ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 690/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 690/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra recursului de față, din actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată Ia Tribunalul Buzău sub nr. 2177/114/2011 reclamanta SC H.S.B.
SRL a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul Național B.P. Hașdeu solicitând
instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata
sumei de 1.080.487 lei reprezentând 673.389,43 lei debit principal și 409.098
Iei penalități calculate până ia data de 12 ianuarie 2011, urinând să fie
obligat și la penalitățile ce se vor scurge până la plata integrală a debitului
principal.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat instanței
că între părțile litigante s-a încheiat contractul de execuție lucrări din 21
iulie 2008, contract ce are ca obiect lucrări de reabilitare corp 6 - Colegiul
Național B.P. Hașdeu Buzău.
Prin sentința nr. 3421 din data de 8 octombrie 2011
Tribunalul Buzău a admis acțiunea așa cum a fost precizată, a obligat pârâtul
Colegiul Național B.P. Hașdeu să achite reclamantei SC H.S.B. SRL debitul în
valoare de 1.092.025,43 lei și penalitățile în valoare de 412,636 Iei calculate
până Ia data de 12 ianuarie 2011 Ia care se adaugă și penalitățile în sumă de
194.984,84 Iei calculate de Ia data introducerii acțiunii respectiv 12 ianuarie
2011 și până Ia data pronunțării 8 octombrie 2011 și plus penalitățile ce se
vor scurge până la achitarea integrală a debitului, obligând pârâtul să achite
reclamantei suma de 1.451 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru
judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că
între SC H.S.B. SRL și Colegiul Național B.P. Hașdeu s-a încheiat contractul de
execuție lucrări din 21 ianuarie 2008, contract ce avea ca obiect - lucrări de
reabilitare Corp 8, Colegiul Național B.P. Hașdeu, reclamanta, în calitate de
executant, a executat lucrările stabilite prin contractul menționat însă
datorită neachitării facturilor Ia termenele stabilite cu acordul achizitorului
Colegiul Național B.P. Hașdeu, a stabilit că nu se mai pot executa lucrările.
Pentru lucrările efectuate și pe baza procesului-verbal
de recepție în baza contractului menționat au fost emise facturi - acceptate de
partea adversă - pentru care s-a achitat suma de 318.115 lei, iar pentru restul
neachitării facturilor la termenele stabilite, reclamanta a calculat penalități
in conformitate cu prevederile ari. 23 pct. 2 din contractul de execuție
lucrări din 21 iulie 2008.
În conformitate cu înscrisurile depuse și documentele
expertizate de către expertul desemnat în cauză a constatat că suma datorată de
pârâtă reclamantei este de 1.092.025, 43 iei din care ; debit principal 673.389,43
lei, penalitățile sunt în valoare de 412.636 lei calculate până ia data de 12
ianuarie 2011 Ia care s-au adăugat și penalitățile calculate de la data
introducerii acțiunii și până Ia data pronunțării 30 martie 2011 în valoare de
194.984,84 Iei, inclusiv penalitățile până la achitarea integrală a debitului.
Tribunalul a apreciat că solicitarea pârâtei ca
expertul să nu dea eficiență unor clauze ale contractului din 21 iulie 2008
excede atribuțiunilor acestuia, iar debitul a fost recunoscut de pârâtă prin
întâmpinarea formulata în Dosarul nr. 3480/114/2010, cauza ce a fost respinsa
ca inadmisibila, având ca obiect somația prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007.
Prin încheierea din data de 10 octombrie 2011
Tribunalul Buzău a dispus îndreptarea erorii materiale cât și a omisiunii
strecurate în minuta și dispozitivul sentinței nr. 3421 din 8 octombrie 2011
pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2177/114/2011, în sensul de a se
însera în dispozitivul sentinței nr. 3421 din 8 octombrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2177/114/2011 suma de 1,092.025,43 iei, ca
fiind suma datorată, cum este corect, în Ioc de debit, din care debit principal
suma de 679.383,43 Iei, fiind menținute restul dispozițiilor minutei și
dispozitivului sentinței civile susmenționate,
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Colegiul
National B.P Hașdeu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicia.
Prin precizările și completările la motivele de recurs
depuse din 21 noiembrie 2011, recurentul-pârât a arătat că hotărârea recurată
este rezultatul unei greșite aplicări a legii, fiind dată și fără analizarea
apărărilor formulate în cauză, precum și fără analizarea decât formală a
criticilor privitoare la raportul de expertiză contabilă.
Prin decizia nr. 208 din 17 ianuarie 2012, pronunțată
de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, s-a admis recursul pârâtului, s-a modificat, în parte, sentința
recurată, în sensul că a fost înlăturată obligarea pârâtei la plata
penalităților de întârziere și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței
tribunalului referitoare la debitul în sumă de 879.389,43 lei.
