ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 690/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată Ia Tribunalul Buzău sub nr. 2177/114/2011 reclamanta SC H.S.B.

SRL a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul Național B.P. Hașdeu solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata

sumei de 1.080.487 lei reprezentând 673.389,43 lei debit principal și 409.098

Iei penalități calculate până ia data de 12 ianuarie 2011, urinând să fie

obligat și la penalitățile ce se vor scurge până la plata integrală a debitului

principal.

În motivarea acțiunii reclamanta a învederat instanței

că între părțile litigante s-a încheiat contractul de execuție lucrări din 21

iulie 2008, contract ce are ca obiect lucrări de reabilitare corp 6 - Colegiul

Național B.P. Hașdeu Buzău.

Prin sentința nr. 3421 din data de 8 octombrie 2011

Tribunalul Buzău a admis acțiunea așa cum a fost precizată, a obligat pârâtul

Colegiul Național B.P. Hașdeu să achite reclamantei SC H.S.B. SRL debitul în

valoare de 1.092.025,43 lei și penalitățile în valoare de 412,636 Iei calculate

până Ia data de 12 ianuarie 2011 Ia care se adaugă și penalitățile în sumă de

194.984,84 Iei calculate de Ia data introducerii acțiunii respectiv 12 ianuarie

2011 și până Ia data pronunțării 8 octombrie 2011 și plus penalitățile ce se

vor scurge până la achitarea integrală a debitului, obligând pârâtul să achite

reclamantei suma de 1.451 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru

judiciar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

între SC H.S.B. SRL și Colegiul Național B.P. Hașdeu s-a încheiat contractul de

execuție lucrări din 21 ianuarie 2008, contract ce avea ca obiect - lucrări de

reabilitare Corp 8, Colegiul Național B.P. Hașdeu, reclamanta, în calitate de

executant, a executat lucrările stabilite prin contractul menționat însă

datorită neachitării facturilor Ia termenele stabilite cu acordul achizitorului

Colegiul Național B.P. Hașdeu, a stabilit că nu se mai pot executa lucrările.

Pentru lucrările efectuate și pe baza procesului-verbal

de recepție în baza contractului menționat au fost emise facturi - acceptate de

partea adversă - pentru care s-a achitat suma de 318.115 lei, iar pentru restul

neachitării facturilor la termenele stabilite, reclamanta a calculat penalități

in conformitate cu prevederile ari. 23 pct. 2 din contractul de execuție

lucrări din 21 iulie 2008.

În conformitate cu înscrisurile depuse și documentele

expertizate de către expertul desemnat în cauză a constatat că suma datorată de

pârâtă reclamantei este de 1.092.025, 43 iei din care ; debit principal 673.389,43

lei, penalitățile sunt în valoare de 412.636 lei calculate până ia data de 12

ianuarie 2011 Ia care s-au adăugat și penalitățile calculate de la data

introducerii acțiunii și până Ia data pronunțării 30 martie 2011 în valoare de

194.984,84 Iei, inclusiv penalitățile până la achitarea integrală a debitului.

Tribunalul a apreciat că solicitarea pârâtei ca

expertul să nu dea eficiență unor clauze ale contractului din 21 iulie 2008

excede atribuțiunilor acestuia, iar debitul a fost recunoscut de pârâtă prin

întâmpinarea formulata în Dosarul nr. 3480/114/2010, cauza ce a fost respinsa

ca inadmisibila, având ca obiect somația prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007.

Prin încheierea din data de 10 octombrie 2011

Tribunalul Buzău a dispus îndreptarea erorii materiale cât și a omisiunii

strecurate în minuta și dispozitivul sentinței nr. 3421 din 8 octombrie 2011

pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2177/114/2011, în sensul de a se

însera în dispozitivul sentinței nr. 3421 din 8 octombrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2177/114/2011 suma de 1,092.025,43 iei, ca

fiind suma datorată, cum este corect, în Ioc de debit, din care debit principal

suma de 679.383,43 Iei, fiind menținute restul dispozițiilor minutei și

dispozitivului sentinței civile susmenționate,

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Colegiul

National B.P Hașdeu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicia.

Prin precizările și completările la motivele de recurs

depuse din 21 noiembrie 2011, recurentul-pârât a arătat că hotărârea recurată

este rezultatul unei greșite aplicări a legii, fiind dată și fără analizarea

apărărilor formulate în cauză, precum și fără analizarea decât formală a

criticilor privitoare la raportul de expertiză contabilă.

Prin decizia nr. 208 din 17 ianuarie 2012, pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, s-a admis recursul pârâtului, s-a modificat, în parte, sentința

recurată, în sensul că a fost înlăturată obligarea pârâtei la plata

penalităților de întârziere și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței

tribunalului referitoare la debitul în sumă de 879.389,43 lei.

