ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1207/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2262 din 27 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 160/C din 16 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, întrucât s-a constatat că motivele de recurs nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 2262 din 27 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare contestatoarea S.C. A. S.R.L., la 10 februarie 2020.

În motivarea căii extraordinare de atac, petenta a susținut că Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului pe care l-a promovat împotriva deciziei nr. 160 din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanta, secția I civilă, a ignorat criticile formulate, care puteau fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anulând recursul în baza art. 493 alin. (5) din acest act normativ.

Prin soluția adoptată, petenta a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât instanța de control judiciar are obligația de a analiza criticile respective, neputându-se cantona într-un formalism excesiv.

Expunând în cuprinsul contestației în anulare parte din motivele de recurs, contestatoarea a arătat că, prin cererea de recurs, recurenta a criticat greșita interpretare și aplicare de către instanța de apel a temeiului de drept esențial, în raport de care Înalta Curte dispusese analiza cauzei, aspect ce putea fi circumscris motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Făcând referire la dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, petenta a susținut că singura modalitate efectivă de reparare a erorii comise de instanța de recurs este aceea a admiterii contestației în anulare, neexistând vreo deosebire de esență între ipoteza neexaminării în parte a recursului formulat de partea interesată și cea a neanalizării totale a fondului acestei căi de atac.

Consecințele soluției adoptate de instanța de recurs se reflectă în încălcarea accesului la justiție, chiar și în cazul căii extraordinare și restrictive de atac, cum este recursul. Interpretarea riguroasă a dispozițiilor art. 508 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 497 C. proc. civ., impune ca soluție procedurală admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate, rejudecarea recursului, sub aspectul tuturor criticilor care, în fapt, pot fi încadrate în cazurile prevăzute de lege, cu consecința admiterii recursului și casării cu trimitere, spre rejudecare, a cauzei la Curtea de Apel Constanța.

În drept, contestația în anulare fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 13 februarie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

La 16 martie 2020 (data depunerii la oficiul poștal), au formulat întâmpinări intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare.

Prin întâmpinarea depusă la 6 mai 2020 prin poșta electronică, intimații Comuna Cobadin, prin primar, și Consiliul Local Cobadin au solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, din perspectiva neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 27 februarie 2020, a fost stabilit termen pentru soluționarea contestației în anulare la 21 mai 2020, când instanța a amânat judecarea cauzei la 18 iunie 2020, pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului convențional al petentei, din motive medicale, și pentru a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., formulată la 20 mai 2020, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020

La acest termen de judecată, instanța a pus în discuție admisibilitatea contestației în anulare, rămânând în pronunțare, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., asupra excepției invocate din oficiu, din perspectiva dispozițiilor art. 503 prin raportare la cele ale art. 493 alin. (5) din același cod.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Alin. (2) și alin. (3) al art. 503 C. proc. civ. reglementează alte motive pentru care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestației în anulare și care vizează, exclusiv, hotărârile pronunțate de instanțele de recurs și de apel, care nu sunt susceptibile de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 2262 din 27 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 160/C din 16 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, întrucât s-a constatat că motivele de recurs nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Decizia nr. 2262 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, care face obiectul contestației în anulare pendinte, a fost pronunțată în procedura de filtru, prevăzută de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Față de prevederile legale mai sus evocate, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Înalta Curte reține că prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Ca atare, hotărârile pronunțate în procedura de filtrare a recursului nu pot fi atacate cu contestație în anulare.

În aplicarea dispozițiilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2262 din 27 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2262 din 27 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2015

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2020.