ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4457/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4457/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentința nr. 95 din 20 martie 2012,
Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția de litispendență invocată de Ministerul Sănătății și
pe cale de consecință a dispus scoaterea de pe rol a cauzei formulate de
reclamantul M.S.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și
Direcția Publică a Județului Constanța, și trimiterea spre soluționare la
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, la termenul de judecată din 4 decembrie 2012.
Pentru a se pronunța
astfel, curtea de apel, analizând excepția de litispendență, a reținut, în
esență, următoarele:
Prin cererea de
chemare în judecată reclamantul M.S.A. a chemat în judecată pârâții Ministerul
Sănătății, prin ministrul sănătății, și Direcția de Sănătate Publica a
Județului Constanța, prin directorul executiv, solicitând ca prin hotărârea ce
se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să îl înregistreze ca persoană
fizică autorizată pentru activități independente de medicină
complementară/alternativă și să înregistreze cabinetul de terapie
complementară/alternativă, să se constate existența aprobării tacite față de
Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresata Ministerului Sănătății; să fie
obligați pârâții să-i elibereze, necondiționat, documentul care certifică
înregistrarea sa ca persoană fizică autorizată pentru activități independente
de medicină complementară/alternativă, precum și documentul care certifică
înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; să se
stabilească data la care a intervenit aprobarea tacita față de Cererea nr. 407
din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătăți, cu menționarea datei
respectivei aprobări pe documentele ce se va dispune a se elibera; să se
stabilească un termen pentru eliberarea documentelor menționate și să se
pronunțe o hotărâre care să țină locul documentelor respective până la
eliberarea acestora.
În ceea ce privește
Dosarul nr. 792/42/2011 al Curții de Apel Ploiești, se constată că reclamantul
a M.S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății - prin
ministrul sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului Ilfov - prin
directorul executiv, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
obligarea pârâților să-l înregistreze ca persoană fizică autorizată pentru
activități independente de medicină complementară/alternativă; să-i fie
înregistrat cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se constate
existența aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată
Ministerului Sănătății, raportat la Cererile nr. 4006 din 19 octombrie 2010 și
nr. 4453 din 16 noiembrie 2010 transmise Direcției de Sănătate Publica a
Județului Ilfov; obligarea pârâților să-i elibereze documentul care certifică
înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de
medicină complementară/alternativă, precum și documentul care certifică
înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea
unui termen pentru eliberarea documentelor menționate; pronunțarea unei
hotărâri care să țină locul documentelor respective până la eliberarea
acestora.
În acest context,
comparând cele două cereri de chemare în judecată, judecătorul fondului a
constatat că reclamantul a învestit instanța cu judecarea aceleiași acțiuni,
având drept capăt principal: obligarea pârâților să-l înregistreze ca persoană
fizică autorizată pentru activități independente de medicină
complementară/alternativă; să-i fie înregistrat cabinetul de terapie
complementară/alternativă; să se constate existența aprobării tacite față de
Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătății; obligarea
pârâților să-i elibereze documentul care certifică înregistrarea ca persoană
fizică autorizată pentru activități independente de medicină
complementară/alternativă, precum și documentul care certifică înregistrarea
cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea unui termen
pentru eliberarea documentelor menționate; pronunțarea unei hotărâri care să
țină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.
Singura diferență
dintre cele două dosare privește un capăt accesoriu, respectiv chemarea în
judecată a diferitelor Direcții de Sănătate Publice Ilfov în Dosarul nr.
792/42/2011 și Constanța în prezenta cauză, față de capătul principal,
respectiv „constatarea existenței aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din
4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătății”.
Curtea de apel a
constat astfel, referitor la Dosarele nr. 978/42/2011 și 792/42/2011, că între
litigiile deduse judecății există identitate, ele aflându-se spre soluționare
unul în fața instanței de fond și celălalt în recurs la Înalta Curte de Casație
și Justiție
În acest context,
consideră judecătorul cauzei, trebuie dată eficiență juridică dispozițiilor
art. 163 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nimeni nu poate fi chemat în
judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai
multor instanțe.
