ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.05.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2011

HOTĂRÂRE
25.05.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 419

din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul a solicitat

anularea H.G. nr. 2405/2004, privind transmiterea unei suprafețe de teren, proprietate

publică a statului din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării

Rurale - Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor în administrarea

Ministerului Educației și Cercetării - Colegiul Național pentru fete „B.V.” G.,

Jud. Olt.

Plângerea prealabilă formulată

de reclamant s-a înregistrat la Secretariatul General al Guvernului la data de 30

aprilie 2010 așa cum menționează însăși reclamantul în motivarea cererii.

Conform art. 7 alin. (7)

din Legea nr. 554/2004 incidentă la data emiterii actului normativ „plângerea prealabilă

în cazul actelor administrative unilaterale se pot introduce pentru motive temeinice

și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data

emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție conform art. 11

alin. (1) și (2), cererea la instanță poate fi introdusă și peste termenul de 6

luni prevăzut de alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.

Apreciază instanța de

fond că din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că petentul a introdus

cererea în anularea unui act administrativ unilateral, în calitate de terț, după

aproximativ 5 ani de la emiterea actului, deci cu nerespectarea termenului de 1

an de la data emiterii actului.

Consideră instanța de

fond că nu poate primi apărarea reclamantului referitoare la posibilitatea atacării

actelor administrative normative oricând, în condițiile în care actul ce face obiectul

contestației are un caracter individual având un destinatar concret, determinat.

2.Recursul declarat în

cauză

Împotriva sentinței

nr. 419 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.D., în temeiul dispozițiile art. 304

pct. 8 și pct. 9 și art. 304 indice 1 C. proc. civ., susținând în esență următoarele:

Astfel, susține recurentul

că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i

înțelesul vădit și neîndoielnic, considerându-l un act individual întrucât are un

destinatar concret, determinat.

În acest sens, arată recurentul

că actul administrativ atacat, respectiv H.G. nr. 2405/2004 este un act normativ,

împotriva căruia în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate formula

plângere prealabilă oricând, și nu un act individual cum greșit a apreciat instanța

de fond.

Totodată, consideră recurentul

că față de dispozițiile art. 108 din Constituția României, Guvernul, ca organ colectiv

deliberativ emite hotărâri și nu acte juridice individuale.

Mai susține recurentul

că nelegalitatea sentinței recurate rezultă din aplicarea greșită în cauză a prevederilor

art. 7 lin.3 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond considerând în mod greșit

că termenul de formulare a plângerii prealabile este cel precizat de art. 11

alin. (1) și (2) din lege, respectiv 6 luni sau cel mult un an de la data emiterii

actului, cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea

contenciosului administrativ.

3.Hotărârea instanței

de recurs

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

ca atare, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reamintește

în acest context că actele administrative individuale se caracterizează prin aceea

că reprezintă manifestări unilaterale de voință care generează, modifică sau sting

drepturi și obligații în beneficiu sau în sarcina unuia sau mai multor persoane

dinainte determinate, spre deosebire de actele administrative normative, care conțin

reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu.

Totodată, se mai impune

a se sublinia și faptul că Guvernul este autoritatea publică a puterii executive,

care în exercitarea atribuțiilor sale adoptă hotărâri pentru organizarea executării

legilor, dar nu toate hotărârile Guvernului au caracter normativ, așa cum în mod

greșit susține recurentul

Astfel, Înalta Curte constată

că recurentul susține în mod greșit că hotărârea Guvernului, respectiv H.G. nr.

2405/2004 privind transmiterea unei suprafețe de teren, proprietate publică a statului

din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării Rurale - Institutul

de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor în administrarea Ministerului

Educației și Cercetării - Colegiul Național pentru fete „B.V.” G., Jud. Olt., este

un act administrativ cu caracter normativ și, ca atare nu-i sunt aplicabile dispozițiile

art. 11 din Legea contenciosului administrativ, în condițiile în care această hotărâre

are caracteristicile unui act administrativ individual, pentru că are dispoziții

concrete atât cu privire la destinația unei suprafețe de teren strict precizată,

cât și cu privire la categoria de persoane beneficiare ale acesteia.

Prin urmare, instanța

de fond a stabilit corect natura juridică a actului atacat, care atrage incidența

termenelor de prescripție și respectiv de decădere prevăzute de art. 11 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 554/2004, iar nu a normelor cuprinse în art. 7 din același

act normativ, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica

hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiate.

Respinge recursul declarat de S.D., împotriva

sentinței nr. 419 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1196/2012
Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, în principal respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile și în subsidiar, în cazul respingerii primei excepții care primează, respingere
ÎCCJ 2012-04-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1976/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 302 din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal
ÎCCJ 2012-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2012
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia atacată cu contestație în anulare Prin Decizia nr. 283 din 20 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și J
ÎCCJ 2013-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7423/2013
este, în fapt, o adresă care reprezintă răspunsul comunicat de Secretariatul General al Guvernului la o reclamație probabilă formulată de reclamantă, aceasta neîntrunind elementele și caracteristicile actului administrativ care potrivit pre
ÎCCJ 2010-02-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 797/2010
tardivității invocată de pârâți. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut următoarele: Cu privire la excepția tardivității S-a apreciat că pentru reclamant, care are calitatea de terț față de actul atacat, termenul
Sursă