ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1976/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin

Sentința nr. 302 din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția autorității

de lucru judecat și a respins cererea având ca obiect anulare act administrativ

formulată de reclamantul N.I. în contradictoriu cu pârâții G.M. și Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca fiind tardiv introdusă.

Pentru

a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu

privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond, lecturând

Sentința nr. 32 din 26 februarie 2007 a Curții de Apel Suceava, a constatat că,

deși acțiunea ce a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat hotărârea

menționată avea același obiect și aceeași cauză, cel de-al treilea element al

autorității de lucru judecat nu a fost îndeplinit, față de împrejurarea că în

dosarul anterior soluționat reclamante au fost alte persoane decât reclamantul

din prezenta cauză, așa încât excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cât

privește excepția tardivității formulării cererii de anulare act administrativ,

aceasta a fost apreciată ca fiind întemeiată în raport de dispozițiile art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (text considerat a fi aplicabil petentului în

considerarea calității sale de terț față de actul administrativ anulat

contestat), potrivit cărora cererea poate fi introdusă "nu mai târziu de

un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data

introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după

caz".

Cum

în speță, s-a constatat că reclamantul a introdus cererea de anulare după

expirarea acestui termen, acțiunea a fost respinsă, ca tardiv formulată, în

temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2.

Recursul declarat în cauză

Împotriva

Sentinței nr. 302 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul

N.I., în temeiul art. 304 pct. 8 și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:

Susține

recurentul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că se află într-o speță

de contencios administrativ deși fusese învestită cu o cerere în anularea

tuturor actelor de proprietate emise cu privire la un teren, inclusiv a

Ordinului nr. 159/1992, prin care a fost avizat un schimb de terenuri, în

temeiul art. III din Legea nr. 169/1997.

Mai

arată recurentul că, capătul de cerere referitor la anularea Ordinului nr.

159/1992 al M.A.D.R. a fost disjuns de Judecătoria Botoșani, întrucât s-a

considerat că numai Curtea de apel poate anula un act emis de o autoritate

publică centrală, însă era vorba de secția civilă și nu de secția de contencios

administrativ, care nu era competentă să judece o cerere de anulare întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 169/2007.

Consideră

recurentul că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca tardivă și a

dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care

Ordinul nr. 169/1992 nu a fost publicat în Monitorul Oficial pentru a-i fi,

astfel, opozabil.

3.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și art. 304

1

și văzând dispozițiile art. 314 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare,

pentru următoarele considerente:

Constatând

ca fiind fără substanță juridică argumentele recurentului, privind modul în

care s-au derulat procedurile judiciare în alte cauze, Înalta Curte reține,

însă că prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art. 129 alin. (4) și

(5)C. proc. civ. nemanifestând rol activ pentru aflarea adevărului și aplicarea

corectă a legii.

Principiul

rolului activ al judecătorului obligă instanța ca mai înainte de toate să dea

acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de asta să stabilească

dispozițiile legale incidente în cauză și să-și verifice, astfel, competența.

Astfel,

în condițiile în care recurentul a solicitat anularea Ordinului nr. 159 din 30

iulie 1992 prin care Ministerul Agriculturii și Alimentației a aprobat, în

temeiul art. 51 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar,

efectuarea unor schimburi de terenuri arabile și fânețe în suprafață de 1,88

ha, situate pe teritoriul județului Botoșani, între G.M. și SC P. SA Dorohoi,

instanța de fond trebuia să constate faptul că a fost sesizată cu o acțiune în

constatarea nulității, în condițiile art. III alin. (1) lit. g) din Legea nr.

169/1997 privind modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

și nu cu o acțiune în contencios administrativ, întemeiată pe dispozițiile art.

8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și să pună,

astfel, în discuția părților caracterul civil al raportului juridic dedus

judecății și implicit competența de soluționare a cauzei.

De

vreme ce acțiunea în constatarea nulității unui act juridic prin care s-a

aprobat transferul de terenuri dintr-o localitate în alta are caracter civil și

intră sub incidența dispozițiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997,

indicată drept temei de drept de către recurent, în mod greșit instanța de

contencios administrativ s-a considerat competentă a examina cererea prin

prisma dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

În

consecință, dat fiind faptul că în cauză devin incidente motivele de casare

prevăzut de art. 304 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., și văzând și dispozițiile

art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 și art. 1 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză și în temeiul art. 312 alin.

(1) și (3) din același act normativ va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de N.I. împotriva Sentinței nr. 302 din 29 septembrie 2011 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria

Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2012.

Procesat

de GGC - GV