ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4457/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 95 din 20 martie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de litispendență invocată de Ministerul Sănătății și pe cale de consecință a dispus scoaterea de pe rol a cauzei formulate de reclamantul M.S.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Direcția Publică a Județului Constanța, și trimiterea spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la termenul de judecată din 4 decembrie 2012. Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel, analizând excepția de litispendență, a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamantul M.S.A.

a chemat în judecată pârâții Ministerul Sănătății, prin ministrul sănătății, și Direcția de Sănătate Publica a Județului Constanța, prin directorul executiv, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să îl înregistreze ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă și să înregistreze cabinetul de terapie complementară/alternativă, să se constate existența aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresata Ministerului Sănătății; să fie obligați pârâții să-i elibereze, necondiționat, documentul care certifică înregistrarea sa ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă, precum și documentul care certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; să se stabilească data la care a intervenit aprobarea tacita față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătăți, cu menționarea datei respectivei aprobări pe documentele ce se va dispune a se elibera; să se stabilească un termen pentru eliberarea documentelor menționate și să se pronunțe o hotărâre care să țină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.

În ceea ce privește Dosarul nr. 792/42/2011 al Curții de Apel Ploiești, se constată că reclamantul a M.S.A.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății - prin ministrul sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului Ilfov - prin directorul executiv, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâților să-l înregistreze ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă; să-i fie înregistrat cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se constate existența aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătății, raportat la Cererile nr. 4006 din 19 octombrie 2010 și nr. 4453 din 16 noiembrie 2010 transmise Direcției de Sănătate Publica a Județului Ilfov; obligarea pârâților să-i elibereze documentul care certifică înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă, precum și documentul care certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea unui termen pentru eliberarea documentelor menționate; pronunțarea unei hotărâri care să țină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.

În acest context, comparând cele două cereri de chemare în judecată, judecătorul fondului a constatat că reclamantul a învestit instanța cu judecarea aceleiași acțiuni, având drept capăt principal: obligarea pârâților să-l înregistreze ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă; să-i fie înregistrat cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se constate existența aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătății; obligarea pârâților să-i elibereze documentul care certifică înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă, precum și documentul care certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea unui termen pentru eliberarea documentelor menționate; pronunțarea unei hotărâri care să țină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.

Singura diferență dintre cele două dosare privește un capăt accesoriu, respectiv chemarea în judecată a diferitelor Direcții de Sănătate Publice Ilfov în Dosarul nr. 792/42/2011 și Constanța în prezenta cauză, față de capătul principal, respectiv „constatarea existenței aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătății”. Curtea de apel a constat astfel, referitor la Dosarele nr. 978/42/2011 și 792/42/2011, că între litigiile deduse judecății există identitate, ele aflându-se spre soluționare unul în fața instanței de fond și celălalt în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție În acest context, consideră judecătorul cauzei, trebuie dată eficiență juridică dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 95 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul M.S.A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Prin ansamblul criticilor formulate recurentul susține că hotărârea instanței de fond este neîntemeiată față de împrejurarea că a reținut în mod greșit că există identitate de cauză, obiect și părți între cele două acțiuni, și implicit că sunt întrunite condițiile art. 163 C. proc.

civ. Astfel, susține recurentul că între cele două acțiuni nu există identitate de părți, deoarece în Dosarul nr. 792/42/2011 Ministerul Sănătății este chemat alături de D.S.P. Ilfov, scopul acțiunii fiind înregistrarea practicii în jurisdicția respectivă, pe când în dosarul de față Ministerul Sănătății a fost chemat împreună cu D.S.P. Constanța, atât scopul celor două acțiuni, cât și demersurile administrative inițiale, fiind diferite. În opinia recurentului, nu există identitate de obiect, prin faptul că în dosarul de față cel de-al treilea petit al acțiunii, care privește constatarea aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătății este mult mai extins față de cel de-al treilea petit al acțiunii în Dosarul nr. 792/42/2011, unde cererea de constatare se raportează strict la Solicitările nr. 4006 din 19 octombrie 2010 și nr. 4453 din 16 noiembrie 2010 transmise D.S.P.

Ilfov. Consideră recurentul că între cele două acțiuni nu există nici identitate de cauză întrucât toate pretențiile formulate în acțiunea de față privesc înregistrarea practicii în jurisdicția D.S.P. Constanța, în timp ce în Dosarul nr. 792/42/2011 pretențiile echivalente privesc înregistrarea practicii în jurisdicția D.S.P. Ilfov. Mai susține recurentul că pretențiile formulate în cele două acțiuni în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, chiar dacă sunt formulate asemănător, sunt similare, dar nu identice, deoarece prin coexistența ca intimați a direcțiilor de sănătate publică implica înregistrarea în jurisdicții distincte, iar judecarea pe fond a celor două acțiuni presupune analiza unei documentații diferite, rezultat al corespondenței preliminare cu autoritățile sanitare locale.

