ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6228/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul R.I.C. a contestat Decizia de impunere

nr. 1 din 3 ianuarie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău

- AFP pentru Contribuabili Mijlocii prin care s-au stabilit în sarcina SC N.

SRL obligații suplimentare de plată în cuantum de 4.938.127 RON; Decizia de calcul

accesorii din 11 aprilie 2011 prin care s-au calculat în sarcina SC N. SRL obligații

fiscale accesorii de 139.115 RON; Decizia de calcul accesorii din 5 mai 2011 prin

care s-au calculat sarcina SC N. SRL obligații fiscale accesorii de 26.084 RON.

Împotriva celor trei decizii,

reclamantul a formulat contestație la data de 27 iunie 2011 la ANAF - Direcția de

soluționare a contestațiilor.

Prin decizia din 29

august 2011, ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a respins

contestația formulată de către reclamantul R.I.C., pentru două motive: lipsa calității

de a contesta actele administrativ fiscale și tardivitatea formulării contestației.

Prin sentința nr. 70 din

29 martie 2012, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamantul R.I.C.

Instanța a constatat că

a fost analizată contestația formulată prin prisma ambelor motive, inclusiv al celui

privind termenul în care contestația a fost formulată, iar ordinea stabilită de

analizare a excepțiilor nu prezintă relevanță. De altfel a mai reținut instanța,

în plângerea formulată la instanță, reclamantul a formulat apărări pe ambele situații

analizate.

Instanța a apreciat că

se impune a cerceta cele două condiții în ordinea în care se cercetează excepțiile

procesuale a tardivității și a lipsei calității procesuale pasive.

În temeiul art. 44

alin. (3) din OG nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, cu modificările

și completările ulterioare, decizia de impunere din 3 ianuarie 2011, a fost publicată

pe pagina de internet a ANAF, la data de 12 ianuarie 2011, la dosar depunându-se

în sensul dovedirii acestui aspect, în copie, procesul verbal de comunicare a actului

administrativ fiscal, din 12 ianuarie 2011 și anunțul individual din 12

ianuarie 2011.

Decizia de calcul accesorii

din 11 aprilie 2011 prin care s-au calculat în sarcina SC N. SRL obligații fiscale

accesorii de 139.115 RON și decizia de calcul accesorii din 5 mai 2011 prin care

s-au calculat în sarcina SC N. SRL obligații fiscale accesorii de 26.084 RON au

fost publicate pe pagina de internet a ANAF, la data de 4 mai 2011, la dosar depunându-se

în copie, anunțul individual și procesul verbal din 4 mai 2011 și procesul verbal

de comunicare a actului administrativ fiscal din 12 aprilie 2011 și anunțul colectiv

din 12 aprilie 2011.

De altfel, a reținut Curtea

că reclamantul nici nu a contestat aceste date, ci a invocat faptul că dreptul său

de a formula contestație împotriva deciziei de impunere s-a născut la data comunicării

deciziei din 25 mai 2011 de angajare a răspunderii solidare cu debitoarea SC N.

SRL Bacău, respectiv de la data de 26 mai 2011, fiind formulată în termenul legal

de 30 de zile.

A menționat Curtea că

la data efectuării controlului și la emiterea actelor administrativ fiscale contestate,

reclamantul nu mai era asociat și administrator al SC N. SRL.

În opinia Curții, cazul

în care reclamantul a considerat că a fost lezat în drepturile sale prin actele

administrativ fiscale respective, putea formula contestație în termenul prevăzut

de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc., respectiv de 30 de zile de la data comunicării

actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.

Data comunicării deciziilor

contestate este data expirării celor 15 zile menționate mai sus de la data efectuării

comunicării prin publicitate.

Pentru decizia de impunere

din 3 ianuarie 2011, care a fost publicată pe pagina de internet a ANAF, la data

de 12 ianuarie 2011, termenul de 30 de zile a început să curgă la data de 28

ianuarie 2011 și s-a împlinit la data de 1 martie 2011.

Pentru decizia de calcul

accesorii din 11 aprilie 2011 care a fost publicată pe pagina de internet a ANAF,

la data de 12 arpilie 2011, termenul de 30 de zile a început să curgă la data de

28 arpilie 2011 și s-a împlinit la data de 30 mai 2011.

Pentru decizia de calcul

accesorii din 5 mai 2011 care a fost publicată pe pagina de internet a ANAF, la

data de 4 mai 2011, termenul de 30 de zile a început să curgă la data de 20 mai

2011 și s-a împlinit la data de 20 iunie 2011.

Contestația împotriva

celor trei decizii a fost formulată pe data de 27 iunie 2011, după termenul în care

și-ar fi putut exercita acest drept.

Susținerea reclamantului

că dreptul său de a formula contestație împotriva deciziei de impunere s-a născut

la data comunicării deciziei din 25 mai 2011 de angajare a răspunderii solidare

cu debitoarea SC N. SRL Bacău, respectiv de la data de 26 mai 2011, contestația

fiind formulată în termenul legal de 30 de zile, a fost înlăturată, având în vedere

dispozițiile legale C. proc. fisc. referitoare la comunicarea actelor administrativ

fiscale menționate mai sus.

A concluzionat Curtea

că reclamantul nu a formulat contestația în termenul prevăzut de lege, termen de

decădere, aceasta fiind tardivă.

Având în vedere tardivitatea

formulării contestației, s-a reținut că nu se impune analizarea condiției privind

calitatea reclamantului în a contesta actele administrativ fiscale adresate altei

persoane.

Împotriva sentinței civile

nr. 70 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs R.I.C.

În conformitate cu prevederile

art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru

și art. 3 din

O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu

modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc

taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu

a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar

recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost

citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va

fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de R.I.C. împotriva sentinței nr. 70 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Bacău,

secția A II-A civilă de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie

2013.