ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5337/2020

Prin cererea înregistrată, la data de 13.02.2019, pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Național "B.P. Hașdeu" Buzău, anularea Hotărârii nr. 1/16.01.2019 a Consiliului de Administrație al Colegiului Național "B.P. Hașdeu" și obligarea, în solidar, a membrilor Consiliului de Administrație al Colegiului Național "B.P. Hașdeu" la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale. Prin sentința civilă nr. 434 din data de 10 iunie 2019, Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată, cererea de completare a dispozitivului încheierii din data de 27.05.2019 formulată de pârât, a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale în cuprinsul încheierii din data de 27.05.2019 formulată de pârât. A admis acțiunea precizată formulată de reclamant și a anulat Hotărârea Consiliului Profesoral nr. 1/10.12.2018 și Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 1/16.01.2019, inclusiv toate actele ce au stat la baza adoptării celor două hotărâri, precum și toate actele subsecvente, și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, către reclamant. Împotriva sentinței civile nr. 434 din data de 10 iunie 2019 și a încheierilor din 21 mai 2019, 27 mai 2019 și 3 iunie 2019 pronunțate de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Colegiul Național "B.P. Hașdeu" Buzău a formulat recurs, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, casarea sentinței și, rejudecând cauza, respingerea cererii formulate de către reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, efectuate la fond și în calea de atac.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26.08.2019. În cursul soluționării recursului, la data de 12.03.2020, recurentul-pârât Colegiul Național "B.P. Hașdeu" Buzău a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 20 din Legea nr. 554/2004, apreciind că acesta încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 20, art. 21, art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituția României și art. 6 și art. 13 din CEDO, în lumina liberului acces la justiție și a accesului la plenitudinea gradelor de jurisdicție. La aceeași dată, recurentul a mai invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 490 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 2 iunie 2020, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă. Prin aceeași încheiere, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ. și a dispus sesizarea Curții Constituționale.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 20 din Legea nr. 554/2004, recurentul-pârât Colegiul Național "B.P. Hașdeu" Buzău a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza sub acest aspect, admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale. În drept, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23.06.2020. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare și excepția lipsei de interes în formularea recursului. A solicitat și cheltuieli de judecată.

La data de 24.07.2020, recurentul-pârât a depus cerere de renunțare la judecata recursului formulat împotriva încheierii menționate, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ. Intimatul-reclamant A. a formulat punct de vedere cu privire la cererea de renunțare, prin care a solicitat a se lua act de aceasta.

Având în vedere cererea de renunțare formulată de recurent, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului de renunțare la judecata recursului. Referitor la cererea formulată de intimatul-reclamant A. prin întâmpinare, de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că acesta nu a depus nicio dovadă a acestora, astfel cum prevede art. 452 C. proc. civ., urmând a o respinge, ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE,