ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4215/2012

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5473 din 31 octombrie 2011,

Tribunalul Constanta, secția I civilă a declinat competența de soluționare a

cererii formulată de reclamantul R.N., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale, având ca obiect recalculare pensie, în favoarea Tribunalului

București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art.

156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate,

care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în

favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului

pentru contestațiile împotriva deciziilor de recalculare a pensiei de serviciu

în temeiul Legii nr. 119/2010, cum este cazul în speță.

Investit prin declinare, Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 2858

din 26 martie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în

favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Constanța și, constatând ivit

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut

că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011,

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea

instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii

noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a

cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului

Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile

în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

În raport de norma de competență instituită prin legea nouă,

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Constanța.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a

cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art.

20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei contestații

împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă

de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului

Apărării Naționale.

Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate

era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art.

196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 11

februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010,

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin.

(2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.,

s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de

la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează

a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art.

154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere

împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din

Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul

reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la

domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.