ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 110/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Reclamantul A.,prin acțiunea precizată la 20.02.2014, a contestat răspunsul la adresa nr. 2479/14.03.2013 și a solicitat obligarea Ministerului Educației Naționale și Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți la recunoașterea studiilor, a diplomei de absolvire a Facultății de Geografie a,,Universității B.", a actelor subsecvente și a drepturilor ce decurg din acestea și la validarea dosarului în vederea susținerii examenului de definitivat și de titularizare, fundamentându-și cererea pe dispozițiile art. 1 și art. 8 alin. (1) din LCA .

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 64 din data de 6 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți și Ministerul Educației Naționale, având ca obiect obligația de a face.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că obligarea pârâților la recunoașterea studiilor, a diplomei de absolvire a Facultății de Geografie a,,Universității B.,, a actelor subsecvente și a drepturilor ce decurg din acestea și la validarea dosarului în vederea susținerii examenului de definitivat și de titularizare excede obiectului acțiunii judiciare în contencios administrativ, cât și soluțiilor pe care le poate da instanța, conform art. 8 și 18 din Lg. 554/2004.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul a susținut în esență că este îndreptățit să îi fie recunoscută diploma de licență și foaia matricolă, deoarece Inspectoratul Școlar și Ministerul Educației Naționale i-a respins cererea de înscriere la examenul de titularizare, nerecunoscându-i-se acest drept.

Diploma de licență este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunța în sensul anulării/revocării actelor.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 al 1, pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatului

Intimatul Inspectoratul Școlar al Județului Mehedinți a depus întâmpinare la data de 28 august 2014, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2015, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, soluția instanței de fond fiind corectă, însă pentru considerentele ce urmează.

În cauză, instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantului A. de obligare a Ministerului Educației Naționale la recunoașterea studiilor, a diplomei de licență și a actelor subsecvente.

Înalta Curte constată că, raportat la normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și la reglementările legale relevante în cauză, Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea învățământului, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență a reclamantului, nu se poate reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituțiile de învățământ superior cu aprobarea intimatului-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului), fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licență este un document oficial și, câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte mai reține că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalități.

Astfel, o diplomă de licență emisă de o instituție de învățământ superior, cum este cea a reclamantei, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoaștere/validare a diplomei de către ministerul de resort, diploma de licență fiind un act administrativ care se bucură de prezumția de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană, prezumția de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, și prezumția de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, fiind el însuși titlu executoriu în baza căruia se inițiază procedura executării silite cu obligația corelativă a adresanților de a respecta și pune în aplicare dispozițiile acestuia.

Prin urmare, atât timp cât diploma de licență nu este desființată prin intermediul căilor prevăzute de lege, aceasta se bucură de cele trei prezumții menționate, inclusiv prezumția de legalitate, care presupune obligația celor cărora le este opus actul administrativ de a respecta și a pune în aplicare dispozițiile acestuia.

De altfel, în acest sens, practica secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație este constantă și consolidată, cu titlu de exemplu fiind Deciziile nr. 2376/2010, nr. 17/2015, nr. 315/2015, nr. 686/2015, nr. 1898/2015, nr. 2306/2015, nr. 3528/2015, nr. 910/2016, nr. 1353/2016.

În condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul unei acțiuni în realizarea dreptului, promovată în contradictoriu cu instituția/autoritatea care îi nesocotește aceste drepturi, pe una dintre căile reglementate de Legea nr. 554/2004, respectiv: anularea unui act administrativ, a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia (art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004), obligarea la emiterea unui act sau la efectuarea unor operațiuni administrative, contestarea refuzului nejustificat al autorității publice, fără a fi nevoie de intervenția Ministerului Educației Naționale pentru "recunoașterea diplomei de licență".

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 64 din 6 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2016.