ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 690/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată Ia Tribunalul Buzău sub nr. 2177/114/2011 reclamanta SC H.S.B. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul Național B.P. Hașdeu solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.080.487 lei reprezentând 673.389,43 lei debit principal și 409.098 Iei penalități calculate până ia data de 12 ianuarie 2011, urinând să fie obligat și la penalitățile ce se vor scurge până la plata integrală a debitului principal. În motivarea acțiunii reclamanta a învederat instanței că între părțile litigante s-a încheiat contractul de execuție lucrări din 21 iulie 2008, contract ce are ca obiect lucrări de reabilitare corp 6 - Colegiul Național B.P.

Hașdeu Buzău. Prin sentința nr. 3421 din data de 8 octombrie 2011 Tribunalul Buzău a admis acțiunea așa cum a fost precizată, a obligat pârâtul Colegiul Național B.P. Hașdeu să achite reclamantei SC H.S.B. SRL debitul în valoare de 1.092.025,43 lei și penalitățile în valoare de 412,636 Iei calculate până Ia data de 12 ianuarie 2011 Ia care se adaugă și penalitățile în sumă de 194.984,84 Iei calculate de Ia data introducerii acțiunii respectiv 12 ianuarie 2011 și până Ia data pronunțării 8 octombrie 2011 și plus penalitățile ce se vor scurge până la achitarea integrală a debitului, obligând pârâtul să achite reclamantei suma de 1.451 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între SC H.S.B. SRL și Colegiul Național B.P. Hașdeu s-a încheiat contractul de execuție lucrări din 21 ianuarie 2008, contract ce avea ca obiect - lucrări de reabilitare Corp 8, Colegiul Național B.P. Hașdeu, reclamanta, în calitate de executant, a executat lucrările stabilite prin contractul menționat însă datorită neachitării facturilor Ia termenele stabilite cu acordul achizitorului Colegiul Național B.P. Hașdeu, a stabilit că nu se mai pot executa lucrările. Pentru lucrările efectuate și pe baza procesului-verbal de recepție în baza contractului menționat au fost emise facturi - acceptate de partea adversă - pentru care s-a achitat suma de 318.115 lei, iar pentru restul neachitării facturilor la termenele stabilite, reclamanta a calculat penalități in conformitate cu prevederile ari.

23 pct. 2 din contractul de execuție lucrări din 21 iulie 2008. În conformitate cu înscrisurile depuse și documentele expertizate de către expertul desemnat în cauză a constatat că suma datorată de pârâtă reclamantei este de 1.092.025, 43 iei din care ; debit principal 673.389,43 lei, penalitățile sunt în valoare de 412.636 lei calculate până ia data de 12 ianuarie 2011 Ia care s-au adăugat și penalitățile calculate de la data introducerii acțiunii și până Ia data pronunțării 30 martie 2011 în valoare de 194.984,84 Iei, inclusiv penalitățile până la achitarea integrală a debitului. Tribunalul a apreciat că solicitarea pârâtei ca expertul să nu dea eficiență unor clauze ale contractului din 21 iulie 2008 excede atribuțiunilor acestuia, iar debitul a fost recunoscut de pârâtă prin întâmpinarea formulata în Dosarul nr. 3480/114/2010, cauza ce a fost respinsa ca inadmisibila, având ca obiect somația prevăzută de O.U.G.

nr. 119/2007. Prin încheierea din data de 10 octombrie 2011 Tribunalul Buzău a dispus îndreptarea erorii materiale cât și a omisiunii strecurate în minuta și dispozitivul sentinței nr. 3421 din 8 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2177/114/2011, în sensul de a se însera în dispozitivul sentinței nr. 3421 din 8 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2177/114/2011 suma de 1,092.025,43 iei, ca fiind suma datorată, cum este corect, în Ioc de debit, din care debit principal suma de 679.383,43 Iei, fiind menținute restul dispozițiilor minutei și dispozitivului sentinței civile susmenționate, Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Colegiul National B.P Hașdeu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicia.

Prin precizările și completările la motivele de recurs depuse din 21 noiembrie 2011, recurentul-pârât a arătat că hotărârea recurată este rezultatul unei greșite aplicări a legii, fiind dată și fără analizarea apărărilor formulate în cauză, precum și fără analizarea decât formală a criticilor privitoare la raportul de expertiză contabilă. Prin decizia nr. 208 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul pârâtului, s-a modificat, în parte, sentința recurată, în sensul că a fost înlăturată obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței tribunalului referitoare la debitul în sumă de 879.389,43 lei.

