ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2613/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la radierea din evidențele autorităților competente de pe numele reclamantului a autoturismului marca C., cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, serie motor x, iar în caz de neconformare a acestuia, operațiunile privind radierea vehiculului să se efectueze în baza sentinței ce se va pronunța în prezentul litigiu.

2.1. Prin sentința nr. 1144/09.02.2017, Judecătoria Ploiești a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, reținând că cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului, care se află în localitatea Tecuci, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tecuci sub același număr, iar la data de 22.03.2017, Judecătoria Tecuci a apreciat că se impune introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Ploiești, având în vedere obiectul acțiunii și poziția reclamantului față de necesitatea introducerii în cauză a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Ploiești

2.2. Prin sentința nr. 948/03.05.2017, Judecătoria Tecuci a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Judecătoria Tecuci a reținut că solicitarea reclamantului de a se efectua operațiunile privind radierea vehiculului în baza sentinței presupune efectuarea unor operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea interesului legitim, în sensul art. 8 alin. (1) teza ultima din Legea nr. 554/2004, astfel că litigiul excede competenței instanței de drept comun, pentru soluționarea prezentei cereri competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ, în condițiile prevăzute de art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că reclamantul solicită ca pârâtul B. să fie obligat să se prezinte la organele de poliție pentru efectuarea operațiunilor de radiere din evidențele I.P.J. Prahova a autoturismului marca C., cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x de pe numele reclamantului (capăt de cerere care ar atrage competența judecătoriei), iar în cazul refuzului pârâtului de a-și îndeplini obligațiile ce decurg din prevederile legale operațiunile privind radierea vehiculului să se efectueze de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Ploiești în baza sentinței ce se va pronunța (capăt de cerere care atrage competența materială a tribunalului, secția contencios administrativ), acțiunea nu este de competența Judecătoriei Tecuci, ci a Tribunalului Prahova, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

2.3. Prin sentința nr. 1575 din 28.07.2017, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, la rândul său, excepția necompetenței materiale,invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Judecătoriei Tecuci competența materială de soluționare a cererii; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordinul MAI 1501/2006, înmatricularea, radierea, (…) se efectuează de serviciile publice comunitare, regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul iar potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din ordinul mai sus menționat, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.

În speță, este vorba despre refuzul noului proprietar al autovehiculului ( care a dobândit această calitate potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul la data de 18.12.2013) de a solicita autorității publice prevăzute de art. 24 alin. (2) din Ordinul MAI nr. 1501/2006, respectiv serviciului public comunitar, regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, radierea din circulație a autoturismului vândut în data de 18.12.2013.

Temeiul de drept al cererii este reprezentat de dispozițiile art. 1073 C. civ. din 1864, corespondentul art. 1516 din noul C. civ., în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Față de motivarea în fapt și în drept a acțiunii, Tribunalul Prahova a constatat că obiectul prezentei cauze nu privește vreun act administrativ tipic sau asimilat sau refuzul unei autorități publice de a efectua o operațiune administrativă, pentru a fi incidente dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. x.

Astfel, modalitatea clară și lipsită de echivoc de redactare a cererii de chemare în judecata evidențiază intenția și scopul imediat urmărit de către reclamant, care reclamă un interes legitim privind efectuarea de către pârâtul B. a demersurilor necesare în vederea radierii autovehiculului marca C., cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, serie motor x, iar în caz de neconformare a acestuia, operațiunile privind radierea vehiculului de pe numele reclamantului pe numele pârâtului B. să se efectueze în baza sentinței ce se va pronunța în prezentul litigiu, nicidecum de vătămare a unui drept derivat din refuzul unei autorități de a efectua o operațiune administrativă .

Or, atâta vreme cât pretențiile reclamantului își au izvorul în raporturi juridice civile ( C. civ.) și vizează situația unui nou proprietar al unui autoturism care nu își îndeplinește obligația radierii autovehicului de pe numele fostului proprietar pe numele noului proprietar, prezentului litigiu nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, astfel încât competentă să soluționeze prezentul litigiu este judecătoria.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Înalta Curte constată că, prin obiectul său, cererea de chemare în judecată nu se circumscrie cadrului procesual al unei acțiuni în contencios administrativ, așa cum este configurat prin art. 52 din Constituția României și art. 1 alin. (1), precum și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim nu pot fi solicitate decât în legătură cu un act administrativ tipic sau asimilat, supus controlului de legalitate exercitat de instanță.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului (cumpărător) la radierea din circulație, de pe numele reclamantului, a autoturismului achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare pe care părțile l-au încheiat la data de 18.12.2013, iar în cazul în care pârâtul nu se va conforma, operațiunile privind radierea vehiculului să se efectueze de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Ploiești în baza sentinței ce se va pronunța, invocând dispozițiile art. 1073 C. civ. și cele ale art. 24 din Ordinul MAI nr. 1501/2006.

Se constată că obiectul acțiunii îl reprezintă o obligație de a face ce derivă din conținutul unui raport juridic civil, ce vizează situația în care noul proprietar al unui autovehicul nu își îndeplinește obligația de a radia autovehiculul de pe numele fostului proprietar, acțiunea având natura juridică a unui litigiu civil.

Așadar, după cum bine a reținut a doua instanță aflată în conflict, demersul judiciar nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ pentru că nu vizează anularea unui act administrativ tipic sau asimilat, sau refuzul unei autorități publice de a efectua o operațiune administrativă, așa cum prevăd dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, ca să poată fi calificat astfel din perspectiva art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Esențială în economia cauzei este împrejurarea că operațiunea de radiere a autovehiculului la care se referă refuzul pârâtului, are natură juridică civilă, iar nu administrativă, nefiind în discuție un raport de drept administrativ.

În speță, nu sunt deci aplicabile dispozițiile legii contenciosului administrativ, cauza având natură civilă iar competența este cea reglementată de C. proc. civ.

Fiind vorba de o cerere privind obligația de a face, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Tecuci, inițial învestită, în temeiul art. 94 lit. h) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tecuci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Ploiești, în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2017.