ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7483/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 269 din 7 martie 2011,

Tribunalul Brăila, secția civilă, a declinat competența de soluționare a

contestației formulată de reclamantul P.F. A.M., în contradictoriu cu pârâta

Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, având ca obiect recalculare

pensie, în favoarea Tribunalului București, reținând că în stabilirea

competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza 2 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie o

competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a

cărei rază teritorială se află sediul pârâtului pentru contestațiile împotriva

deciziilor de recalculare a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010,

cum este cazul în speță.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a pronunțat Sentința civilă nr. 6839 din 10 septembrie 2012,

prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe

sesizate, Tribunalul Brăila și, constatând ivit conflict negativ de competență,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în

raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea

nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a

fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

În raport de norma de

competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul

reclamantului, în speță Tribunalul Brăila.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a

fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 7 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2012.

Procesat de GGC - CL