privire la dobânda legală și restul daunelor materiale pretinse, precum și soluția de obligare a pârâtei la plata către reclamanta F. a sumei de 17.484,72 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal. În baza art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus obligarea reclamanților la plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată, astfel: - reclamanta A., să plătească suma de 35.151 RON; - reclamanta B., să plătească suma de 29.794,12 RON; - reclamantul C., să plătească suma de 33.894,12 RON; - reclamantul D., să plătească suma de 23.805 RON (ce se împarte între moștenitorii săi astfel: 5.951,25 RON în sarcina reclamantei E., 8.926,87 RON în sarcina reclamantei F. și câte 4.463,43 RON în sarcina fiecăruia dintre reclamanții B. și C.); - reclamanta E., să plătească suma de 23.805 RON; - reclamanta F., să plătească suma de 13.605 RON; - reclamantul G., să plătească suma de 12.605 RON; - reclamanta H., să plătească suma de 12.605 RON. Dispozitivul prezentei decizii constituie titlu executoriu și se comunică organelor prevăzute de art. 41 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 în vederea punerii în executare. Prin încheierea nr. 6 A din 18 ianuarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția tardivității și a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită prin decizia civilă nr. 1767A/2020 din 11 decembrie 2020 formulată de petenții-apelanți, ca tardiv formulată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta I. S.A.. Motivele de casare Prin cererea de recurs, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei instanței de apel spre rejudecare sub următoarele aspecte: a obligării pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 445,6 RON cu titlu de prestație periodică lunară, cu consecința respingerii capătului de cerere privind acordare acestora; a cuantificării daunelor morale prin prisma dispozițiilor ar. 14 din O.U.G. nr. 54/2016 și a dispozițiilor art. 97 și art. 148 din O.U.G. nr. 195/2002. În argumentarea memoriului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta consideră că hotărârea prin care s-a dispus obligarea sa la achitarea daunelor, cuprinde nu numai motive contradictorii, dar a fost dată și cu greșita aplicare a normelor instituite prin dispozițiile art. 1345 și art. 2213 C. civ., O.U.G. nr. 54/2016, Normei nr. 39/2016 privind reglementarea asigurărilor obligatorii și dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002. În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel a dat o interpretare greșită a dispozițiilor legale aplicabile spetei, respectiv art. 2213 C. civ., O.U.G. nr. 54/2016 și Norma de aplicare nr. 39/2016, prin instituirea rentei lunare în favoarea intimaților reclamanți B. și C.. În acest context, se arată că instanța de apel a dispus, în mod eronat obligarea societății de asigurare la acoperirea unui prejudiciu rezultat ca urmare a producerii unui accident de circulație, prin aplicarea coroborată a dispozițiilor art. 1393 alin. (1) (norma generală) cu dispozițiile art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2016 și art. 22 alin. (2) și (3) din Norma nr. 39/2016. Astfel, răspunderea asigurătorului RCA, nu este o răspundere în solidar cu a autorului producerii accidentului rutier, ci este o obligație izvorâtă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de vehicule. In consecință, asigurătorul este obligat să acopere daunele prevăzute și enunțate limitativ în contractual de asigurare, fără a fi depășită limita maximă de despăgubire prevăzută în polița RCA, aspect reglementat de art. 1 din O.U.G. nr. 54/2016 coroborat cu art. 1 din Norma ASF nr. 39/2016. Mai susține recurenta, că instanța de apel a aplicat în mod eronat și trunchiat dispozițiile art. 22 din Norma nr. 39/2016, în sensul în care alin. (3) prin care se stabilește modalitatea de calcul a prestațiilor lunare bănești trebuie corelată cu dispozițiile pct. a) din articol prin care sunt enunțate categoriile de persoane îndreptățite la acoperirea diferențelor de venit sub forma prestațiilor lunare. Pe de altă parte se poate observa și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1393 alin. (1) C. civ. invocată de către instanța de apel. Astfel, deși se retine incidența acestui articol, se constată că reclamanții B. si C. au stabilit și încasat pentru fiecare în parte o pensie de urmaș în cuantum de 713 