Împotriva deciziei pronunțată în apel reclamanta a
declarat recurs criticând soluția dată sub aspectul că:
- hotărârea pronunțată de instanța de recurs este
rezultatul unei greșite calificări a căii de atac, în opinia recurentei
prezenta cauză are un caracter comercial, în speță nefiind aplicabile
dispozițiile art. 287
16
din O.U.G. nr. 34/2008, ci art. 288 din O.U.G.
nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică. în motivarea
acestei susțineri, recurentul susține, în esență, că în mod greșit Curtea de
Apel Ploiești a procedat la soluționarea căii de atac declarate de Colegiul
Național B.P Hașdeu ca recurs, fără a pune în discuție în virtutea rolului său activ,
calificarea corectă a căii de atac, care în raport de dispozițiile dreptului
comun, precum și după obiectul și valoarea litigiului (de peste 1.000.000 de
Iei) ar li trebuit să fie calificat ca apel. Procedând în acest mod, Curtea de
Apel Ploiești a lipsit părțile de un grad de jurisdicție întrucât potrivit art.
282 alin. (1) teza finală C. proc. civ. hotărârile date în primă instanță de
tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, iar potrivit art. 3 pct. 2 C.
proc. civ. curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate
împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în primă instanță.
- cel de-al doilea motiv de recurs se referă la
nelegala compunere a completului de judecată, întrucât trebuia să fie alcătuit
în compunere de 2 judecători, pentru soluționarea apelului.
În consecință, recurentul solicită admiterea
recursului, casarea deciziei recurate, calificarea căii de atac ca apel și nu
recurs, cu trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului.
De menționat că, ulterior aprobării prin lege a O.U.G. nr.
34/2008, prevederile care consacrau dispozițiile generale privind procedura de
soluționare a litigiilor în instanță au suferit modificări succesive. Astfel au
fost adoptate O.U.G. nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislației
referitoare Ia achizițiile publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr.
156 din 12 martie 2009, O.U.G. nr. 72/2009 pentru modificarea și completarea O.U.G.
nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune
de servicii, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr, 426 din 23 iunie
2009, și O.U.G. nr. 78/2010 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii,
publicată în M. Of. ai României, Partea I nr 453 din 2 iulie 2010. O.U.G. nr. 76/2010
a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2010, publicată
în M. Of. al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010, lege adoptată
cu respectarea prevederilor ari 75 șt ale art. 76 alin. (2) din Constituție,
iar celelalte ordonanțe nu au fost încă aprobate prin lege de către Parlament.
Prin urmare, Ia data la care Curtea Constituțională efectuează controlul de
constituționalitate, sunt în vigoare dispozițiile art. 287
17
- 288 din
O.U.G. nr. 34/2006, în forma modificată prin ordonanțe de urgență, după
adoptarea Legii nr. 337/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune
de servicii. Legea nr. 278/2010 - în vigoare la data promovării cererii de
chemare în judecată a reclamantei - prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 76/2010, a
modificat dispozițiile acesteia în sensul căi „procesele și cererile privind
acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul
procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea,
anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de
achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială
a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante
”
.
Așadar, competența tribunalului de a judeca în primă
instanță este stabilită litigiilor cu privire Ia executarea contractelor de
achiziție publică, cum este și litigiul de față.
Potrivit art. 287
16
alin. (1) din evocata
ordonanță se prevede că; „(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi
atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de
secția comercială a curții de apel
”
.
În cauză obiectul cauzei dedus judecății îl constituie
actul încheiat între SC H.S.B. SRL și Colegiul Național B.P. Hașdeu, în temeiul
O.U.G, nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziție publică
contractul de execuție lucrări din 21 ianuarie 2008, respectiv contractul ce
avea ca obiect - lucrări de reabilitare Corp 6, Colegiul Național B.P. Hașdeu. În
baza acestui contract de achiziție publică reclamanta, în calitate de
executant, a executat lucrările stabilite prin contract însă, datorită
neachitării facturilor la termenele stabilite, cu acordul achizitorului
Colegiul Național B.P. Hașdeu, a stabilit că lucrările nu mai pot fi
continuate.
În cauză, în raport de obiectul cererii care vizează
executarea unui contract de achiziții publice, Înalta Curte constată că, sunt
incidente dispozițiile art. 288 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2008, modificată
prin Legea nr. 278/2010. Având în vedere aceste dispoziții și faptul că normele
de competență materială sunt de ordine publică, litigiul cade în competența
materială, dar și teritorială, a secției comerciale a tribunalului în
circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Hotărârea pronunțată de tribunal este supusă numai
recursului conform art. art. 287
16
alin. (1) din evocata ordonanță.
Prin urmare, Înalta Curte constată că decizia nr. nr. 208
din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civila,
de contencios administrativ și fiscal, este irevocabilă, motiv pentru care,
această decizie nu este susceptibilă de recurs.
În situația în care Curtea de Apel a judecat ca
instanță de recurs - cum este cazul în speță - împotriva hotărârilor pronunțate
în recurs - irevocabile nu mai pot fi atacate cu un nou recurs, ceea ce ar însemna
recurs Ia recurs.
În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de
atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de
atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare
de principiu constituțional care semnifică instituirea prin lege a căilor de
atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, și
într-o anumită ordine.
Ori, în pricina de față, prin prezentul recurs declarat
împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs - recurs ia recurs, Înalta Curte
urmează să îl respingă ca inadmisibil.
În consecință, față de considerentele anterior expuse, Înalta
Curte urmează să respingă recursul reclamantei ca inadmisibil.
Așa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta
SC H.S.B. SRL București împotriva deciziei nr. 208 din 17 ianuarie 2012,
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie
2013.