Cererea de recurs
Împotriva Sentinței
civile nr. 95 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul
M.S.A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în
dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:
Prin ansamblul
criticilor formulate recurentul susține că hotărârea instanței de fond este
neîntemeiată față de împrejurarea că a reținut în mod greșit că există
identitate de cauză, obiect și părți între cele două acțiuni, și implicit că
sunt întrunite condițiile art. 163 C. proc. civ.
Astfel, susține
recurentul că între cele două acțiuni nu există identitate de părți, deoarece
în Dosarul nr. 792/42/2011 Ministerul Sănătății este chemat alături de D.S.P.
Ilfov, scopul acțiunii fiind înregistrarea practicii în jurisdicția respectivă,
pe când în dosarul de față Ministerul Sănătății a fost chemat împreună cu
D.S.P. Constanța, atât scopul celor două acțiuni, cât și demersurile
administrative inițiale, fiind diferite.
În opinia
recurentului, nu există identitate de obiect, prin faptul că în dosarul de față
cel de-al treilea petit al acțiunii, care privește constatarea aprobării tacite
față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătății
este mult mai extins față de cel de-al treilea petit al acțiunii în Dosarul nr.
792/42/2011, unde cererea de constatare se raportează strict la Solicitările
nr. 4006 din 19 octombrie 2010 și nr. 4453 din 16 noiembrie 2010 transmise
D.S.P. Ilfov.
Consideră recurentul
că între cele două acțiuni nu există nici identitate de cauză întrucât toate
pretențiile formulate în acțiunea de față privesc înregistrarea practicii în
jurisdicția D.S.P. Constanța, în timp ce în Dosarul nr. 792/42/2011 pretențiile
echivalente privesc înregistrarea practicii în jurisdicția D.S.P. Ilfov.
Mai susține
recurentul că pretențiile formulate în cele două acțiuni în contradictoriu cu
Ministerul Sănătății, chiar dacă sunt formulate asemănător, sunt similare, dar
nu identice, deoarece prin coexistența ca intimați a direcțiilor de sănătate
publică implica înregistrarea în jurisdicții distincte, iar judecarea pe fond a
celor două acțiuni presupune analiza unei documentații diferite, rezultat al
corespondenței preliminare cu autoritățile sanitare locale.
Hotărârea
instanței de recurs
Examinând hotărârea
primei instanțe prin prisma criticilor înfățișate de recurent, față de
prevederile legale incidente din materia supusă verificării, incluzând art. 304
1
C. proc. civ. și raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține
că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate, în considerarea celor în
continuare arătate.
Recurentul-reclamant
a învestit instanța de fond cu o acțiune prin care a solicitat, în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și D.S.P. Constanța, obligarea
pârâților să-l înregistreze ca persoana fizică autorizată pentru activități
independente de medicină complementară/alternativă; să-i fie înregistrat
cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se constate existența
aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresata
Ministerului Sănătății; obligarea pârâților să-i elibereze documentul care
certifică înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activități
independente de medicină complementară/alternativă, precum și documentul care
certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă;
stabilirea unui termen pentru eliberarea documentelor menționate; pronunțarea
unei hotărâri care să țină locul documentelor respective până la eliberarea
acestora.
Prin acțiunea
înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și
fiscal, cu nr. 792/42/2011 și soluționată în primă instanță prin Sentința nr.
329 din 24 noiembrie 2011, recurentul-intimat a solicitat în contradictoriu cu
pârâții Ministerul Sănătății și D.S.P. Ilfov pronunțarea unei hotărâri prin
care să se dispună: obligarea pârâților să-l înregistreze ca persoana fizică
autorizată pentru activități independente de medicină complementară/alternativă;
să-i fie înregistrat cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se
constate existența aprobării tacite față de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011
adresată Ministerului Sănătății, raportat la Cererile nr. 4006 din 19 octombrie
2010 și nr. 4453 din 16 noiembrie 2010 transmise Direcției de Sănătate Publica
a Județului Ilfov; obligarea pârâților să-i elibereze documentul care certifică
înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activități independente de
medicină complementară/alternativă, precum și documentul care certifică
înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea
unui termen pentru eliberarea documentelor menționate; pronunțarea unei
hotărâri care să țină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.