RON și care reprezintă jumătate din media veniturilor realizate de către tatăl decedat. Or, instanța constată că veniturile realizate înainte de deces de către tatăl minorilor a fost de 1.382 RON/lună (1.825 RON septembrie și 939 RON octombrie), deci veniturile realizate de către tată pentru cei 6 membrii ai familiei sale a fost de 230 RON. In consecință, prin raportare la dispozițiile art. 1393 alin. (1) C. civ., reclamanții nu au suferit o diminuare a veniturilor, din moment ce au avut stabilită o pensie de urmaș mai mare decât cota din venitul realizat de tatăl decedat pentru fiecare în parte. Mai susține recurenta, în argumentarea aceluiași motiv de recurs, incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 din O.U.G. nr. 54/2016, având în vedere că instanța de apel a dat o interpretare greșită acestor dispoziții, invocate de pârâtă, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale instituite de către O.U.G. nr. 195/2002, prin art. 36, coroborat cu art. 97 și art. 148, cu privire la cuantificarea daunelor morale. De altfel, arată recurenta, în acest sens sunt și prevederile art. 1371 C. civ., referitoare la culpa în întinderea prejudiciului. Or, pentru victima care nu a depus minime diligente pentru prevenirea sau pentru limitarea extinderii prejudiciului, cuantumul compensațiilor cuvenite va putea fi diminuat în mod corespunzător, proporțional cu culpa acesteia în producerea, dar și în extinderea urmărilor accidentului. In acest context, se susține că soluția instanței de apel prin care au fost majorate daunele morale acordate intimatei reclamante A. pentru decesul celor doi copii minori (de la 300.000 RON la 600.000 RON) a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale evocate. Tot în susținerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că prin sumele acordate cu titlu de daune morale intimaților-reclamanți, instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 1345 C. civ. prin care este reglementată situația juridică a îmbogățirii fără justă cauză. Astfel, despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral, real și efectiv produs reclamanților, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celor îndreptățiți să pretindă și să obțină daunele morale. Sumele de bani care se acordă cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, să poată fi calificate numai ca despăgubiri și să nu se constituie în venituri nejustificate. Pentru a-și păstra caracterul de "satisfacție echitabilă", despăgubirile pentru daune morale trebuie acordate în mod obiectiv într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, pentru a nu deveni un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia. Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru verificarea modului de soluționare a celor două capete de cerere. Prin întâmpinarea depusă, la 5 aprilie 2021, intimații au invocat pe cale de excepție netimbrarea și anularea recursului, întrucât din analiza memoriului de recurs se constată că susținerile recurentei nu pot fi încadrate în motivele de casare indicate, sens în care se impune aplicarea sancțiunii nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca fiind temeinică și legală. Analizând criticile formulate prin memoriul de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a dat o interpretare greșită a dispozițiilor legale aplicabile spetei, respectiv art. 2213 C. civ., O.U.G. nr. 54/2016 și Norma de aplicare nr. 39/2016, prin instituirea rentei lunare în favoarea intimaților reclamanți B. și C.. În acest context, se arată că instanța de apel a dispus, în mod eronat obligarea societății de asigurare la acoperirea unui prejudiciu rezultat ca urmare a producerii unui accident de circulație, prin aplicarea coroborată a dispozițiilor art. 1393 alin. (1) (norma generală) cu dispozițiile art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2016 și art. 22 alin. (2) și (3) din Norma nr. 39/2016. Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor recurentei-pârâte referitoare la dispoziția instanței de apel privind acordarea prestației periodice lunare în favoarea intimaților-reclamanți B. și C.. Litigiul dedus judecății este unul născut în materia asigurărilor, în condițiile în care despăgubirile solicitate de reclamanți, ca urmare a accidentului rutier, decurg dintr-un raport de asigurare, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat și a producerii riscului asigurat, constând în săvârșirea unei fapte ilicite delictuale de către persoana care are calitatea de asigurat. Totodată, se mai observă că în astfel de litigii, care consacră principiul protecției terțului păgubit, instanțele sunt învestite cu stabilirea răspunderii civile delictuale de către un terț față de contractul de asigurare, ca urmare a antrenării răspunderii asigurătorului, derivând din contractul de asigurare RCA, în care autorul faptei ilicite a avut calitatea de parte. Astfel cum a reținut instanța de apel, în cauza dedusă judecății, temeiul despăgubirilor solicitate de către reclamanți, izvorăște din fapta delictuală a conducătorului auto vinovat de producerea accidentului, prin utilizarea autoturismului asigurat prin polița obligatorie RCA. Instanța de apel a dispus acordarea prestației periodice lunare în favoarea fiilor persoanei decedate, reclamanții B. și C., în temeiul dispozițiilor art. 1390 alin. (1) C. civ. Potrivit art. 2213 C. civ., asigurările se reglementează prin legi speciale, în speță O.U.G. nr. 54/2016 și Norma ASF 39/2016, aplicabile speței față de data emiterii poliței RCA, respectiv 16.06.2017. Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 54/2016 prevede că asigurarea obligatorie RCA produce efecte în baza prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în aplicarea acesteia, precum și a încheierii contractului RCA între asigurat și un asigurător RCA, emis inclusiv prin mijloace electronice, conform reglementărilor ASF. Riscurile acoperite de asigurătorul RCA sunt cele enumerate de art. 12 din O.U.G. nr. 54/2016, respectiv despăgubiri pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, prejudicii materiale, prejudicii constând în lipsa de folosință a vehiculului avariat, cheltuieli de judecată. În ceea ce privește modalitatea de lichidare a daunelor, aceasta este prevăzută de art. 22 din Norma ASF nr. 39/2016. Din interpretarea dispozițiilor legale citate, rezultă că acestea reprezintă norme cu caracter special față de dispozițiile art. 1393 alin. (1) C. civ. Cercetarea condițiilor în care operează răspunderea pârâtei în ceea ce privește despăgubirile care se acordă de către asigurător cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, se impunea a fi analizată de către instanța de apel prin raportare la legea specială și clauzele contractului RCA, norma generală fiind înlăturată de la aplicare, potrivit principiului specialia generalibus derogant. Aplicarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1393 alin. (1) C. civ. în ceea ce privește acordarea prestației periodice lunare este greșită, norma generală fiind înlăturată de la aplicare de către norma specială, limitele obligației de despăgubire fiind cele stabilite de contractul de asigurare (polița RCA) . De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de lichidare a daunelor, instanța de apel va analiza dispozițiile art. 22 din Norma ASF 39/2016, pentru a stabili dacă printre despăgubirile ce urmează fi plătite de asigurător, în cazul decesului unei persoane, se regăsește renta viageră. Prin al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile legale privind culpa comună și nu a lămurit aspectele legate de împrejurarea privind particularitatea cazului de față, care este dată de faptul că într-o mașină a cărei capacitate era de 5 persoane, s-au aflat 8 persoane, dintre care cel puțin una dintre persoanele minore decedate, avea nevoie de un scaun special datorită vârstei. Recurenta-pârâtă a mai susținut că au fost nesocotite criteriile legale ce au stat la baza stabilirii daunelor morale, respectiv nesocotirea și neaplicarea prevederilor art. 1371 C. civ. În opinia recurentei, curtea de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 1371 alin. (1) C. civ., potrivit cărora "în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o", împrejurare ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Mai susține recurenta-pârâtă, în argumentarea aceluiași motiv de recurs, incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 din O.U.G. nr. 54/2016, având în vedere că instanța de apel a dat o interpretare greșită acestor dispoziții, invocate de pârâtă, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale instituite de către O.U.G. nr. 195/2002, prin art. 36, coroborat cu art. 97 și art. 148, cu privire la cuantificarea daunelor morale. Înalta Curte reține ca fiind fondate