Decizia nr. 986/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 16 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primar General, Consiliul General al Municipiului București, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 București prin Primar și Consiliul Local al Sectorului 6 București, pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună constatarea nulității absolute a actului de donație autentificat sub nr. x din 09.08.1963 la Notariatul de Stat al Raionului 16 februarie. Prin cererea modificatoare formulată în cauză, reclamanții au solicitat chemarea în judecată și a pârâtei S.C. K. S.A., în calitate de deținătoare actuală a imobilului ce face obiectul actului de donație a cărui anulare se solicită. Prin încheierea de ședință din 29.10.2015, tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a CGMB și excepția lipsei calității procesuale pasive a CGMB, a respins excepția lisei calității procesuale pasive a Sectorului 6 București și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. K. S.A..

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă Prin sentința civilă nr. 464 din 19 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CGMB, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință. A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. K. București S.A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primar General, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 București prin Primar și Consiliul Local al Sectorului 6 București. A constatat nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. x/09.08.1963 de Notariatul de Stat al Raionului 16 februarie. A obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 5.466,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin încheierea din camera de consiliu de la 11 mai 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis cererea formulată de petenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primar General, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 București prin Primar, Consiliul Local al Sectorului 6 București, a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei, dispozitivului și considerentelor sentinței civile nr. 464 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că s-a trecut "Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 8.218,22 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată" în loc de "Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 5.466,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată", cum greșit s-a trecut, a menținut restul dispozițiilor sentinței civile.

Decizia Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie În fața instanței de apel, s-a învederat că două din părțile reclamante au decedat în cursul soluționării dosarului, respectiv G. și J., că moștenitorii acestora figurează deja ca părți în prezenta cauză, fiind vorba de F., E. ca succesori ai reclamantului G., și H., I. ca succesori ai reclamantei J.. Curtea a constatat că cei 4 moștenitori sunt deja părți în cauză și, dată fiind calitatea de moștenitori ai celor 2 apelanți reclamanți decedați, a apreciat că ei vor sta în cauză de la această dată și în calitate de continuatori în drepturi ai defuncților. Prin decizia civilă nr. 578A din 11 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția lipsei de interes a apelului declarat de reclamanți. A respins, ca lipsit de interes, apelul declarat de apelanții-reclamanți împotriva sentinței civile nr. 464 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primar General, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 București prin Primar, Consiliul Local al Sectorului 6 București. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primar General, împotriva sentinței civile nr. 464/19.04.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. A obligat apelanții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București prin Primarul General să plătească reclamanților suma de 2000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Printr-o primă critică, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a invocat omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra motivelor de apel înregistrate la Tribunalul București, la 15 martie 2018, prin decizia recurată fiind cercetate doar criticile depuse la 26 aprilie 2017. În aceste împrejurări, s-a apreciat că hotărârea din apel este nemotivată, iar remediul juridic este acela al anulării deciziei, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil. A doua critică este circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și se referă la modul de soluționare a apelului formulat în sensul că, în mod nelegal, s-a apreciat, pe de o parte, asupra justificării calității procesuale a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar, pe de altă parte, asupra temeiniciei soluției primei instanțe, de constatare a nulității absolute a actului de donație pentru lipsa cauzei și a respingerii prescripției dreptului material la acțiune. S-a mai reproșat curții de apel că, în mod neîntemeiat, a înlăturat criticile în legătură cu administrarea probei testimoniale, în condițiile în care prima instanță a fondului nu putea avea în vedere în soluționarea cauzei depoziția de martor, întrucât relatările acestuia nu s-au bazat pe ceea ce a văzut și a auzit cu propriile simțuri. Recurentul este nemulțumit și de soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecată, alături de apelantul-pârât Municipiul București prin Primarul General. În raport de susținerile arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. În subsidiar, în cazul în care se va aprecia că nu se impune soluția casării, a cerut modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului propriu, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanți, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală activă, iar în cazul în care se va aprecia că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice își justifică legitimarea procesuală pasivă, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă - în principal și ca neîntemeiată - în subsidiar. În cauză, intimații-reclamanți au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că susținerile recurentului sunt identice cu cele cuprinse în cererea de apel, iar, în subsidiar, au arătat că recursul este nefondat.

Procedura de filtru Prin încheierea nr. 4298 din 16 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția II-a civilă, a fost declinată competența de soluționare a recursului declarant de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 578A din 11 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în favoarea secției I civile a Înaltei Curți. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a înregistrat dosarul ca recurs la 25 octombrie 2018 și a procedat, la 20 mai 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a acestuia. Completul de filtru nr. 4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 22 mai 2019, comunicarea raportului către părți pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul de admisibilitate. Prin încheierea din 5 decembrie 2019, pronunțată în camera de consiliu, a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen în ședința publică din 28 mai 2020 pentru soluționarea acestuia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este fondat, astfel că urmează a fi admis, a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru considerentele ce succed: Astfel cum reiese din cuprinsul memoriului de recurs, recurentul se prevalează de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, recurentul a susținut că instanța de apel, în mod nelegal, nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel înregistrate la Tribunalul București, la 15 martie 2018, prin decizia recurată fiind cercetate doar criticile depuse la 26 aprilie 2017, împrejurări în care s-a apreciat că hotărârea din apel este nemotivată, iar instanța de apel ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Analizând această critică, Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 464 din 19 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CGMB, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință. A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. K. București S.A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primar General, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 București prin Primar și Consiliul Local al Sectorului 6 București. A constatat nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. x/09.08.1963 de Notariatul de Stat al Raionului 16 februarie. A obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 5.466,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Se mai reține că, prin încheierea din camera de consiliu de la 11 mai 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis cererea formulată de petenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primar General, Unitatea Administrativă Teritorială Sectorul 6 București prin Primar, Consiliul Local al Sectorului 6 București. A îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei, dispozitivului și considerentelor sentinței civile nr. 464 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că s-a trecut "Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 8.218,22 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată" în loc de "Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 5.466,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată", cum greșit s-a consemnat. A menținut restul dispozițiilor sentinței civile. Sentința civilă a fost apelată de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la 26 aprilie 2017, iar încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost apelată de același pârât la 15 martie 2018. Prin decizia civilă nr. 578A din 16 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 464 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Este de observat că, într-o redactare clară și lipsită de orice echivoc a cererilor de apel depuse la 26 aprilie 2017 și la 15 martie 2018, obiectul căii de atac deduse judecății instanței de apel îl constituie, pe lângă sentința civilă nr. 464 din 19 aprilie 2016, și încheierea din 11 mai 2017, prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorilor materiale din minuta și dispozitivul sentinței civile anterior menționate, soluția în discuție fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. Or, în cuprinsul considerentelor deciziei recurate, curtea de apel nu a examinat deloc motivul de apel referitor la încheierea din 11 mai 2017, iar din dispozitivul deciziei lipsește mențiunea referitoare la soluția dată căii de atac formulate împotriva încheierii, acest din urmă act de procedură constituind, neechivoc, obiect al apelului pârâtului Statul Roman. Drept urmare, prin omisiunea instanței de apel de a examina și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, criticile subsumate motivului de apel invocat, au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 477 din același cod care reglementează limitele efectului devolutiv al apelului. De asemenea, motivarea deciziei recurate s-a făcut cu neobservarea exigențelor care decurg din principiul disponibilității prevăzut de art. 9 și art. 22 din C. proc. civ., care impun judecătorului obligația de a soluționa litigiul în raport de toate cererile și apărările pe care le susțin părțile din proces, de a respecta regulile de drept aplicabile litigiului și de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului. Instanța de apel era ținută să examineze motivul de apel invocat de către reclamanți și să argumenteze în ce măsură raționamentul primei instanțe, de admitere a cererii de îndreptarea a erorii materiale era sau nu unul corect. În absența acestei analize, instanța de recurs este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar specific acestei căi extraordinare de atac. În atare condiții, s-a produs o vătămare recurentului-pârât care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca părțile interesate să beneficieze de garanția procesuală a examinării solicitărilor sale și de beneficiul dublului grad de jurisdicție reglementat în această materie, soluție care este în acord cu dispozițiile art. 496 - 497 din C. proc. civ. Este incident, în consecință, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care are în vedere, pe lângă neregularitățile procedurale, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4 ale art. 488 din C. proc. civ., și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului civil, cum este și cazul principiilor disponibilității, al dreptului la apărare și al dreptului la un proces echitabil. