Decizia nr. 779/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva deciziei nr. 1080 a Tribunalului Vaslui

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2016 pe rolul Judecătoriei Vaslui, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul S.P.C.J.E.P. Vaslui pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la anularea extrasului din Registrul de nașteri din 22 ianuarie 2013 privind pe numita B.

Sentința Judecătoriei Vaslui Prin Sentința civilă nr. 86/2017 din 19 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Judecătoria Vaslui a respins cererea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Decizia Tribunalului Vaslui, secția civilă Prin Decizia civilă nr. 1080A/2017, pronunțată la 13 septembrie 2017, Tribunalul Vaslui a respins apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 86 din 19 ianuarie 2017 a Tribunalului Vaslui, secția civilă.

Decizia Curții de Apel Iași, secția civilă Prin Decizia civilă nr. 783/2019 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a constatat perimat recursul formulat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1080/A/2017 din 13 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, recurentul A. a declarat recurs. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 25 octombrie 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fișa ECRIS. Prin rezoluția din 28 octombrie 2019 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului după efectuarea procedurii de comunicare a recursului către intimat și a întâmpinării către recurent, în eventualitatea în care se va depune întâmpinare. La 30 ianuarie 2020 a fost înregistrat la dosar memoriul olograf al recurentului A. prin care reia susținerile din cererea de recurs.

Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că admisibil având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare, dar cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât, prin demersul judiciar promovat, recurentul își exprimă nemulțumirea față de neregulile și abuzurile săvârșite în plan local de un grup de persoane care influențează sistemul judiciar românesc, fără a aduce o critică deciziei atacate și fără a combate considerentele avute în vedere de instanță în adoptarea soluției pronunțate. De asemenea, s-a reținut că prin rezoluția din 28 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a stabilit că recurentul A. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, în privința căreia nu s-a făcut dovada achitării în integralitate. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. La 24 februarie 2020 a fost înregistrat la dosar memoriul olograf al recurentului A. prin care reia susținerile din cererea de recurs. Prin rezoluția din 10 martie 2020, s-a fixat termen de judecată la 19 martie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția insuficientei netimbrări, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Soluția și considerentele asupra recursului În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În speță, prin rezoluția din 28 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a stabilit că recurentul A. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013. Prin adresa comunicată la 4 noiembrie 2019, a fost adusă la cunoștința recurentului obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, precum și faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Deși legal înștiințat, recurentul nu au depus la dosar dovada îndeplinirii integrale a obligației legale privind taxa judiciară de timbru, achitând doar suma de 20 RON, astfel cum reiese din chitanța seria x/2020, nr. x din 17 februarie 2020 care se regăsește la fila x și nu a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din actul normativ anterior menționat, deși instanța i-a pus în vedere că are această posibilitate. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constată că cererea de recurs formulată de recurentul A. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., și va anula, ca insuficient netimbrat, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 783 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.