ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1593/2011 din 27 septembrie 2011, Judecătoria Beclean a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că p rin cererea adresată instanței reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului marca O.V., cu nr. de înmatriculare x, pe care l-a vândut acestuia, iar în caz de refuz, hotărârea instanței să țină locul consimțământului pârâtului pentru operațiunea de radiere.

S-a reținut de către instanță că, potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, autoritatea competentă pentru coordonarea înmatriculării și radierii autovehiculelor și remorcilor, autorizarea provizorie sau pentru probe este Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, că înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul ori reședința, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate, că în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Ordinul M.A.I.

nr. 1501/2006 proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. Astfel, instanța a reținut că în speță organul abilitat să efectueze radierea din circulație a autovehiculului este Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului județului Mureș, unde se află domiciliul reclamantului, la solicitarea căruia urmează a fi îndeplinită această operațiune. Așadar, în situația în care o asemenea acțiune ar fi admisă, această instituție (autoritate publică), iar nu pârâtul, urmează a fi obligată la efectuarea operațiunilor de radiere, or, în aceste condiții, litigiul este unul de contencios administrativ, competența aparținând Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 3001 din 3 iulie 2012, Tribunalul Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul T.S.C., în contradictoriu cu pârâtul M.O.M., în favoarea Judecătoriei Beclean și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul T.S.C. a solicitat obligarea pârâtului M.O.M. la efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii autovehiculului marca O.V.

cu nr. de identificare x, iar în caz de neconformare a acestuia, hotărârea ce va fi pronunțată să țină loc de consimțământ pentru operațiunea de radiere și că în speță este vorba tocmai despre refuzul noului proprietar al autovehiculului (care a dobândit această calitate potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul la data de 25 februarie 2007) de a solicita autorității publice prevăzute de art. 24 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, respectiv serviciului public comunitar, regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, radierea din circulație în termenul prevăzut. Instanța a mai reținut că reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 970 alin. (2) C. civ.

și că obiectul prezentei cauze nu îl constituie actul administrativ atipic, constând în refuzul unei autorități publice de soluționare a cererii reclamantului, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 1, coroborat cu art. 2 C. proc. civ., a declinat în favoarea Judecătoriei Beclean competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul T.S.C., în contradictoriu cu pârâtul M.O.M. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 21 C. proc.

civ., văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție în favoarea soluționării conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beclean. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul T.S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.O.M., obligarea acestuia la efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii autovehiculului marca O.V.

cu nr. de identificare x și nr. de înmatriculare x, iar, în caz de neconformare, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ al pârâtului pentru operațiunea de radiere. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 Art. 1 „Alin. (1) Autoritatea competentă pentru coordonarea înmatriculării și radierii autovehiculelor și remorcilor, autorizarea provizorie sau pentru probe este Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul M.A.I. Alin. (2) Înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul ori reședința, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate.” Conform prevederilor art. 24 din ordinul sus-menționat: „Alin.

(1) Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot solicita radierea din circulație dacă fac dovada depozitării acestora într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii. Alin. (2) Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unități specializate, în vederea dezmembrării; b) scoaterii definitive din România a vehiculului; c) declarării furtului vehiculului; d) trecerii; vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. Alin. (3) Vehiculul declarat, prin dispoziție a autorității administrației publice locale, fără stăpân ori abandonat se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la primirea dispoziției respective.

Alin. (4) Vehiculul pentru care poliția rutieră a dispus radierea din circulație, potrivit legii, se radiază de la data comunicării măsurii. Alin. (5) Radierea se comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale.” Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Tribunalul Tg. Mureș că în speță este vorba despre refuzul noului proprietar al autovehiculului (care a dobândit această calitate potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul la data de 25 februarie 2007) de a solicita autorității publice prevăzute de art. 24 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, respectiv serviciului public comunitar, regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, radierea din circulație în termenul prevăzut.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 970 alin. (2) C. civ. și art. 8 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1501 din 13 noiembrie 2006. Având în vedere că obiectul prezentei cauze nu îl constituie refuzul unei autorități publice de soluționare a cererii reclamantului, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în speță competența de soluționare a litigiului aparține instanței de drept comun, respectiv judecătoriei, care judecă, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Din punct de vedere teritorial, în cauză se aplică regula de drept comun în materie de competență teritorială instituită de art. 5 C. proc.

civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului. Astfel, având în vedere că pârâtul are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Beclean, Înalta Curte constată că în speță competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Beclean. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Beclean.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul T.S.C., în contradictoriu cu pârâtul M.O.M., în favoarea Judecătoriei Beclean. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.