ÎCCJ, Decizia nr. 116/2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea contestată

Prin Decizia nr. 48 din 24 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 4.004 din 17 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

II. Calea de atac formulată

Împotriva deciziei Completului de 5 judecători, sus-menționată, considerând-o nelegală, SC A. SRL a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, contestatoarea menționează mai multe texte legale și argumente, dintre acestea având legătură cu motivul de contestație în anulare invocat numai cel prin care susține că procedura de citare pentru termenul de judecată la care a fost soluționat recursul nu a fost legal îndeplinită, instanța de judecată încălcând, în opinia contestatarei, dispozițiile art. 157 din C. proc. civ.

Deși nu este menționat expres în cuprinsul contestației în anulare formulate, Înalta Curte apreciază că temei juridic al acesteia îl constituie și dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în care poate fi încadrată critica prin care contestatoarea susține că, întrucât "hotărârea atacată cu recurs a fost comunicată în 17.10.2019, iar recursul a fost formulat în 14.11.2019", în mod greșit instanța de recurs i-a respins calea de atac formulată, ca tardivă.

III. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată

IV. Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată, în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate de contestatoare, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată netemeinicia contestației în anulare, după cum se va arăta în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocate de contestatoare drept temei al cererii sale, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

De asemenea, conform alin. (2) al aceluiași articol, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;".

În raport cu dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestatoarea susține că, pentru termenul de judecată la care a fost soluționată cauza în care a fost pronunțată decizia contestată, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, instanța de judecată încălcând dispozițiile art. 157 din C. proc. civ.

Conform acestor dispoziții legale:

"Art. 157 - Cuprinsul citației

(1) Citația va cuprinde:

a) denumirea instanței, sediul ei și, când este cazul, alt loc decât sediul instanței unde urmează să se desfășoare judecarea procesului;

b) data emiterii citației;

c) numărul dosarului;

d) anul, luna, ziua și ora înfățișării;

e) numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum și locul unde se citează;

f) calitatea celui citat;

g) numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părții potrivnice și obiectul cererii;

h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate de cel citat;

i) mențiunea că, prin înmânarea citației, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată;

j) alte mențiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanță;

k) ștampila instanței și semnătura grefierului.

(2) În citație se menționează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum și dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citația alte acte de procedură. În cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în citație se va menționa obligația pârâtului de a-și pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înțelege să se folosească, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres.

(3) Cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) și k) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Analizând conținutul procesului-verbal de înmânare către recurenta SC A. SRL a citației pentru termenul de judecată din 24 februarie 2020, la care a fost soluționată cauza în care a fost pronunțată decizia contestată, în Dosarul nr. x/2019, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, prevăzute de art. 157 alin. (3) din C. proc. civ., citat mai sus, susținerile în sens contrar ale contestatoarei nefiind întemeiate.

De asemenea, contestatoarea susține că în mod greșit, prin hotărârea atacată, i-a fost respins recursul, ca tardiv formulat, de vreme ce "hotărârea atacată cu recurs a fost comunicată în 17.10.2019, iar recursul a fost formulat în 14.11.2019".

Așa cum s-a arătat mai sus, deși contestatoarea nu menționează expres temeiul juridic al acestei "critici", ea poate fi încadrată în motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., putându-se considera că, în raport cu această critică, autoarea contestației în anulare apreciază că "dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Și această critică este, însă, neîntemeiată.

Astfel, obiectul recursului formulat de către SC A. SRL și constatat ca fiind tardiv prin Decizia nr. 48 din 24 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, contestată în prezenta cauză, l-a constituit Decizia nr. 4.004 din 17 septembrie 2019, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe, în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost constatată perimată o altă contestație în anulare, formulată de SC A. SRL.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. (...)"

Din actele dosarului rezultă că hotărârea atacată cu recurs (Decizia nr. 4.004 din 17 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal) a fost pronunțată la 17 septembrie 2019, iar recursul a fost declarat la 14 noiembrie 2019, așa cum însăși contestatoarea (recurentă) menționează în cuprinsul căii de atac formulate.

În raport cu dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., al cărui conținut a fost redat mai sus, se constată că recursul declarat la 14 noiembrie 2019 a fost formulat cu depășirea termenului "de 5 zile de la pronunțare", prevăzut de dispozițiile legale citate, așa cum corect a reținut și instanța de recurs.

În aprecierea sa, potrivit căreia instanța de recurs ar fi reținut greșit că termenul de recurs a fost depășit, contestatoarea s-a raportat la dispozițiile art. 485 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Într-adevăr, potrivit acestor dispoziții legale "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. (...)".

În cauză, însă, în privința hotărârii prin care se constată perimarea, așa cum s-a arătat în cele ce preced, "legea", prin dispozițiile art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., "dispune altfel", în sensul că termenul de recurs este "de 5 zile de la pronunțare". Făcând aplicarea la speță a dispozițiilor art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., instanța de recurs nu a fost, așadar, în eroare în ceea ce privește modul de calcul al termenului de recurs.

Pentru aceste considerente, constatându-se că susținerile contestatoarei nu sunt întemeiate, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 48 din 24 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2020.

GGC - ED