ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4939/2018

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6495 din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B., C. S.R.L. și s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor C. S.R.L. din 3 aprilie 2015.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. C. S.R.L., care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției nulității absolute a actului constitutiv actualizat din 7 martie 2012 și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 13 iunie 2016, Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând că dezlegarea apelului depindea de soluția ce urma a se pronunța în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului București, secția a VI-a Civilă.

La data de 28 noiembrie 2016, apelanta S.C. C. S.R.L. a formulat cerere de repunere pe rol.

Prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2017, Curtea a dispus suspendarea cererii de repunere pe rol în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În vederea discutării excepției de perimare a apelului și a cererii de repunere pe rol, a fost stabilit termen de judecată la data de 13 noiembrie 2017.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia nr. 2010/A din 13 noiembrie 2017, a constatat perimată atât cererea de repunere pe rol a cauzei cât și cererea de apel formulate de apelanta pârâtă S.C. C. S.R.L.

În pronunțarea acestei decizii instanța a reținut că termenul perimării a fost suspendat până la soluționarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalul București, secția a VI-a civilă, că sentința civilă nr. 2407 din 15 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015 a rămas definitivă la data de 22 noiembrie 2016, prin decizia nr. 1926 a Curții de Apel București, secția V-a civilă, fiind respins apelul formulat de A..

A considerat instanța că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 13 iunie 2016, cursul termenului de perimare fiind reluat începând cu data de 22 noiembrie 2016, cauza fiind rămasă în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părților, în cauză nemaifiind împlinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii.

Curtea a constatat astfel că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 416 C. proc. civ. pentru perimarea cererii de repunere pe rol și a cererii de apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. C., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurenta arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea art. 418 alin. (1) C. proc. civ., invocând faptul că, în mod greșit, instanța de apel a dispus perimarea atât a cererii de repunere pe rol cât și a apelului, întrucât apelul a fost suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ. până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului București, iar prin încheierea din 10 aprilie 2017 instanța de apel a suspendat doar judecata cererii de repunere pe rol a cauzei.

Precizează recurenta că prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2016 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ. până la soluționarea în mod definitiv a pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului București.

Consideră recurenta-reclamantă că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că dosarul ar fi rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din culpa recurentei, în condițiile în care cursul perimării era suspendat întrucât, la data pronunțării hotărârii recurate, subzista motivul suspendării, fiind astfel exclusă orice culpă a sa pentru rămânerea în nelucrare a dosarului.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea din 21 septembrie 2018 Înalta Curte, în complet de filtru, a respins excepția nulității recursului și a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-reclamantă.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Parcursul procesual al soluționării excepției de perimare a cererii de repunere pe rol și a cererii de apel relevă următoarele:

La termenul de judecată din 13 iunie 2016 instanța de judecată a dispus suspendarea judecării apelului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă

Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, având ca obiect nulitate act constitutiv actualizat la data de 7 martie 2012 al S.C. C. S.R.L., a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2407 din 15 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de recurentă, hotărâre rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1926 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost respins apelul.

Ulterior soluționării definitive a dosarului nr. x/2015 al Tribunalului București, la data de 28 noiembrie 2016, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a soluționării apelului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

La termenul de judecata din 16 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a constatat lipsa dosarului de fond și a acordat un nou termen de judecată, în considerarea faptului că a fost formulat recurs împotriva încheierii de suspendare din 13 iunie 2016, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare.

La următorul termen de judecată, din 13 martie 2017, instanța de judecată a constatat din nou lipsa dosarului de fond, luând act de faptul că termenul pentru soluționarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva încheierii de suspendare este 10 mai 2017, cauza fiind amânată la data de 10 aprilie 2017.

La termenul din 10 aprilie 2017, instanța de judecată a dispus suspendarea cererii de repunere pe rol a cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 pentru lipsa părților.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia nr. 2010/A din 13 noiembrie 2017, a constatat perimată cererea de repunere pe rol a cauzei și a cererii de apel formulată de apelanta pârâtă S.C. C. S.R.L., raportându-se la data de 22 noiembrie 2016 ca moment al începerii cursului perimării.

Perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista o continuitate între actele de procedură și care constă în stingerea procesului în faza în care se găsește din cauza rămânerii în nelucrare, din culpa părții, în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 416 C. proc. civ., această sancțiune operează împotriva oricărei cereri de chemare în judecată, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni și începe să curgă de la data îndeplinirii ultimului act de procedură de către părți sau instanță. Cu toate acestea, termenul nu va curge în cazul în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, când cererea nu a ajuns la instanța competentă din cauze neimputabile părții sau când nu se poate fixa termen de judecată.

În interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. rezultă că, pentru a opera perimarea, părțile trebuie să fie în culpă procesuală cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Termenul de perimare este susceptibil de întrerupere și de suspendare.

Întreruperea cursului perimării este reglementată de art. 417 C. proc. civ. conform căruia îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes întrerupe termenul de perimare.

Suspendarea perimării este reglementată de art. 418 C. proc. civ. prin care legiuitorul prevede trei cazuri de suspendare a termenului de perimare.

Conform cazului de suspendare reglementat de art. 418 alin. (1) C. proc. civ. cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413 C. proc. civ. și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată, cazurile prevăzute de art. 413 C. proc. civ. fiind cazurile de suspendare facultativă.

Suspendarea dispusă de instanță la termenul din 13 iunie 2016 se înscrie în ipoteza prevăzută de cazul de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

În acest context termenul de perimare a fost suspendat până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive în cauza care a provocat suspendarea judecății apelului, termenul de perimare urmând să curgă de la data pronunțării unei hotărâri definitive în cauza care a provocat suspendarea judecății, în speță de la data de 22 noiembrie 2016 când a fost pronunțată decizia definitivă în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București.

În acest caz suspendarea cursului perimării a înlăturat efectul sancționator al perimării, cauza rămânând în nelucrare din motive neimputabile părților.

Pârâta a formulat însă cerere de repunere pe rol, înregistrată pe rolul instanței la data de 28 noiembrie 2016 și care a primit termen de soluționare la data de 16 ianuarie 2017, cererea de repunere pe rol întrerupând astfel cursul perimării dat fiind faptul că reprezintă un act de procedură făcut în vederea judecării procesului de partea care a justificat un interes, în speță recurenta.

La acest termen instanța a amânat soluționarea apelului la data de 13 martie 2017 în vederea atașării dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care recurenta a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății apelului de la data de 13 iunie 2016 iar la termenul din 13 martie 2017 cauza a fost amânată, tot pentru lipsa dosarului de apel, la data de 10 aprilie 2017.

La termenul din 10 aprilie 2017 instanța de apel a dispus suspendarea judecății cererii de repunere pe rol în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 prima teză C. proc. civ. cu neobservarea faptului că apelanta solicitase aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a doua C. proc. civ. și în lipsa dosarului de apel, acest ultim aspect rezultând din referatul grefierului de ședință.

Or, cererea de repunere pe rol nu putea fi soluționată decât după sosirea dosarului de apel, în materialitatea lui, aceasta fiind o împrejurare mai presus de voința părților, care nu depindea de un act de procedură inițiat de părți, motiv pentru care, în această perioadă termenul de perimare a fost suspendat, conform dispozițiilor art. 418 alin. (3) din C. proc. civ.

Dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. x/2015, în care a fost pronunțată decizia nr. 835 din 10 mai 2017, a fost primit de Curtea de Apel București la data de 8 august 2017, acesta fiind momentul de referință de la care ar fi trebuit să înceapă calculul termenului de perimare (deoarece abia de atunci se putea proceda la soluționarea efectivă a cererii de repunere pe rol), în condițiile în care recurenta nu ar fi solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a doua C. proc. civ.

Astfel cum se poate observa, niciuna dintre cauzele se suspendare a judecății avute în vedere de instanța de apel nu a fost determinată de lipsa de stăruință a părților, astfel cum impune art. 418 alin. (1) C. proc. civ., pentru a opera sancțiunea perimării.

Relevantă este și atitudinea procesuală a recurentei-pârâte care a stăruit constant în judecarea cauzei, aspect ce rezultă cu evidență din solicitarea din finalul cererii de apel, de judecare a cauzei în lipsă, din promovarea recursului împotriva încheierii instanței de apel, de suspendare a judecății cauzei, din 13 iunie 2016, din formularea cererii de repunere pe rol la data de 28 noiembrie 2016 și, evident, din declararea prezentului recurs.

În aceste condiții, procedând la constatarea perimării cererii de repunere pe rol, fără a motiva soluția și mai înainte de împlinirea termenului de 6 luni calculat de la data de 8 august 2017, precum și subsecvent, la perimarea cererii de apel, instanța a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., împrejurare față de care Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cauzei.

În rejudecare, instanța va examina, cu precădere, cererea de repunere pe rol ce urmează a fi analizată cu luarea în considerare a faptului că judecata acesteia nu s-a perimat.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2010/A din 13 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 noiembrie 2018.