ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1223/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, în data de 21.03.2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA la plata de daune morale în sumă de 50.000 euro, pentru prejudiciul cauzat prin acordarea unei pensii anticipate parțiale într-un cuantum mult redus față de cel legal datorat, iar ulterior prin amânarea acordării pensiei pentru limită de vârstă.

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin încheierea din data de 06 iunie 2018, a respins excepția de necompetență funcțională a secției I Civilă a Tribunalului Dâmbovița și a acordat termen la data de 12.09.2018, la completul de judecată C5 LM.

Prin sentința civilă nr. 1514 din data de 26 septembrie 2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins acțiunea având ca obiect "asigurări sociale-daune morale", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 265 din 07 februarie 2019, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A., împotriva încheierii de ședință din 6 iunie 2018 și a sentinței civile nr. 1514, pronunțată la data de 26 septembrie 2018 de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA.

Împotriva deciziei nr. 265 din 07 februarie 2019, a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 5, pct. 6, pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA nu a depus întâmpinare.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 1 aprilie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 1 iulie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, față de care constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de asigurări sociale, având în vedere faptul că reclamantul are calitatea de pensionar, iar în justificarea solicitării daunelor morale acesta face trimitere la dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.

Prin urmare, cererea de chemare în judecată are ca obiect daune morale, iar aceste drepturi derivă din Legea nr. 263/2010, care la art. 153 lit. f) și g) prevede că:

"Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; g) modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale."

Dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, dispozițiile art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curților de apel, precum și cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, decizia nr. 265 din 07 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunțată într-un litigiu având ca obiect drepturi ce derivă din Legea nr. 263/2010, astfel că hotărârea nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 265 din 07 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 265 din 07 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iulie 2020.