ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 419 din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a solicitat anularea H.G. nr. 2405/2004, privind transmiterea unei suprafețe de teren, proprietate publică a statului din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării Rurale - Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor în administrarea Ministerului Educației și Cercetării - Colegiul Național pentru fete „B.V.” G., Jud. Olt.

Plângerea prealabilă formulată de reclamant s-a înregistrat la Secretariatul General al Guvernului la data de 30 aprilie 2010 așa cum menționează însăși reclamantul în motivarea cererii. Conform art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 incidentă la data emiterii actului normativ „plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se pot introduce pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție conform art. 11 alin. (1) și (2), cererea la instanță poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni prevăzut de alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.

Apreciază instanța de fond că din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că petentul a introdus cererea în anularea unui act administrativ unilateral, în calitate de terț, după aproximativ 5 ani de la emiterea actului, deci cu nerespectarea termenului de 1 an de la data emiterii actului. Consideră instanța de fond că nu poate primi apărarea reclamantului referitoare la posibilitatea atacării actelor administrative normative oricând, în condițiile în care actul ce face obiectul contestației are un caracter individual având un destinatar concret, determinat. 2.Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței nr. 419 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.D., în temeiul dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 și art. 304 indice 1 C. proc.

civ., susținând în esență următoarele: Astfel, susține recurentul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i înțelesul vădit și neîndoielnic, considerându-l un act individual întrucât are un destinatar concret, determinat. În acest sens, arată recurentul că actul administrativ atacat, respectiv H.G. nr. 2405/2004 este un act normativ, împotriva căruia în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate formula plângere prealabilă oricând, și nu un act individual cum greșit a apreciat instanța de fond. Totodată, consideră recurentul că față de dispozițiile art. 108 din Constituția României, Guvernul, ca organ colectiv deliberativ emite hotărâri și nu acte juridice individuale.

Mai susține recurentul că nelegalitatea sentinței recurate rezultă din aplicarea greșită în cauză a prevederilor art. 7 lin.3 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond considerând în mod greșit că termenul de formulare a plângerii prealabile este cel precizat de art. 11 alin. (1) și (2) din lege, respectiv 6 luni sau cel mult un an de la data emiterii actului, cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ.

3.Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Înalta Curte reamintește în acest context că actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că reprezintă manifestări unilaterale de voință care generează, modifică sau sting drepturi și obligații în beneficiu sau în sarcina unuia sau mai multor persoane dinainte determinate, spre deosebire de actele administrative normative, care conțin reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu.

Totodată, se mai impune a se sublinia și faptul că Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care în exercitarea atribuțiilor sale adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor, dar nu toate hotărârile Guvernului au caracter normativ, așa cum în mod greșit susține recurentul Astfel, Înalta Curte constată că recurentul susține în mod greșit că hotărârea Guvernului, respectiv H.G.

nr. 2405/2004 privind transmiterea unei suprafețe de teren, proprietate publică a statului din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării Rurale - Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor în administrarea Ministerului Educației și Cercetării - Colegiul Național pentru fete „B.V.” G., Jud. Olt., este un act administrativ cu caracter normativ și, ca atare nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ, în condițiile în care această hotărâre are caracteristicile unui act administrativ individual, pentru că are dispoziții concrete atât cu privire la destinația unei suprafețe de teren strict precizată, cât și cu privire la categoria de persoane beneficiare ale acesteia.

Prin urmare, instanța de fond a stabilit corect natura juridică a actului atacat, care atrage incidența termenelor de prescripție și respectiv de decădere prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, iar nu a normelor cuprinse în art. 7 din același act normativ, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.D., împotriva sentinței nr. 419 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.