ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5919/2011

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 10 noiembrie 2010

reclamanta Șulea Silvia a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- suspendarea H.G.

nr. 737/2010, prin care s-a dispus recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119

din 1 iulie 2010, anulându-se dispozițiile Legii nr. 567/2004 prin care aceasta

a ieșit la pensie pentru vechime în magistratură, conform deciziei de

pensionare nr. 183453 din 24 decembrie 2008;

- suspendarea

deciziei de pensionare nr. 183453 din 24 decembrie 2008 și menținerea, pe cale

de consecință, a vechii decizii de pensionare.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că prin decizia de pensionare nr 183453 din 24 decembrie

2008 emisă în baza Legii nr. 567/2004 i s-a stabilit o pensie de asigurări

sociale de stat pentru vechimea în magistratură de 31 de ani (vechimea totală

în muncă 38 de ani) în cuantum de 3.026 RON, sumă din care primea efectiv suma

de 2.608 RON.

Începând cu luna

septembrie 2010, prin punerea în aplicare a H.G. nr. 737/2010 s-a dispus

recalcularea pensei pe care reclamanta o primește în baza Legii nr. 119/2010,

iar în urma recalculării s-a stabilit ca aceasta să primească o pensie în

valoare de 1.442 RON, din care primește efectiv suma de 1.351 RON. A mai

susținut că pensia stabilită în baza Legii nr. 567/2004 a avut în vedere

faptul că funcțiile în magistratură sunt incompatibile cu orice alte funcții

publice, impunând restricții pentru orice altă activitate, principiu care este

valabil atât pentru magistrați, cât și pentru personalul de specialitate din

cadrul instanțelor.

Pensia de serviciu nu

constituie decât o compensație parțială a inconvenientelor și rigorii

statutului special la care se supune întregul personal din instanțe și

parchete, restrângerea dreptului la pensie prevăzut de Constituția României și

în alte acte normative, nefiind admisă.

Prin Sentința nr.

3451 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței

materiale a instanței în privința capătului de cerere având ca obiect

suspendarea deciziei de pensionare nr 183453 din 24 decembrie 2008 emisă de

Casa Locală de Pensii a Sectorului 1 al Municipiului București și a declinat

competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a de litigii de muncă și asigurări sociale. Instanța a

disjuns capătul principal de cerere având ca obiect suspendarea H.G. nr.

737/2010 formându-se dosarul de față.

La termenul de

judecată din data de 27 iunie 2011 instanța pus în discuția părților excepția

lipsei de interes în promovarea cererii, invocată din oficiu.

Prin sentința nr.

4680 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes și a respins

cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, ca lipsită de interes.

Analizând cererea de

suspendare a executării H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010, Curtea a reținut că în

momentul procesual de față reclamanta nu mai justifică un interes juridic

protejat în condițiile legii pentru a obține suspendarea executării acestui act

administrativ.

Curtea a apreciat că

lipsa de interes a cererii reclamantei derivă din faptul că prin Sentința

civilă nr. 3670 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, hotărâre executorie de drept, în condițiile

art 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, instanța a dispus suspendarea

executării Hotărârii Guvernului nr 737 din 21 iulie 2010 până la pronunțarea

instanței de fond în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului normativ

menționat anterior.

În aprecierea Curții,

H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 are natura unui act administrativ cu caracter

normativ care emană de la o autoritate a administrației publice centrale, iar

prin raportare la caracterul normativ al actului administrativ menționat, deci

fiind vorba de un act administrativ care produce în condițiile legii efecte

juridice față de toate persoanele, erga omnes, în mod corelativ, în optica

instanței de judecată Sentința nr. 3670 din 24 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, executorie de drept în

condițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, produce efecte erga omnes,

lipsind de interes cererea reclamantei având un obiect similar.

Deși în Legea nr.

554/2002 nu se prevede în mod expres faptul că hotărârea judecătorească prin

care instanța a dispus  suspendarea executării unui act administrativ cu

caracter normative produce efecte juridice erga omnes, Curtea a apreciat că un

astfel de efect se impune din considerente de logica juridică, fiind

discriminatoriu ca un act administrativ cu caracter normativ să producă

efectele juridice în vederea căruia a fost adoptat față de toate persoanele, cu

excepția celor care au fost parte în litigiul de drept administrative, în

cadrul căruia instanța a dispus suspendarea executării actului administrativ,

ca urmare a caracterului inter partes al hotărârii judecătorești.

A reținut Curtea că

aceasta este și optica Înaltei Curți de Casație și Justiție în privința

efectelor juridice erga omnes, iar nu inter partes, pe care le produce o

hotărâre judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării unui act

administrativ.

Astfel, prin Decizia

nr 38 din 7 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a

respins ca nefondat recursul declarat de către MAI și Guvernul României

împotriva Sentinței nr 338 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj prin

care instanța de fond a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 pentru

recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare

de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu

statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.

119/2000 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.

Of. nr 527 din 28 iulie 2010 până la pronunțarea instanței asupra acțiunii

având ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare s-a dispus.

În considerentele

acestei decizii, Înalta Curte a statuat că suspendarea Hotărârii Guvernului nr

735/2010 produce efecte erga omnes, astfel încât, acțiunile introduse după

pronunțarea acestei sentințe care au același obiect sunt lipsite de interes.

Or, în putere de

lucru judecat intră dispozitivul hotărârii și considerentele hotărârii în

măsura în care se reflectă în dispozitiv și îl explicitează, iar în această privință

curtea reține că în considerentele Decizia civilă nr. 38 din 7 ianuarie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța supremă a statuat că măsura

suspendării actului administrativ dispusă de către instanța de fond, executorie

de drept potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, produce efecte erga

omnes.

Însușirea și

aplicarea considerentelor  Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire ca

caracterul erga omnes al efectelor juridice pe care le produce hotărârea

judecătorească prin care instanța a dispus suspendarea executării actului

administrativ cu efect normativ se impune și în virtutea jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului în acest sens.

Împotriva Sentinței

nr. 4680 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Șulea Silvia,

solicitând casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de suspendare.

În motivarea căii de

atac, neîncadrată în drept, recurenta a susținut că instanța a dat o dezlegare

greșită excepției lipsei de interes, în opinia sa, interesul în promovarea

acțiunii subzistă, justificat de diminuarea cuantumului pensiei.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea

recursului ca rămas fără obiect, în condițiile abrogării H.G. nr. 737/2010 prin

O.U.G. nr. 59/2011.

Recurenta-reclamantă

a formulat un răspuns la întâmpinare, susținând că nu se poate afirma că nu

există interes, câtă vreme dreptul său la pensie a fost lezat, pensia fiindu-i

micșorată cu 75%.

Mai înainte de a

trece la examinarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond, prin

prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se

verifica dacă în raport cu obiectul cererii și al actului juridic dedus

judecății, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Interesul constituie

una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai

în momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare

în judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

Interesul trebuie să

fie legitim, personal, născut și actual.

Prin cererea de

chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea H.G. nr. 737

din 29 iulie 2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii

de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

H.G. nr. 737/2010 a

fost abrogată prin art. 4 al O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri

în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care a fost publicată în

M. Of. al României, Partea I, Nr. 457, din 30 iunie 2011, dată la care a intrat

în vigoare.

Cum suspendarea de

executare este o măsură provizorie, constând în întreruperea sau amânarea

vremelnică a efectelor actului juridic dedus judecății, iar H.G. nr. 737/2010

și-a produs deja în întregime efectele, este evident că în acest moment nu mai

subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel.

În consecință, Înalta

Curte va admite excepția lipsei de interes, soluție ce face de prisos

cercetarea celorlalte motive de recurs și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Șulea Silvia împotriva Sentinței nr. 4680 din 6 iulie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit

de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2011.

Procesat de GGC - DG