ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 468/2018

Ședința publică din data de 21 februarie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 29 ianuarie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nelegalitatea procedurii de sistare a indemnizației acordate în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 și acordarea de daune cominatorii în valoare de 50 de RON pe zi de întârziere în vederea punerii în aplicare a hotărârii judecătorești ce se va pronunța.

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 709 din 21 mai 2015, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA și a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, prin decizia nr. 1475 din 13 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploiești respingând ca nefondat apelul.

Împotriva deciziei nr. 1475 din 13 octombrie 2015, reclamantul A. a formulat contestație în anulare.

Prin încheierea de la 02 martie 2017 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 503 alin. (3) C. proc. civ., invocată de contestatorul A..

Prin decizia nr. 489 din data de 2 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, îndreptată prin încheierea din cameră de consiliu de la data de 09 martie 2017, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestator.

Împotriva încheierii de la 02 martie 2017, contestatorul A. a declarat recurs, arătând că, în mod greșit, instanța de judecată a apreciat că art. 503 alin. (3) din noul C. proc. civ., invocat, ar face parte din vechiul C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul declarat împotriva încheierii de la 02 martie 2017 a fost declarat cu încălcarea termenului prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, opinia raportorului fiind în sensul respingerii recursului, ca tardiv formulat.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din 27 septembrie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2017, s-a fixat termen la data de 21 februarie 2018, în complet de filtru, pentru lipsa dovezii de comunicare a raportului către recurent.

Raportul a fost comunicat recurentului la data de 07.12.2017.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul, Înalta Curte îl va respinge ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din ședința publică de la 02 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 503 alin. (3) C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate, chestiunea prealabilă a tardivității recursului declarat împotriva încheierii din ședința publică de la 02 martie 2017, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, constatând următoarele:

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."

În cauză, termenul de recurs se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 din noul C. proc. civ., care statuează că termenul care se socotește pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Termenul de recurs, fiind un termen de procedură legal, imperativ și absolut, nerespectarea sa duce la sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Înalta Curte reține că încheierea recurată a fost pronunțată la data de 02 martie 2017, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, termenul de recurs s-a împlinit la data de 05 martie 2017, astfel că recursul depus la poștă la data de 08 martie 2017 apare declarat în afara termenului legal și peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părții.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 2 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 2 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca tardiv formulat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2018.