ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5327/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare din 20 aprilie 2012 întocmit de pârât, până la pronunțarea instanței de fond, în dosarul ce urmează a se înregistra, având ca obiect anularea acestui act, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de beneficiar, în perioada 1 septembrie 2009-31 august 2011 a implementat un proiect strategic în baza contractului de finanțare încheiat cu Autoritatea de Management pentru POSDRU și că în data de 24 aprilie 2012 pârâtul i-a comunicat procesul verbal mai sus arătat, proiectul fiind implementat de 8 luni, respectiv că pârâtul a aprobat cererea de rambursare finală.

Reclamanta a mai arătat că la data de 24 aprilie 2012, pârâtul i-a comunicat titlul de creanță atacat prin prezenta cerere, fiind stabilită în sarcina sa un debit în sumă de 6.090,56 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile constând în comision I.T.M. Reclamanta a susținut că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării actului administrativ mai sus arătat, și anume existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube. Pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.

Prin sentința civilă nr. 7240 din 25 iunie 2012, Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. A reținut tribunalul că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de pana la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

A apreciat instanța că, în speța de față, este valid doar criteriul poziționării organului emitent întrucât procesul verbal atacat vizează asistența financiară nerambursabilă acordată României din bugetul general al Uniunii Europene și care nu intra în categoria taxelor, impozitelor datorate bugetului național și nici din categoria contribuțiilor prin care constituie venit la bugetul general consolidat de stat. Pe de altă parte, reclamanții se consideră vătămați într-un drept al lor printr-un act administrativ care este emis de o structură centrală din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, situație care atrage competența materială a curții de apel. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1141/33/2012.

În ședința publică din data de 7 august 2012, Curtea de apel, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., art. 158, art. 159 pct. 2 C. proc. civ., art. 10, art. 14 din Legea nr. 554/2004 a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei. Prin sentința civilă nr. 518 din 7 august 2012, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta Fundatia Centrul de Resurse pentru Comunitațile de Romi, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord Vest în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut că, în speță, se solicită suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare din 20 aprilie 2012 întocmit de pârât, până la pronunțarea instanței de fond. Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a unei cereri de suspendare formulată în temeiul art. 14 revine instanței competente sa soluționeze acțiunea în anularea respectivului act administrativ . A mai reținut curtea de apel că prin procesul verbal de constatare, întocmit în speță, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 5.968,75 RON, în temeiul O.G. nr. 66/2011, iar potrivit dispozițiilor acestui act normativ, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ prin care se stabilesc creanțe bugetare, în sensul <LLNK 12004 554 10 201 0 47> Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere valoarea creanței bugetare, care se situează sub pragul de 500.000 RON, curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 apreciind că soluționarea cauzei este de competența tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat, prin acțiunea introductivă, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare din 20 aprilie 2012 întocmit de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

Procesul-verbal de constatare a fost întocmit în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor vizând o creanță în valoare de 6.090,56 RON, aferentă fondului UE, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Cluj.

În acest context, î n temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze contestația administrativă, acțiunea reclamantei este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Având în vedere, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, respectiv 216.605,62 RON, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, față de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competența materială de soluționare în primă instanță a pricinii revine Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Fundația Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi și pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.