3. Hotărârea instanței de recurs Examinând hotărârea primei instanțe prin prisma criticilor înfățișate de recurent, față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, incluzând art. 304 1 C. proc. civ. și raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate, în considerarea celor în continuare arătate. Recurentul-reclamant a învestit instanța de fond cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și D.S.P.

Constanța, obligarea pârâților să-l înregistreze ca persoana fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă; să-i fie înregistrat cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se constate existența aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresata Ministerului Sănătății; obligarea pârâților să-i elibereze documentul care certifică înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă, precum și documentul care certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea unui termen pentru eliberarea documentelor menționate; pronunțarea unei hotărâri care să țină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, cu nr. 792/42/2011 și soluționată în primă instanță prin Sentința nr. 329 din 24 noiembrie 2011, recurentul-intimat a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și D.S.P.

Ilfov pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâților să-l înregistreze ca persoana fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă; să-i fie înregistrat cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se constate existența aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătății, raportat la Cererile nr. 4006 din 19 octombrie 2010 și nr. 4453 din 16 noiembrie 2010 transmise Direcției de Sănătate Publica a Județului Ilfov; obligarea pârâților să-i elibereze documentul care certifică înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă, precum și documentul care certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea unui termen pentru eliberarea documentelor menționate; pronunțarea unei hotărâri care să țină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.

Analizând elementele fiecăreia dintre aceste două acțiuni, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit în mod corect identitatea de părți, obiect și cauză, și a dat eficiență dispozițiilor art. 163 C. proc. civ. Fiind vorba despre acțiuni în contencios administrativ, problema identității părților trebuie privită în raport cu specificul acestor litigii, în care calitatea de pârât o au autoritățile publice emitente ale actelor supuse controlului de legalitate sau care nu au soluționat în termen legal ori au refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.

De aceea, faptul că în cea de-a doua acțiune, recurentul-reclamant a chemat în judecată, alături de Ministerul Sănătății și autoritatea locală care a refuzat să soluționeze favorabil cererea prin care recurentul-reclamant a solicitat înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă, în raza teritorială a unei unități administrativ-teritoriale, respectiv D.S.P. Constanța, nu înlătură identitatea de părți, ca premisă a autorității de lucru judecat, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs. Cu privire la obiect, Înalta Curte constată că în ambele acțiuni a fost contestat refuzul autorităților publice județene de a da curs favorabil cererii prin care reclamantul a solicitat înregistrarea sa ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă și implicit efectuarea demersurilor legale impuse de admiterea unei astfel de cereri și implicit.

Faptul că în cauza înregistrată pe rolul instanței de fond s-a solicitat și constatarea aprobării tacite față de cererea înregistrată la Ministerul Sănătății sub nr. 407/2011, prin care recurentul-reclamant a adus la cunoștința Ministerului Sănătății, în calitate de autoritate sanitară centrală, refuzul exprimat de 9 direcții de sănătate publică județene, printre care și D.S.P. Constanța și D.S.P. Ilfov, cu privire la respingerea cererilor de înregistrare a activităților de medicină alternativă, nu poate fi considerată o extindere a obiectului acțiunii, în raport de acțiunea ce face obiectul Dosarului nr. 792/42/2011, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs, în condițiile în care prin respectiva adresă recurentul-reclamant tinde la realizarea aceluiași drept, în legătură cu care a formulat și Cererile nr. 4006/2010 și nr. 4453/2010 adresate D.S.P.

Ilfov, supuse analizei în Dosarul nr. 792/42/2011. Sub aspectul identității de obiect nu are relevanță faptul că recurentul-reclamant a adresat cereri de înregistrare ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă mai multor direcții de sănătate publică județene, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs. Astfel, condiția identității de obiect a fost corect reținută ca fiind îndeplinită. Între cele două pricini există și identitate de cauză, în sens de temei juridic al dreptului pretins, pentru că recurentul-reclamant și-a fundamentat ambele cereri pe aceleași motive de nelegalitate. Este adevărat că la data pronunțării hotărârii recurate, Sentința nr. 329 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și contencios administrativ și fiscal, beneficia numai de o putere de lucru judecat provizorie, fiind atacată cu recurs în condițiile art. 304 1 C. proc.

civ., dar acest lucru nu este de natură a înlătura excepția de litispendență, cum în mod greșit susține recurentul-reclamant. Din considerentele sentinței recurate rezultă că instanța de fond a făcut o analiză completă și corectă a împrejurărilor pe care se fundamentează anticiparea autorității de lucru judecat, arătând motivele de fapt și de drept pe baza cărora și-a format convingerea, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.S.A. împotriva Sentinței nr. 95 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