Împotriva deciziei pronunțată în apel reclamanta a declarat recurs criticând soluția dată sub aspectul că: 1. - hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșite calificări a căii de atac, în opinia recurentei prezenta cauză are un caracter comercial, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 287 16 din O.U.G. nr. 34/2008, ci art. 288 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică. în motivarea acestei susțineri, recurentul susține, în esență, că în mod greșit Curtea de Apel Ploiești a procedat la soluționarea căii de atac declarate de Colegiul Național B.P Hașdeu ca recurs, fără a pune în discuție în virtutea rolului său activ, calificarea corectă a căii de atac, care în raport de dispozițiile dreptului comun, precum și după obiectul și valoarea litigiului (de peste 1.000.000 de Iei) ar li trebuit să fie calificat ca apel.

Procedând în acest mod, Curtea de Apel Ploiești a lipsit părțile de un grad de jurisdicție întrucât potrivit art. 282 alin. (1) teza finală C. proc. civ. hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, iar potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ. curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în primă instanță. 2. - cel de-al doilea motiv de recurs se referă la nelegala compunere a completului de judecată, întrucât trebuia să fie alcătuit în compunere de 2 judecători, pentru soluționarea apelului. În consecință, recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, calificarea căii de atac ca apel și nu recurs, cu trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului.

De menționat că, ulterior aprobării prin lege a O.U.G. nr. 34/2008, prevederile care consacrau dispozițiile generale privind procedura de soluționare a litigiilor în instanță au suferit modificări succesive. Astfel au fost adoptate O.U.G. nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislației referitoare Ia achizițiile publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 156 din 12 martie 2009, O.U.G. nr. 72/2009 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr, 426 din 23 iunie 2009, și O.U.G.

nr. 78/2010 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în M. Of. ai României, Partea I nr 453 din 2 iulie 2010. O.U.G. nr. 76/2010 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010, lege adoptată cu respectarea prevederilor ari 75 șt ale art. 76 alin. (2) din Constituție, iar celelalte ordonanțe nu au fost încă aprobate prin lege de către Parlament. Prin urmare, Ia data la care Curtea Constituțională efectuează controlul de constituționalitate, sunt în vigoare dispozițiile art. 287 17 - 288 din O.U.G.

nr. 34/2006, în forma modificată prin ordonanțe de urgență, după adoptarea Legii nr. 337/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Legea nr. 278/2010 - în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată a reclamantei - prin care s-a aprobat O.U.G.

nr. 76/2010, a modificat dispozițiile acesteia în sensul căi „procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante ” . Așadar, competența tribunalului de a judeca în primă instanță este stabilită litigiilor cu privire Ia executarea contractelor de achiziție publică, cum este și litigiul de față. Potrivit art. 287 16 alin. (1) din evocata ordonanță se prevede că; „(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.

Recursul se judecă de secția comercială a curții de apel ” . În cauză obiectul cauzei dedus judecății îl constituie actul încheiat între SC H.S.B. SRL și Colegiul Național B.P. Hașdeu, în temeiul O.U.G, nr. 34/2008 privind atribuirea contractelor de achiziție publică contractul de execuție lucrări din 21 ianuarie 2008, respectiv contractul ce avea ca obiect - lucrări de reabilitare Corp 6, Colegiul Național B.P. Hașdeu. În baza acestui contract de achiziție publică reclamanta, în calitate de executant, a executat lucrările stabilite prin contract însă, datorită neachitării facturilor la termenele stabilite, cu acordul achizitorului Colegiul Național B.P. Hașdeu, a stabilit că lucrările nu mai pot fi continuate.

În cauză, în raport de obiectul cererii care vizează executarea unui contract de achiziții publice, Înalta Curte constată că, sunt incidente dispozițiile art. 288 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2008, modificată prin Legea nr. 278/2010. Având în vedere aceste dispoziții și faptul că normele de competență materială sunt de ordine publică, litigiul cade în competența materială, dar și teritorială, a secției comerciale a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Hotărârea pronunțată de tribunal este supusă numai recursului conform art. art. 287 16 alin. (1) din evocata ordonanță. Prin urmare, Înalta Curte constată că decizia nr. nr. 208 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civila, de contencios administrativ și fiscal, este irevocabilă, motiv pentru care, această decizie nu este susceptibilă de recurs.

În situația în care Curtea de Apel a judecat ca instanță de recurs - cum este cazul în speță - împotriva hotărârilor pronunțate în recurs - irevocabile nu mai pot fi atacate cu un nou recurs, ceea ce ar însemna recurs Ia recurs. În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, și într-o anumită ordine. Ori, în pricina de față, prin prezentul recurs declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs - recurs ia recurs, Înalta Curte urmează să îl respingă ca inadmisibil.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantei ca inadmisibil. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta SC H.S.B. SRL București împotriva deciziei nr. 208 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.