ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2760/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 4 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanții A., B., D., E., F., G., H., C. și I. au chemat în judecată pe pârâții Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și J., solicitând plata următoarelor sume de bani:

- 13.421 RON cu titlu de daune materiale și 1.000.000 lei cu titlu de daune morale către reclamantul A., soțul victimei decedate;

- 15.000 RON cu titlu de daune morale către reclamantul A. ca urmare a propriilor vătămări;

- 632 RON daune materiale reprezentând contravaloarea medicației reclamantei, victima accidentată și 1.000.000 Iei daune morale, ca urmare a decesului mamei, către reclamanta B., fiica victimei decedate;

- 150.000 RON cu titlu de daune morale către reclamanta B. ca urmare a propriilor vătămări suferite în accidentul rutier;

- 1.000.000 RON daune morale către C., fiul victimei decedate;

- 1.000.000 RON daune morale către D., fiul victimei decedate;

- 1.000.000 RON daune morale către E., tatăl victimei decedate;

- 1.000.000 RON daune morale către F., mama victimei decedate;

- 300.000 Iei cu titlu de daune morale către G., sora victimei decedate;

- 300.000 RON cu titlu de daune morale către H., sora victimei decedate;

Reclamanta I., proprietar ai vehiculului x cu nr. de înmatriculare x a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de consiliu din data de 7 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență funcțională a cauzei și a trimis dosarul președintelui Tribunalului București, în vederea repartizării la o secție civilă.

Dosarul a fost repartizat secției a III-a civile, a Tribunalului București, fiind înregistrat sub nr. x/2015**.

Prin sentința civilă nr. 1531 din 24 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția III-a civilă, a admis, în parte, acțiunea reclamanților și a obligat pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii să plătească despăgubiri pentru daune materiale și morale, după cum urmează:

- suma de 13.421 RON cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale către reclamantul A.;

- suma de 632 RON cu titlu de daune materiale și suma de 40.000 Iei cu titlu de daune morale către reclamanta B.;

- suma de 20.000 Iei cu titlu de daune morale către fiecare dintre reclamanții D. și C.;

- suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare dintre reclamanții F., E., G. și H.;

- suma de 23.890 RON cu titlu de daune materiale către reclamanta I.

Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert către reclamanta I.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții A., B., D., C., E., F., G. și H., iar, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 786/A din data de 6 octombrie 2017, a admis apelul acestora, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul modificării cuantumului daunelor morale acordate apelanților reclamanți A., B., C., D., F., G., H., după cum urmează:

- către reclamantul A., suma de 150.000 RON, ce reprezintă daune morale pentru prejudiciul cauzat prin decesul soției sale, K.;

- către reclamanta B., suma de 300.000 Lei, din care 100.000 lei reprezintă daune morale pentru prejudiciul cauzat prin vătămările proprii și 200.000 RON reprezintă daune morale pentru prejudiciul cauzat prin decesul mamei sale, K.;

- către reclamantul C., suma de 200.000 RON, ce reprezintă daune morale pentru prejudiciul cauzat prin decesul mamei sale, K.;

- către reclamantul D., suma de 200.000 RON, ce reprezintă daune morale pentru prejudiciul cauzat prin decesul mamei sale, K.

Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Această decizie a fost atacată cu recurs de către pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 noiembrie 2017.

La data de 14 februarie 2018, s-a procedat ia întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil în raport de criteriul valoric.

La data de 21 februarie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 77-86 și 90-99 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 iulie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva celor reținute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, sens în care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile ari 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv.*'

Din interpretarea prevederilor legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

În ceea ce privește aplicarea în timp a efectelor deciziei Curții Constituționale, se constată că aceasta își va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 iei, astfel cum prevedea art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel. încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are erect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) simt general obligatorii și au putere numai pentru viitor'", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de ia aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat ca efectul ex nune al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Așa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 4 august 2015, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidență în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Din această perspectivă se impune a se stabili care este valoarea obiectului litigiului, aceasta având relevanță atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în litigii evaluabile în bani.

Prețuirea obiectului litigiului se face de către reclamant, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

În secțiunea a doua a Titlului III din C. proc. civ. a fost reglementată competența materială a instanțelor judecătorești în funcție de valoarea obiectului cererii introductive de instanță.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.: "(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății. în caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți".

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul în care mai multe capete de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

Este de observat că prin soluția adoptată în noua reglementare legiuitorul se îndepărtează parțial de doctrină care a preconizat, în condițiile vechiul Cod, soluția cumulării valorilor în cazul în care cererile au o cauză comună, provenind din unul și același raport juridic substanțial.

Astfel, legiuitorul exclude determinarea competenței pe baza valorii totale a cererilor principale ale reclamantului din moment ce întrevede posibilitatea ea respectivele capete de cerere să fie în competența unor instanțe de grade diferite; dacă valoarea tuturor pretențiilor s-ar fi însumat, ar fi existat o singură instanță competentă.

În plus, din prevederile art. 100 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că în cazul în care mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte.

Prin demersul judiciar, reclamanții au solicitat plata de daune materiale cât și daune morale, după cum urmează:

- 13.421 RON cu titlu de daune materiale și 1.000.000 RON cu titlu de daune morale către reclamantul A., soțul victimei decedate;

- 15.000 RON cu titlu de daune morale către reclamantul A. ca urmare a propriilor vătămări;

- 632 RON daune materiale și 1.000.000 RON daune morale, ca urmare a decesului mamei, către reclamanta B., fiica victimei decedate;

- 150.000 RON cu titlu de daune morale către reclamanta B. ca urmare a propriilor vătămări suferite în accidentul rutier;

- 1.000.000 RON daune morale către C., fiul victimei decedate;

- 1.000.000 RON daune morale către D., fiul victimei decedate;

- 1,000.000 RON daune morale către E., tatăl victimei decedate;

- 1.000.000 Iei daune morale către F., mama victimei decedate;

- 300.000 RON cu titlu de daune morale către G., sora victimei decedate;

- 300.000 RON cu titlu de daune morale către H., sora victimei decedate;

în cauză, stabilirea instanței competente nu se poate face luând în considerare valoarea cumulată a tuturor pretențiilor formulate de reclamanți, ci ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, în speță suma de 1.000.000 RON pretinsă cu titlu de daune morale.

De asemenea, pentru determinarea căii de atac a recursului, nu vor putea fi adunate pretențiile cu titlu de daune morale, solicitate, pe rând, de reclamanții A. și B., întrucât acestea au un temei juridic diferit și, ca atare, trebuie privite separat. Așa cum rezultă din petitele cererii de chemare în judecată și din motivarea în fapt a acesteia, suma de 15.000 RON a fost solicitată de reclamantul A. pentru repararea prejudiciului produs prin propria vătămare în urma accidentului rutier, iar suma de 1.000.000 Iei a fost pretinsă pentru pierderea soției, K.; suma de 150.000 RON a fost solicitată de reclamanta B. ca urmare a propriilor vătămări suferite în accidentul rutier, iar suma de 1.000.000 RON a fost pretinsă ca urmare a decesului mamei, K.

Așa fiind, acțiunea cu care reclamanții au învestit instanța are ca obiect principal pretenții reprezentând daune delictuale în cuantum de 1.000.000 RON și, ca atare, este o acțiune patrimonială, evaluabilă în bani.

Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este de 1.000.000 RON, sub pragul care deschide calea de atac a recursului, în raport de argumentele expuse, recursul dedus judecății este privit ca inadmisibil.

De altfel, prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosar nr. x/2018, s-a decis:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani. depănă la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)"

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului, nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., evocate în cuprinsul prezentei hotărâri.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva Deciziei civile nr. 786/A din 6 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a lII-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

pentru aceste motive In numele legii

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva Deciziei civile nr. 786/A din 6 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a llI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.07.2018.