Analizând elementele
fiecăreia dintre aceste două acțiuni, Înalta Curte constată că instanța de fond
a stabilit în mod corect identitatea de părți, obiect și cauză, și a dat
eficiență dispozițiilor art. 163 C. proc. civ.
Fiind vorba despre
acțiuni în contencios administrativ, problema identității părților trebuie
privită în raport cu specificul acestor litigii, în care calitatea de pârât o
au autoritățile publice emitente ale actelor supuse controlului de legalitate
sau care nu au soluționat în termen legal ori au refuzat nejustificat să
rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes
legitim.
De aceea, faptul că
în cea de-a doua acțiune, recurentul-reclamant a chemat în judecată, alături de
Ministerul Sănătății și autoritatea locală care a refuzat să soluționeze
favorabil cererea prin care recurentul-reclamant a solicitat înregistrarea ca
persoană fizică autorizată pentru activități independente de medicină
complementară/alternativă, în raza teritorială a unei unități administrativ-teritoriale,
respectiv D.S.P. Constanța, nu înlătură identitatea de părți, ca premisă a
autorității de lucru judecat, cum în mod greșit se susține prin cererea de
recurs.
Cu privire la obiect,
Înalta Curte constată că în ambele acțiuni a fost contestat refuzul
autorităților publice județene de a da curs favorabil cererii prin care
reclamantul a solicitat înregistrarea sa ca persoană fizică autorizată pentru
activități independente de medicină complementară/alternativă și implicit
efectuarea demersurilor legale impuse de admiterea unei astfel de cereri și
implicit.
Faptul că în cauza
înregistrată pe rolul instanței de fond s-a solicitat și constatarea aprobării
tacite față de cererea înregistrată la Ministerul Sănătății sub nr. 407/2011,
prin care recurentul-reclamant a adus la cunoștința Ministerului Sănătății, în
calitate de autoritate sanitară centrală, refuzul exprimat de 9 direcții de
sănătate publică județene, printre care și D.S.P. Constanța și D.S.P. Ilfov, cu
privire la respingerea cererilor de înregistrare a activităților de medicină
alternativă, nu poate fi considerată o extindere a obiectului acțiunii, în
raport de acțiunea ce face obiectul Dosarului nr. 792/42/2011, cum în mod
greșit se susține prin cererea de recurs, în condițiile în care prin respectiva
adresă recurentul-reclamant tinde la realizarea aceluiași drept, în legătură cu
care a formulat și Cererile nr. 4006/2010 și nr. 4453/2010 adresate D.S.P.
Ilfov, supuse analizei în Dosarul nr. 792/42/2011.
Sub aspectul
identității de obiect nu are relevanță faptul că recurentul-reclamant a adresat
cereri de înregistrare ca persoană fizică autorizată pentru activități
independente de medicină complementară/alternativă mai multor direcții de
sănătate publică județene, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.
Astfel, condiția
identității de obiect a fost corect reținută ca fiind îndeplinită.
Între cele două
pricini există și identitate de cauză, în sens de temei juridic al dreptului
pretins, pentru că recurentul-reclamant și-a fundamentat ambele cereri pe
aceleași motive de nelegalitate.
Este adevărat că la
data pronunțării hotărârii recurate, Sentința nr. 329 din 24 noiembrie 2011 a
Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și contencios administrativ și
fiscal, beneficia numai de o putere de lucru judecat provizorie, fiind atacată
cu recurs în condițiile art. 304
1
C. proc. civ., dar acest lucru nu
este de natură a înlătura excepția de litispendență, cum în mod greșit susține
recurentul-reclamant.
Din considerentele
sentinței recurate rezultă că instanța de fond a făcut o analiză completă și
corectă a împrejurărilor pe care se fundamentează anticiparea autorității de
lucru judecat, arătând motivele de fapt și de drept pe baza cărora și-a format
convingerea, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Toate considerentele
expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este
temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins
ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de M.S.A. împotriva Sentinței nr. 95 din 20 martie 2012 a Curții de
Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 octombrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