ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1593/2011 din 27

septembrie 2011, Judecătoria Beclean a admis excepția necompetenței materiale a

instanței și a

declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că p

rin cererea adresată

instanței reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la efectuarea

demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului marca O.V., cu nr. de

înmatriculare x, pe care l-a vândut acestuia, iar în caz de refuz, hotărârea

instanței să țină locul consimțământului pârâtului pentru operațiunea de radiere.

S-a

reținut de către instanță că, potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul M.A.I. nr.

1501/2006, autoritatea competentă pentru coordonarea înmatriculării și radierii

autovehiculelor și remorcilor, autorizarea provizorie sau pentru probe este Direcția

regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, că înmatricularea, radierea,

autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice

comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a

căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul ori

reședința, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate, că în

conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006

proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să

solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii

vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.

Astfel,

instanța a reținut că în speță organul abilitat să efectueze radierea din

circulație a autovehiculului este Serviciul Public Comunitar Regim Permise de

Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului

județului Mureș, unde se află domiciliul reclamantului, la solicitarea căruia

urmează a fi îndeplinită această operațiune.

Așadar,

în situația în care o asemenea acțiune ar fi admisă, această instituție

(autoritate publică), iar nu pârâtul, urmează a fi obligată la efectuarea operațiunilor

de radiere, or, în aceste condiții, litigiul este unul de contencios administrativ,

competența aparținând Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și

fiscal.

Prin Sentința nr. 3001

din 3 iulie 2012, Tribunalul Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul T.S.C., în

contradictoriu cu pârâtul M.O.M., în favoarea Judecătoriei Beclean și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat

î

nalta Curte de Casație și Justiție

pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamantul T.S.C. a solicitat obligarea

pârâtului M.O.M. la efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii

autovehiculului marca O.V. cu nr. de identificare x, iar în caz de neconformare

a acestuia, hotărârea ce va fi pronunțată să țină loc de consimțământ pentru

operațiunea de radiere și că în speță este vorba tocmai despre refuzul noului

proprietar al autovehiculului (care a dobândit această calitate potrivit

contractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul la data de 25

februarie 2007) de a solicita autorității publice prevăzute de art. 24 alin. (2)

din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, respectiv serviciului public comunitar, regim

permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, radierea din circulație în

termenul prevăzut.

Instanța a mai

reținut că reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 970 alin. (2)

C. civ. și că obiectul prezentei cauze nu îl constituie actul administrativ

atipic, constând în refuzul unei autorități publice de soluționare a cererii

reclamantului, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Având în vedere

considerentele expuse, instanța a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, astfel că, în

temeiul dispozițiilor art. 1, coroborat cu art. 2 C. proc. civ., a declinat în

favoarea Judecătoriei Beclean competența materială de soluționare a acțiunii

formulate de reclamantul T.S.C., în contradictoriu cu pârâtul M.O.M.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 21 C. proc. civ., văzând

și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat

î

nalta Curte de Casație și Justiție în

favoarea soluționării conflictului.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul,

conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beclean.

Pentru

a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

Prin cererea de

chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul T.S.C. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.O.M., obligarea acestuia la

efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii autovehiculului marca O.V.

cu nr. de identificare x și nr. de înmatriculare x, iar, în caz de neconformare,

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ al pârâtului pentru

operațiunea de radiere.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006

Art. 1

„Alin. (1)

Autoritatea competentă pentru coordonarea înmatriculării și radierii

autovehiculelor și remorcilor, autorizarea provizorie sau pentru probe este

Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul M.A.I.

Alin. (2) Înmatricularea,

radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile

publice comunitare regim permise de conducere și

înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de

competență proprietarii

își au domiciliul sau sediul ori reședința, în cazul persoanelor fizice cu

domiciliul în străinătate.”

Conform prevederilor art.

24 din ordinul sus-menționat:

„Alin. (1) Proprietarii

de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot solicita radierea din

circulație dacă fac dovada depozitării acestora

într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii.

Alin.

(2)

Proprietarii

de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea

din circulație în termen de 30 de zile de la data:

a)

când

vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unități specializate, în

vederea dezmembrării;

b)

scoaterii definitive din România a vehiculului;

c) declarării

furtului vehiculului;

d)

trecerii; vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.

Alin.

(3)

Vehiculul

declarat, prin dispoziție a autorității administrației publice locale, fără

stăpân ori abandonat se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la

primirea dispoziției respective.

Alin. (4) Vehiculul

pentru care poliția rutieră a dispus radierea din circulație, potrivit legii,

se radiază de la data comunicării măsurii.

Alin. (5) Radierea se

comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o,

organului fiscal competent al autorității administrației publice locale.”

Înalta Curte constată

că în mod corect a reținut Tribunalul Tg. Mureș că în speță este vorba despre

refuzul noului proprietar al autovehiculului (care a dobândit această calitate

potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul la data de

25 februarie 2007) de a solicita autorității publice prevăzute de art. 24 alin.

(2) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, respectiv serviciului public comunitar,

regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, radierea din

circulație în termenul prevăzut.

În drept, reclamantul

a invocat dispozițiile art. 970 alin. (2) C. civ. și art. 8 din Ordinul

Ministerului Administrației și Internelor nr. 1501 din 13 noiembrie 2006.

Având în vedere că

obiectul prezentei cauze nu îl constituie refuzul unei autorități publice de soluționare

a cererii reclamantului, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004,

Înalta Curte apreciază că în speță competența de soluționare a litigiului

aparține instanței de drept comun, respectiv judecătoriei, care judecă,

potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele și cererile

în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.

Din punct de vedere

teritorial, în cauză se aplică regula de drept comun în materie de competență

teritorială instituită de art. 5 C. proc. civ., potrivit căreia cererea de

chemare în judecată se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului.

Astfel, având în vedere că pârâtul are domiciliul în raza teritorială a

Judecătoriei Beclean, Înalta Curte constată că în speță competența de

soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Beclean.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Beclean.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul T.S.C., în contradictoriu cu

pârâtul M.O.M., în favoarea Judecătoriei Beclean.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.