și criticile întemeiate pe motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., prin care se susține încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1371 alin. (1) C. civ. Litigiul are ca obiect o acțiune în răspundere delictuală întemeiată pe art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 54/2016 și art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 alin. (1) C. civ. conform căruia asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Instanța de apel a reținut că nu este întemeiat argumentul pârâtei conform căruia instanța de fond a apreciat eronat cu privire la caracterul just și rezonabil al sumei acordate cu titlu de daune morale. Așadar, în cazul litigiului civil sunt analizate elementele răspunderii civile delictuale și sunt administrate probe pentru dovedirea existenței prejudiciului și a vinovăției autorului faptei ilicite, din perspectiva legii civile. Potrivit dispozițiilor art. 1371 alin. (1) din C. civ., în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. Această normă legală face posibilă diminuarea obligației autorului faptei ilicite, atunci când se apreciază că și victima a contribuit, cu intenție sau din culpă, la cauzarea sau la mărirea prejudiciului. Autorul faptului prejudiciabil va putea fi obligat la dezdăunare numai în raport cu "contribuția" sa la producerea prejudiciului, pentru restul de daună fiind răspunzătoare victima, ca urmare a acțiunii sau inacțiunii sale concurențiale. Din interpretarea prevederii legale redate reiese că legiuitorul român a stabilit drept condiție pentru reținerea unei participări a victimei la producerea prejudiciului, săvârșirea de către aceasta a faptei cu o anumită formă a vinovăției, intenție sau culpă. Efectul aplicării acestei reguli îl constituie diminuarea cuantumului despăgubirilor datorate de persoana responsabilă numai la partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. Prin Decizia nr. 12/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 4 iulie 2016, s-a decis că dispozițiile art. 1371 alin. (1) din C. civ. se interpretează în sensul că, autorul faptei va fi ținut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit și ea cu vinovăție la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă. Astfel, prin decizia menționată, s-a reținut că "Dispozițiile art. 1371 alin. (1) C. civ. nu instituie condiția ca victima sa săvârșească ea însăși o faptă ilicită, cum este în cazul făptuitorului, fiind relevantă în ipoteza reglementată de norma juridică în discuție doar examinarea atitudinii victimei, din perspectiva vinovăției acesteia; (...) sub forma intenției sau culpei, așa cum sunt definite prin dispozițiile art. 16 alin. (2) și (3) din C. civ., și nu caracterul licit sau ilicit al faptei victimei, atât timp cât se reține existența unei fapte culpabile concurente care se înscrie în lanțul cauzal generator al prejudiciului și care constituie o circumstanță legală de diminuare a obligației de despăgubire aflate în sarcina făptuitorului. (...) Așadar, dacă există o vinovăție comună a autorului infracțiunii și a victimei, întinderea despăgubirilor la a căror plată va fi obligat autorul va fi direct proporțională cu ponderea contribuției sale la producerea prejudiciului." În consecință, instanța de apel în mod greșit nu a avut în vedere la pronunțarea soluției privind stabilirea daunelor morale acordate reclamanților și nu a analizat incidența dispozițiilor art. 14 din O.U.G. nr. 54/2016, cum corect a învederat recurenta-pârâtă . Pentru considerentele arătate, constatând că este incident motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 497 teza I din același act normativ, va admite recursul declarat de pârâta I. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1767 din 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată a apelului pârâtei. Cu ocazia rejudecării apelului pârâtei, instanța de apel va avea în vedere dispozițiile art. 1371 alin. (1) C. civ., astfel cum au fost dezlegate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 12/2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar conform art. 501 alin. (4) C. proc. civ. va administra probele necesare pentru determinarea gradului de vinovăție al victimei A.. De asemenea, va verifica modul de soluționare a capătului de cerere privind obligarea la plata rentei viagere, urmând a avea în vedere dezlegările date prin prezenta decizie.