ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5385/2012

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 8 februarie 2011, C.G. a

formulat contestație împotriva Deciziei emisă de Casa de Pensii a M.A.I. sub

nr. 136095 din 27 decembrie 2010, solicitând anularea acesteia și obligarea

intimatei la plata pensiei conform deciziei cu același număr pe care avut-o

anterior, emisă în temeiul Legii nr. 164/2001.

Prin Sentința nr. 242

din 3 martie 2011, Tribunalul Brăila, secția civilă, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în

stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din

Legea nr. 19/2000, care prevăd că astfel de cereri, care nu sunt îndreptate

împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale ori a unei case

teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are sediul pârâtul.

Învestit prin

declinare, prin Sentința nr. 3589 din 17 aprilie 2012, Tribunalul București,

secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la

rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate și, constatând ivit

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că în speță, pentru stabilirea

competenței teritoriale de soluționare a cauzei prezintă relevanță data

sesizării instanței și dispozițiile legale în vigoare la acea dată.

Întrucât Legea nr.

19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 8

februarie 2011, în speță, determinarea instanței competente se face în raport

de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr.

263/2010.

Prin legea nouă

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale a fost modificată în sensul că cererile în

această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, astfel că, în raport de norma specială de

procedură din legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul

reclamantului, în speță Tribunalul Brăila.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății reprezintă o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată în

cauză a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a

făcut la data de 8 februarie 2011.

Într-adevăr, la data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.

156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul."

Rezultă că odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007 o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este Tribunalul Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 17 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG