ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5919/2011

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 10 noiembrie 2010 reclamanta Șulea Silvia a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - suspendarea H.G. nr. 737/2010, prin care s-a dispus recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119 din 1 iulie 2010, anulându-se dispozițiile Legii nr. 567/2004 prin care aceasta a ieșit la pensie pentru vechime în magistratură, conform deciziei de pensionare nr. 183453 din 24 decembrie 2008; - suspendarea deciziei de pensionare nr. 183453 din 24 decembrie 2008 și menținerea, pe cale de consecință, a vechii decizii de pensionare.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin decizia de pensionare nr 183453 din 24 decembrie 2008 emisă în baza Legii nr. 567/2004 i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale de stat pentru vechimea în magistratură de 31 de ani (vechimea totală în muncă 38 de ani) în cuantum de 3.026 RON, sumă din care primea efectiv suma de 2.608 RON. Începând cu luna septembrie 2010, prin punerea în aplicare a H.G. nr. 737/2010 s-a dispus recalcularea pensei pe care reclamanta o primește în baza Legii nr. 119/2010, iar în urma recalculării s-a stabilit ca aceasta să primească o pensie în valoare de 1.442 RON, din care primește efectiv suma de 1.351 RON.

A mai susținut că pensia stabilită în baza Legii nr. 567/2004 a avut în vedere faptul că funcțiile în magistratură sunt incompatibile cu orice alte funcții publice, impunând restricții pentru orice altă activitate, principiu care este valabil atât pentru magistrați, cât și pentru personalul de specialitate din cadrul instanțelor. Pensia de serviciu nu constituie decât o compensație parțială a inconvenientelor și rigorii statutului special la care se supune întregul personal din instanțe și parchete, restrângerea dreptului la pensie prevăzut de Constituția României și în alte acte normative, nefiind admisă.

Prin Sentința nr. 3451 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale a instanței în privința capătului de cerere având ca obiect suspendarea deciziei de pensionare nr 183453 din 24 decembrie 2008 emisă de Casa Locală de Pensii a Sectorului 1 al Municipiului București și a declinat competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a de litigii de muncă și asigurări sociale. Instanța a disjuns capătul principal de cerere având ca obiect suspendarea H.G. nr. 737/2010 formându-se dosarul de față. La termenul de judecată din data de 27 iunie 2011 instanța pus în discuția părților excepția lipsei de interes în promovarea cererii, invocată din oficiu.

Prin sentința nr. 4680 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ca lipsită de interes. Analizând cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010, Curtea a reținut că în momentul procesual de față reclamanta nu mai justifică un interes juridic protejat în condițiile legii pentru a obține suspendarea executării acestui act administrativ.

Curtea a apreciat că lipsa de interes a cererii reclamantei derivă din faptul că prin Sentința civilă nr. 3670 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, hotărâre executorie de drept, în condițiile art 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, instanța a dispus suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr 737 din 21 iulie 2010 până la pronunțarea instanței de fond în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului normativ menționat anterior. În aprecierea Curții, H.G.

nr. 737 din 21 iulie 2010 are natura unui act administrativ cu caracter normativ care emană de la o autoritate a administrației publice centrale, iar prin raportare la caracterul normativ al actului administrativ menționat, deci fiind vorba de un act administrativ care produce în condițiile legii efecte juridice față de toate persoanele, erga omnes, în mod corelativ, în optica instanței de judecată Sentința nr. 3670 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, executorie de drept în condițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, produce efecte erga omnes, lipsind de interes cererea reclamantei având un obiect similar.

Deși în Legea nr. 554/2002 nu se prevede în mod expres faptul că hotărârea judecătorească prin care instanța a dispus suspendarea executării unui act administrativ cu caracter normative produce efecte juridice erga omnes, Curtea a apreciat că un astfel de efect se impune din considerente de logica juridică, fiind discriminatoriu ca un act administrativ cu caracter normativ să producă efectele juridice în vederea căruia a fost adoptat față de toate persoanele, cu excepția celor care au fost parte în litigiul de drept administrative, în cadrul căruia instanța a dispus suspendarea executării actului administrativ, ca urmare a caracterului inter partes al hotărârii judecătorești. A reținut Curtea că aceasta este și optica Înaltei Curți de Casație și Justiție în privința efectelor juridice erga omnes, iar nu inter partes, pe care le produce o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării unui act administrativ.

Astfel, prin Decizia nr 38 din 7 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a respins ca nefondat recursul declarat de către MAI și Guvernul României împotriva Sentinței nr 338 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj prin care instanța de fond a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2000 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. nr 527 din 28 iulie 2010 până la pronunțarea instanței asupra acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare s-a dispus.

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a statuat că suspendarea Hotărârii Guvernului nr 735/2010 produce efecte erga omnes, astfel încât, acțiunile introduse după pronunțarea acestei sentințe care au același obiect sunt lipsite de interes. Or, în putere de lucru judecat intră dispozitivul hotărârii și considerentele hotărârii în măsura în care se reflectă în dispozitiv și îl explicitează, iar în această privință curtea reține că în considerentele Decizia civilă nr. 38 din 7 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța supremă a statuat că măsura suspendării actului administrativ dispusă de către instanța de fond, executorie de drept potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, produce efecte erga omnes.

Însușirea și aplicarea considerentelor Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire ca caracterul erga omnes al efectelor juridice pe care le produce hotărârea judecătorească prin care instanța a dispus suspendarea executării actului administrativ cu efect normativ se impune și în virtutea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în acest sens. Împotriva Sentinței nr. 4680 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Șulea Silvia, solicitând casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de suspendare. În motivarea căii de atac, neîncadrată în drept, recurenta a susținut că instanța a dat o dezlegare greșită excepției lipsei de interes, în opinia sa, interesul în promovarea acțiunii subzistă, justificat de diminuarea cuantumului pensiei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, în condițiile abrogării H.G. nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/2011. Recurenta-reclamantă a formulat un răspuns la întâmpinare, susținând că nu se poate afirma că nu există interes, câtă vreme dreptul său la pensie a fost lezat, pensia fiindu-i micșorată cu 75%. Mai înainte de a trece la examinarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii și al actului juridic dedus judecății, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei. Interesul trebuie să fie legitim, personal, născut și actual. Prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată prin art. 4 al O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care a fost publicată în M. Of.

al României, Partea I, Nr. 457, din 30 iunie 2011, dată la care a intrat în vigoare. Cum suspendarea de executare este o măsură provizorie, constând în întreruperea sau amânarea vremelnică a efectelor actului juridic dedus judecății, iar H.G. nr. 737/2010 și-a produs deja în întregime efectele, este evident că în acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel. În consecință, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes, soluție ce face de prisos cercetarea celorlalte motive de recurs și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Șulea Silvia împotriva Sentinței nr. 4680 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2011. Procesat de GGC - DG