ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 818/2020

Asupra cauzei de față,reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei Pașcani la data de 21 septembrie 2016, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la repararea prejudiciului cauzat societății reclamante exclusiv prin fapta sa, respectiv la plata debitului în cuantum de 5758,73 RON, sumă compusă din contravaloarea facturilor atașate cererii, reprezentând recuperare energie electrică agenți economici/casnici, conform înscrisurilor atașate în copie, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 156 din 31 ianuarie 2017, Judecătoria Pașcani a respins excepția lipsei calității de reprezentant invocată prin întâmpinare, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 5758,73 RON, reprezentând contravaloare energie electrică.

Prin decizia civilă nr. 1411 din 21 octombrie 2017, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 156 din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria Pașcani, sentință pe care a păstrat-o.

Curtea de Apel Iași, secția I civilă, prin decizia nr. 83 din 13 martie 2018, a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, competența de soluționare a recursului formulat de B. împotriva deciziei civile nr. 1411 din 21 septembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 83 din 13 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția I civilă a declarat recurs pârâtul B. cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 octombrie 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa ECRIS aflată la dosarul de recurs.

Prin rezoluția din data de 25 octombrie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat părților la data de 17 decembrie 2019, care nu au depus punct de vedere la raport, s-a constat că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., stabilite sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru urmând a analiza admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva legalității căii de atac.

Prioritar, Înalta Curte apreciază că se impune a se reține că admisibilitatea unui recurs, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., presupune analiza de către completul de filtru a îndeplinirii cumulative a condițiilor de fond și de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează conținutul cererii de recurs, de dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., care se referă la încadrarea criticilor în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și de dispozițiile art. 485 din C. proc. civ., referitoare la termenul de exercitare a recursului, a legalității căii de atac exercitate și a îndeplinirii de către recurent a obligației legale de achitare a taxei judiciare de timbru.

De asemenea, reține că în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

La termenul din 01 aprilie 2020, completul de filtru a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva legalității de atac, chestiune ce se impune a fi analizată prioritar celorlalte condiții de admisibilitate.

Examinând recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 83/2018 din data de 13 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, în raport de excepția inadmisibilitățiii căii de atac, invocată din oficiu de către instanță, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după ca, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

Reiese, așadar că hotărârea de declinare a competenței de soluționare a pricinii în favoarea unei alte instanțe sau altui organ cu activitate jurisdicțională nu este supusă niciunei căi de atac (ordinară sau extraordinară).

Așa cum a reținut și Curtea Constituțională, învestită cu verificarea constituționalității textului legal redat, prin decizia nr. 569 din 16 otombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 913 din 16 decembrie 2014, intenția legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege redate a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a oricăror căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței, rațiunea eliminării căilor de atac împotriva hotărârii de declinare a competenței fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății.

De asemenea, hotărârea instanței de declinare a competenței este rezultatul unui act de administrare a justiției prin care se urmărește desfășurarea în condiții de legalitate a procesului, de care beneficiază toate părțile, indiferent de calitatea lor procesuală, având în vedere că, potrivit art. 174 alin. (2) și art. 176 pct. 3 din C. proc. civ., actele de procedură efectuate de instanța necompetentă sunt nule.

În cauza de față, se constată că prin decizia civilă nr. 83/2018 din data de 13 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, competența de soluționare a recursului formulat de B. împotriva deciziei civile nr. 1411/2017 din 21 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, se constată că decizia atacată nu este susceptibilă de vreo cale de atac, ordinară sau extraordinară, recursul declarat în cauză fiind inadmisibil.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 83/2018 din data de 13 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 83/2018 din data de 13 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2020.