ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3584/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la nr. x/2016, reclamantul - pârât A. a chemat în judecată pârâta-reclamantă B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 11.05.2015; obligarea pârâtei la plata sumei de 214.374 RON, reprezentând clauza penală pentru neexecutarea obligației principale asumate de promitentul - vânzător, în sensul transmiterii dreptului de proprietate asupra spațiului comercial de 88.36 mp, situat în jud. Olt, în Complexul Comercial al Cooperației la parter, în termen de 90 de zile calendaristice de la data de 11 mai 2015; obligarea pârâtei la plata sumei de 286 RON reprezentând cheltuieli cu executorul și notarul; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Prin sentința nr. 199/2017 din data de 14 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul - pârât A., în contradictoriu cu pârâta - reclamantă B..

S-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare din data de 11 mai 2015.

A fost obligată pârâta - reclamantă la plata sumei de 265 RON reprezentând despăgubiri.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei - reclamante la plata sumei de 214.374 RON reprezentând penalități calculate conform clauzei penale din antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 11 mai 2015, ca neîntemeiat.

A fost admisă în parte cererea reclamantului - pârât și a fost obligată pârâta - reclamantă către acesta la plata sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, invocată de către reclamantul - pârât, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă B., în contradictoriu cu reclamantul - pârât A., având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare, ca neîntemeiată.

A fost anulat capătul de cerere formulat de pârâta - reclamantă privind constatarea nulității absolute a clauzei penale pentru neexecutarea obligației asumate prin antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 11 mai 2015, ca netimbrat.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 739 din 10 octombrie 2017, a respins apelul declarat de apelantul reclamant A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A..

Recursul este inadmisibil având în vedere că pricina privește o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretențiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1.000.000 RON, respectiv 80.000 RON, acesta reprezentând prețul imobilului ce formează obiectul obligației de vânzare din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți la 11 mai 2015.

Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 15 martie 2016, așadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, într-o interpretare și aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanșării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituționalitate vor privi toate hotărârile judecătorești pronunțate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 739 din 10 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.