ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5374 din 26
septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată, din
oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe
reclamantul U.M. în contradictoriu cu pârâții C.P. a M.A.I. și Guvernul
României, în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și
asigurări sociale.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a contestat decizia
de pensie emisă la data de 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010,
solicitând recalcularea drepturilor de pensie conform deciziei emisă la data de
25 ianuarie 2008 și redobândirea sumelor de care a fost privat prin
recalculare.
Instanța de fond a
mai constatat că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010
"Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și
contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută
de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare". Sunt
avute în vedere desigur și pensiile militare de stat cf. art. 1 lit. a) din
același act normativ.
Conform art. 155 lit.
d) din Legea nr. 19/2000 "Tribunalele soluționează în primă instanță
litigiile privind: ... deciziile de pensionare", iar potrivit art. 156 din
acest act "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor
teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Împotriva sentinței
instanței de fond, reclamantul U.M. a declarat recurs.
Înainte de a examina
motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în
conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din
oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la
această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158 C.
proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă
instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de
atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui
organ cu activitate jurisdicțională competent".
Din interpretarea
logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putință de tăgadă
faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita
nici o cale de atac.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc.
civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312
alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de U.M. împotriva Sentinței civile nr. 5374 din 26 septembrie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 3 februarie 2012.
Procesat de GGC - AA