ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2895/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud Ia data de 8 februarie 2011 sub nr. 424/112/2011/2011 contestatorul Ș.I. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD), cu domiciliul procesual ales la mandatarul SPA D.M., Morutan și asociații în Bistrița a chemat în judecată intimații Ministerul Administratei și Internelor București și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 109830/ din 27 decembrie 2010, emisă de intimați și menținerea drepturilor sale de pensie stabilite anterior, plata sumelor de bani ațintite urmare a recalculării, cu dobânda legală aferentă.

Contestatoru! a precizat că diminuarea pensiei s-a fâcut cu încălcarea dreptului de proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Ia C.E.D.G., art. 14 din C.E.D.O., art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituția României. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. 1. Prin sentința civilă nr. 1770/F/2011 din 3 octombrie 2011 Tribunalul Bistrița - Năsăud, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației formulată de către contestatorul Ș.I.

în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor în favoarea Tribunalului București, secția a VII -a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

În prezenta speță figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de pensii, motiv pentru care competentă este instanța în a cărei circumscripție teritorială se află sediul intimatei care este în municipiul București. 2. Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de munca și asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 4288 din 28 aprilie 2013 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud. În considerentele hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această iege au fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.

Potrivit art. 725 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, Prin art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a soluționa cauzele ce au ca obiect contestații împotriva deciziilor emise de C.N.P.P., de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea instanțelor în a căror rază teritorială își au reclamanții domiciliul sau sediul după caz. Tribunalul Bistrița-Năsăud a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin dispozițiile Legii nr. 283/2010.

Normele de competență fiind de imediată aplicare și având în vedere că reclamantul prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD), își are domiciliul procesual ales Ia mandatarul SPA D.M., Morutan și asociații în Bistrița, județul Bistrița Năsâud și că la data introducerii acțiunii erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 283/2010, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme spre competență soluționare.

3. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud pentru următoarele considerente: În cauză, Curtea retine că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 109830 din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Este de necontestat că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă ia data de 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a reclamantului Ș.I.

a fost formulată la data de 8 februarie 2011 prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD), cu domiciliul procesual aies la mandatarul SPA D.M., Moruțan și asociații în Bistrița, județul Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu intimații Ministerul Administratlei și Internelor București și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București și a fost depusă la instanța de la domiciliul procesual ales al reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 283/2010. Prin art. 196 din Legea nr. 283/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere ia prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 283/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Având în vedere că în speța de față competența teritoriala este determinată de domiciliul reclamantului, care are domiciliul procesual ales la mandatarul SPA D.M., Moruțan și asociații în Bistrița, județul Bistrița Năsăud, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că Tribunalul Bistrița - Năsăud este competent teritorial în soluționarea cauzei.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cererii formulată de reclamantul Ș.I. în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.