Decizia nr. 1363/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 595/2019 a Tribunalului Iași

Obiectul cauzei La 20 august 2018, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2172 din 17 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2014.

Decizia Tribunalului Iași, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 595 din 5 martie 2019, Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2172 din 17 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2014.

Decizia Curții de Apel Iași, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 780 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 595 din 5 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă și împotriva deciziei civile nr. 2172 din 17 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2014.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 780 din 26 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, contestatorul A. a declarat recurs.

Procedura de filtru Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 31 octombrie 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fișa ECRIS . Prin rezoluția din 1 noiembrie 2019 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 10 martie 2020, comunicarea raportului către părți pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurentul - contestator A. a depus punct de vedere prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat. De asemenea, intimata B. a depus o petiție intitulată întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de contestatorul A.. Prin rezoluția din 15 iunie 2020 s-a fixat termen de judecată la 2 iulie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. 5. Soluția și considerentele asupra recursului Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele: Una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării." Art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată." În speță, prin decizia nr. 780 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, ce face obiectul prezentei cereri de recurs a fost soluționat recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 595 din 5 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă și împotriva deciziei civile nr. 2172 din 17 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2014. Această decizie, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate este o decizie definitivă, în înțelesul legii de procedură civilă. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Art. 129 din Constituție prevede că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat condițiile examinării cauzei civile în grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Față de cele ce preced, în cauză nu poate fi admisibil recursul declarat de recurent împotriva acestei decizii definitive, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac. Respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul recurentului de acces la justiție, consacrat de CEDO și Constituția României, în acest sens instanța reținând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, CEDO a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze. Din moment ce recurentul a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în căile de atac prevăzute de lege, nu se poate susține că prin respingerea ca inadmisibilă a prezentei cereri de recurs i se încalcă accesul la justiție, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor procesual civile, definitivă, deci împotriva acesteia nu este prevăzută calea de atac a recursului. Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac." Pentru argumentele expuse, în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ. se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 780 din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018. PENTRU ACESTE MOTIVE,