ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7487/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7487/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei civile
de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 3625 din 15 martie 2011,
Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat
competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul F.A.G., în
contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,
având ca obiect recalculare pensie, în favoarea Tribunalului București,
reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156
teza 2 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei
contestate, care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine
publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află sediul
pârâtului pentru contestațiile împotriva deciziilor de recalculare a pensiei de
serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, cum este cazul în speță.
Învestit prin
declinare, Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, a pronunțat Sentința civilă nr. 7638 din 27 septembrie 2012,
prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe
sesizate, Tribunalul Dolj și, constatând ivit conflict negativ de competență, a
înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea
regulatorului de competență.
Pentru a hotărî
astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a
fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în
raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea
nr. 263/2010.
Prin legea nouă,
competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise
de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului
Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a
fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de
către instanța de la domiciliul reclamantului.
În raport de norma de
competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr.
263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul
reclamantului, în speță Tribunalul Dolj.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în
baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte
reține următoarele:
Cererea dedusă judecății
are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza
Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de
Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Este adevărat că la
data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin
art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau
împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a
fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie
2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data
sesizării instanței, și anume 9 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.
263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit
alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate
împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de
pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași
articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare
a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care
sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste
cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat la
dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de
procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de
competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.
263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță,
instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,
iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se
adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă
teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv
Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 decembrie 2012.
Procesat de GGC - CL