Împotriva deciziei pronunțată în apel reclamanta a

declarat recurs criticând soluția dată sub aspectul că:

rezultatul unei greșite calificări a căii de atac, în opinia recurentei

prezenta cauză are un caracter comercial, în speță nefiind aplicabile

dispozițiile art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2008, ci art. 288 din O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică. în motivarea

acestei susțineri, recurentul susține, în esență, că în mod greșit Curtea de

Apel Ploiești a procedat la soluționarea căii de atac declarate de Colegiul

Național B.P Hașdeu ca recurs, fără a pune în discuție în virtutea rolului său activ,

calificarea corectă a căii de atac, care în raport de dispozițiile dreptului

comun, precum și după obiectul și valoarea litigiului (de peste 1.000.000 de

Iei) ar li trebuit să fie calificat ca apel. Procedând în acest mod, Curtea de

Apel Ploiești a lipsit părțile de un grad de jurisdicție întrucât potrivit art.

282 alin. (1) teza finală C. proc. civ. hotărârile date în primă instanță de

tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, iar potrivit art. 3 pct. 2 C.

proc. civ. curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în primă instanță.

nelegala compunere a completului de judecată, întrucât trebuia să fie alcătuit

în compunere de 2 judecători, pentru soluționarea apelului.

În consecință, recurentul solicită admiterea

recursului, casarea deciziei recurate, calificarea căii de atac ca apel și nu

recurs, cu trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului.

De menționat că, ulterior aprobării prin lege a O.U.G. nr.

34/2008, prevederile care consacrau dispozițiile generale privind procedura de

soluționare a litigiilor în instanță au suferit modificări succesive. Astfel au

fost adoptate O.U.G. nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislației

referitoare Ia achizițiile publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr.

156 din 12 martie 2009, O.U.G. nr. 72/2009 pentru modificarea și completarea O.U.G.

nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr, 426 din 23 iunie

2009, și O.U.G. nr. 78/2010 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii,

publicată în M. Of. ai României, Partea I nr 453 din 2 iulie 2010. O.U.G. nr. 76/2010

a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2010, publicată

în M. Of. al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010, lege adoptată

cu respectarea prevederilor ari 75 șt ale art. 76 alin. (2) din Constituție,

iar celelalte ordonanțe nu au fost încă aprobate prin lege de către Parlament.

Prin urmare, Ia data la care Curtea Constituțională efectuează controlul de

constituționalitate, sunt în vigoare dispozițiile art. 287

17

- 288 din

O.U.G. nr. 34/2006, în forma modificată prin ordonanțe de urgență, după

adoptarea Legii nr. 337/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a

Guvernului nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii. Legea nr. 278/2010 - în vigoare la data promovării cererii de

chemare în judecată a reclamantei - prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 76/2010, a

modificat dispozițiile acesteia în sensul căi „procesele și cererile privind

acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul

procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea,

anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de

achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială

a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante

”

.

Așadar, competența tribunalului de a judeca în primă

instanță este stabilită litigiilor cu privire Ia executarea contractelor de

achiziție publică, cum este și litigiul de față.

Potrivit art. 287

16

alin. (1) din evocata

ordonanță se prevede că; „(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi

atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de

secția comercială a curții de apel

”

.

În cauză obiectul cauzei dedus judecății îl constituie

actul încheiat între SC H.S.B. SRL și Colegiul Național B.P. Hașdeu, în temeiul

O.U.G, nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziție publică

contractul de execuție lucrări din 21 ianuarie 2008, respectiv contractul ce

avea ca obiect - lucrări de reabilitare Corp 6, Colegiul Național B.P. Hașdeu. În

baza acestui contract de achiziție publică reclamanta, în calitate de

executant, a executat lucrările stabilite prin contract însă, datorită

neachitării facturilor la termenele stabilite, cu acordul achizitorului

Colegiul Național B.P. Hașdeu, a stabilit că lucrările nu mai pot fi

continuate.

În cauză, în raport de obiectul cererii care vizează

executarea unui contract de achiziții publice, Înalta Curte constată că, sunt

incidente dispozițiile art. 288 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2008, modificată

prin Legea nr. 278/2010. Având în vedere aceste dispoziții și faptul că normele

de competență materială sunt de ordine publică, litigiul cade în competența

materială, dar și teritorială, a secției comerciale a tribunalului în

circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Hotărârea pronunțată de tribunal este supusă numai

recursului conform art. art. 287

16

alin. (1) din evocata ordonanță.

Prin urmare, Înalta Curte constată că decizia nr. nr. 208

din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civila,

de contencios administrativ și fiscal, este irevocabilă, motiv pentru care,

această decizie nu este susceptibilă de recurs.

În situația în care Curtea de Apel a judecat ca

instanță de recurs - cum este cazul în speță - împotriva hotărârilor pronunțate

în recurs - irevocabile nu mai pot fi atacate cu un nou recurs, ceea ce ar însemna

recurs Ia recurs.

În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de

atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de

atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare

de principiu constituțional care semnifică instituirea prin lege a căilor de

atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, și

într-o anumită ordine.

Ori, în pricina de față, prin prezentul recurs declarat

împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs - recurs ia recurs, Înalta Curte

urmează să îl respingă ca inadmisibil.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, Înalta

Curte urmează să respingă recursul reclamantei ca inadmisibil.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta

SC H.S.B. SRL București împotriva deciziei nr. 208 din 17 ianuarie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie

2013.