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate. În rejudecare, instanța de apel va analiza cererea de apel formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin prisma criticilor formulate, raportat la înscrisurile aflate la dosarul cauzei și la dispozițiile legale în materie, cu respectarea ansamblului garanțiilor procesuale ce conturează dreptul la un proces echitabil. Referitor la cea de-a doua critică, circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se observă că prin cererea de recurs se arată că, în mod eronat, instanța de apel a înlăturat criticile recurentului vizând faptul că instanța de fond nu putea avea în vedere declarația martorului audiat, care nu s-a bazat pe ceea ce acesta a văzut și a auzit, și, pe cale de consecință, a apreciat ca dovedită lipsa intenției de a gratifica a intimaților, cu consecința aprecierii cauzei ilicite a contractului de donație. În speță, în concret, instanța de apel a considerat, din analiza sentinței apelate, că instanța fondului a apreciat că nu se poate reține existența unui motiv rezonabil pentru ca donatorii să fi dorit să își micșoreze patrimoniul într-un mod atât de substanțial, această apreciere fiind făcută pe baza analizei ansamblului actelor și lucrărilor dosarului, iar nu numai pe baza declarației martorului audiat. În acest context, Înalta Curte constată că instanța de apel s-a raportat la dispozițiile art. 476 și următoarele C. proc. civ., analizând puterea probatorie a dovezii administrate, iar critica astfel dezvoltată are în vedere prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte mai reține că s-a susținut soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, în considerarea faptului că instanța de apel a avut în vedere în mod greșit înscrisurile din dosar care, în opinia acesteia, ar viza apartenența imobilului la domeniul public, respectiv adresele nr. x/11.03.2016 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu, nr. x/17.04.2015, nr. y/16.04.2015 și nr. z/24.02.2016, cea din urmă emisă de Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Or, cu referire la aspectele prezentate de recurentul-pârât, Înalta Curte reține că modalitatea în care instanța de apel a înțeles să valorifice sau să interpreteze materialul probator existent în dosar nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci o critică de netemeinicie ce nu poate fi cenzurată de către instanța de control judiciar, reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Pe de altă parte, se constată că în recurs s-a invocat faptul că înscrisurile depuse în probațiune relevă că actul de donație dintre autorii reclamanților, donatorii L., M. și Sfatul Popular al Raionului 16 februarie, autentificat prin încheierea nr. 2696/09.08.1963, a fost însușit de către părți prin semnarea acestuia în fața notarului, ceea ce confirmă teza conform căreia înscrisul îndeplinea condițiile cerute sub sancțiunea nulității absolute, potrivit dispozițiilor art. 813 și următoarele din C. civ. în vigoare la data donației, manifestarea de voință fiind neechivocă și în exercițiul capacității de exercițiu, realizată de înseși donatorii și reprezentanții legali ai donatarului, convenție care, sub imperiul oficiilor de formă, a fost totodată autentificată. În cauză, prin sentința apelată s-a reținut nevalabilitatea actului de donație exclusiv pentru lipsa cauzei acestui act juridic; ca atare, întrucât cauza actului juridic reprezintă o condiție de valabilitate de sine stătătoare, și lipsa cauzei nu poate fi acoperită prin respectarea altor cerințe care condiționează încheierea valabilă a acestuia, Înalta Curte apreciază că nu are relevanță, sub acest aspect, faptul că actul de donație îndeplinea alte condiții ce rezidă din prevederile art. 813 și urm. C. civ. În speță, de altfel, deși se susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete relative la raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca nefondat, a apelului și nici nu au fost arătate care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel. S-a contestat, în recurs, decizia atacată și prin prisma obligării instituției recurente, în mod nelegal, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, alături de apelantul-pârât Municipiul București prin Primarul General. În opinia recurentului, dacă instanța de apel nu ar fi omis să se pronunțe asupra apelului formulat de această parte la data de 15.03.2018 și ar fi analizat criticile aduse prin conținutul acestuia, ar fi fost ținută să constate nulitatea sentinței apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța fondului, soluție în raport de care, pentru apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, nu putea fi reținută calitatea de parte care a pierdut procesul și, prin urmare, nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Față de aceste susțineri, avându-se în vedere și soluția adoptată cu referire la încheierea din camera de consiliu din 11 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analiza lor la acest moment procedural, în rejudecare urmând a fi cenzurate și aceste critici. Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 578 A din 11 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Va fi casată, în parte, decizia atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de același pârât împotriva încheierii din camera de consiliu din 11 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015. Cu referire la solicitarea intimaților-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, având în vedere cele statuate cu privire la motivele admiterii căii de atac și casării, în parte, a deciziei recurate (care nu vizează fondul chestiunii litigioase), Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., obligă recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți. PENTRU ACESTE MOTIVE,