ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5305/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5305/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 11 decembrie 2018
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 14 februarie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
să o oblige pe pârâtă să elibereze un document/adeverință care să ateste activitatea desfășurată de reclamant la societatea pârâtă, durata activității, veniturile lunare realizate (inclusiv prime, al 13-lea salariu, alte venituri) și vechimea în muncă;
să o oblige pe pârâtă să elibereze documentul/documentele pe baza căruia/cărora s-a stabilit venitul lunar al reclamantului;
să o oblige pe pârâtă să elibereze documentul/documentele din care să rezulte că reclamantul, în calitate de administrator al societății pârâte în perioada cuprinsă între 2001 și 2006, a fost asigurat în sistemul public de pensii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, art. 5 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 19/2000, art. 5 alin. (1) pct. IV și pct. V din O.U.G. nr. 9/2003.
Prin sentința civilă nr. 4483 din 19 iunie 2017, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.
Prin cererea depusă la 19 aprilie 2018, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. IV lit. b) și art. 5 alin. (1) pct. V din Legea nr. 19/2000 și art. 5 alin. (1) pct. IV lit. b) din O.U.G. nr. 9/2003.
Prin decizia civilă nr. 2205 din 17 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale; a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 4483 din 19 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, anularea în parte a deciziei atacate și, în urma rejudecării, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 octombrie 2018 sub același număr de dosar.
Intimata-pârâtă B. S.A., prin administrator judiciar C. S.P.R.L. a depus întâmpinare la 20 noiembrie 2018, prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv și, în subsidiar, ca nefondat.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Textul de lege anterior menționat instituie o excepție de la termenul de recurs de drept comun reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă.
Astfel, în cazul încheierilor de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, durata termenului de recurs este de 48 de ore, iar momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului coincide cu data pronunțării hotărârii. De la data comunicării hotărârii începe să curgă un nou termen de aceeași durată pentru depunerea motivelor de recurs, conform art. 487 alin. (1) teza finală raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.
De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.
Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei civile nr. 2205 din 17 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cum termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declararea recursului se calculează de la data pronunțării hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, iar art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că termenul stabilit pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, rezultă că acest termen a început să curgă la 18 mai 2018, ora zero și s-ar fi împlinit la 20 mai 2018, ora zero.
Având în vedere că ziua în care s-ar fi împlinit termenul de 48 de ore a fost nelucrătoare, rezultă că acesta s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., împlinindu-se la 22 mai 2018, ora zero.
Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurentul-reclamant a expediat prin poștă cererea de recurs la 10 octombrie 2018 .
Având în vedere că recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, fără ca recurentul-reclamant să invoce și să dovedească existența unor motive temeinice care să justifice repunerea sa în termen, devine incident art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform căruia, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".
Ca urmare a exercitării căii extraordinare de atac a recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea specială, instanța supremă constată că a intervenit decăderea părții din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către recurentul-reclamant a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge ca tardiv recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei civile nr. 2205 din 17 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.