ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2456/2019

Ședința publică din data de 10 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 23.06.2015 și suspendarea executării acestuia până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză, în temeiul art. 8 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 3191 pronunțată în data de 24 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția decăderii pârâtului din dreptul de a invoca excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței de fond.

Recurenta a susținut că, prin sentința pronunțată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Sub acest aspect a menționat că, în mod greșit s-a apreciat că excepția inadmisibilității invocată de minister este una de ordine publică. Cu atât mai mult cu cât, intimatul nu și-a respectat obligația de a formula întâmpinare în termen de 25 zile de la momentul la care i-a fost comunicată cererea introductivă, astfel că a operat decăderea autorității din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții de ordine privată.

După expirarea termenului de 25 zile pentru depunerea întâmpinării, ministerul a înțeles să invoce prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, arătând că "numai deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate pe cale judecătorească la instanța de contencios administrativ, în speță Decizia nr. 26574/17.11.2015".

În esență, instanța a reținut faptul că prin cererea introductivă, societatea ar fi trebuit să solicite anularea/modificarea Deciziei de soluționare nr. 26574/14.11.2015, fiind inadmisibilă formularea unei acțiuni în anularea Procesului-verbal de constatare nereguli.

S-a susținut că, pârâtul nu i-a comunicat Decizia de soluționare nr. 26574/14.11.2015, iar la data de 22.06.2016, instanța i-a înmânat documentele depuse la dosar de către intimat, printre care se afla și decizia de soluționare menționată, însă chiar și această comunicare nu poate echivala cu comunicarea ce ar fi trebuit să fie făcută de către autoritate.

A precizat că în lipsa comunicării deciziei de soluționare a contestației, nu le poate fi opusă existența acestui act, simpla emitere a deciziei neechivalând și cu comunicarea ei.

Astfel, acțiunea în anulare ce face obiectul cauzei a fost formulată cu respectarea termenului de 6 luni (prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004) calculat de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, întrucât în lipsa comunicării Deciziei de soluționare, societatea nu putea ataca decât Procesul-verbal de constatare a neregulilor.

Mai mult, a apreciat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că nu putea formula acțiune în anulare direct împotriva procesului-verbal, având în vedere că acesta din urmă este titlul de creanță ce are caracter de titlu executoriu împotriva sa, fiind astfel actul administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c), din) Legea nr. 554/2004 care produce efecte în acest sens.

Având în vedere toate aspectele arătate, a apreciat că este fără dubiu faptul că instanța de fond a procedat în mod greșit admițând excepția inadmisibilității și respingând acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă, având în vedere că societatea reclamantă avea deschisă calea atacării procesului-verbal de constatare a neregulilor printr-o acțiune în contencios administrativ.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală de Management pentru Programul Operațional Sectorial " Creșterea Competitivității Economice" prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 23.06.2015, prin care i s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de servicii nr. x/17.03.2014.

Instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea, pe motiv că nu s-a cerut anularea deciziei date în soluționarea contestației administrative, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 23.06.2015 constituind doar un act prealabil acesteia, ce urma a fi examinat în baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia instanța este competentă să se pronunțe "și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății".

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta precizează că a urmat procedura administrativă prealabilă sesizării instanței, dar până la momentul introducerii acțiunii, nu i s-a soluționat contestația.

Pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a depus, la instanța de fond, în data de 10 iunie 2016 note scrise însoțite de un set de înscrisuri, printre care și Decizia 26574/17.11.2013 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal contestat.

La data de 12.09.2016, la al doilea termen de judecată, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând, suplimentar față de petitul formulat inițial, să se anuleze și decizia de soluționare a contestației, învederând că acest act i-a fost comunicat la 22.06.2016, odată cu notele scrise depuse de pârât, moment de la care a început să curgă termenul de 6 luni de contestare, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, apreciind că doar decizia de soluționare a contestației poate face obiectul judecății.

Sentința este nelegală raportat la motivul de casare invocat de recurentă (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

Conform art. 201 alin. (1) din C. proc. civ. "Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165".

Potrivit art. 205 C. proc. civ., întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată și poate invoca excepțiile procesuale.

Dispozițiilor art. 208 din C. proc. civ. prevăd că "(1) Întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. (2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel".

Instanța de recurs constată că în mod greșit prima instanță nu a respins excepția invocată, în virtutea efectului decăderii prevăzut de art. 208 alin. (2) din același cod, ca urmare a faptului că pârâtul nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de lege.

Din cuprinsul actelor dosarului de fond rezultă că pârâtul a primit un exemplar al cererii de chemare în judecată la data de 12 aprilie 2016, moment la care i s-a pus în vedere să depună întâmpinare în termen de 25 de zile și înscrisurile care au stat la baza actului administrativ contestat.

La data de 10 iunie 2016, cu mult peste termenul prevăzut de lege, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice a depus note scrise însoțite de un set de înscrisuri. În cuprinsul notelor scrise, la fila x, instituția pârâtă a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității invocată în cauză prin notele scrise este una relativă, de ordine privată, care privește o procedură prealabilă care ocrotește interesele părților din dosar și nu una de ordine publică, pentru a fi invocată în orice moment.

Așa fiind, art. 204 C. proc. civ. nu este incident în cauză, fiind aplicabil art. 208 alin. (2) din același act normativ.

În consecință, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre continuarea judecății primei instanțe.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. - în insolvență - prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 3191 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza, spre continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2019.