ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4420/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3177 din 8 iulie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) și a anulat în parte ordinul nr. 788/2009 completat prin ordinul nr. 799/2009 și ordinul nr. 970/2010 în ceea ce privește gradul profesional, obligând autoritatea pârâtă să emită un nou ordin în care să rețină gradul profesional superior începând cu data de 24 aprilie 2009, precum și să calculeze drepturile salariale corespunzătoare noului grad profesional și să achite diferența actualizată cu rata de inflație.

Capetele de cerere privind plata de daune morale și de dobânzi au fost respinse. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că: Urmare a noii structuri organizatorice a A.N.A.F. (aprobată prin ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 373/2009, Anexa nr. 1) funcția publică de conducere de șef serviciu la Serviciul Monitorizare Procedura insolvenței pe care o deținea reclamantul a fost supusă reorganizării, iar urmare preavizului din 26 martie 2009 acordat reclamantului, acesta și-a exprimat opțiunea din 3 aprilie 2009 de a-și desfășura activitatea în funcția de execuție. Prin ordinul nr. 788/2009, corectat cu ordinul nr. 799/2009 în privința sporului de vechime reclamantului i s-a adus la cunoștință că începând cu 27 aprilie 2009 a fost eliberat din funcția publică de conducere deținută și a fost numit în funcția publică de execuție de consilier juridici clasa I grad profesional principal treapta I cu un salariu de 1456 RON și un spor de vechime de 15%.

Ambele ordine au fost atacate cu recurs grațios ce au primit răspuns de la pârâtă conform înscrisului înregistrat din 26 mai 2009. Prin ordinul nr. 970/2010 reclamantul a fost încadrat în funcția publică de execuție de consilier juridic clasa I grad profesional principal treapta I, iar contestația îndreptată împotriva acestuia de către reclamant a fost respinsă . Instanța a apreciat că funcția publică de șef serviciu este echivalentă cu funcția publică de execuție clasa I grad profesional superior și că sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2009, dispozițiile Legii nr. 330/2009 neputând retroactiva potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, având în vedere că ordinul nr. 788/2009 a fost emis anterior intrării în vigoare a celui din urmă act normativ menționat.

S-a mai arătat că ordinul nr. 788/2009 a fost emis în baza ordinului nr. 373/2009 de aprobare a noii structuri organizatorice a aparatului propriu al A.N.A.F. prin care s-a implementat restructurarea avută în vedere de O.U.G. nr. 1/2009. Având în vedere și lipsa unor dovezi privind existența unui prejudiciu moral s-a considerat că admiterea acțiunii împotriva autorității publice pârâte constituie o suficientă reparație morală, iar cererea de acordare a dobânzilor este lipsită de temei legal. În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală. Temeiul juridic al cererii de recurs a fost indicat ca fiind art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., iar criticile aduse de recurentă sentinței Curții de Apel București au vizat, în esență, greșita aplicare a legii atât în ceea ce privește admiterea cererii de anulare a ordinului nr. 788/2009, a ordinului nr. 799/2009 și a ordinului nr. 970/2010 cu consecința obligării autorității de a emite un nou ordin în care să se rețină pentru intimatul-reclamant gradul profesional superior începând cu data de 24 aprilie 2009, cât și în ceea ce privește obligarea de a calcula drepturile salariale corespunzătoare noului grad profesional și de a achita diferența actualizată cu rata inflației.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că nu există identitate între funcția publică de șef serviciu care este o funcție publică de conducere [conform art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999] și funcția publică de consilier juridic clasa I grad profesional superior care este o funcție publică de execuție [conform art. 14 alin. (1) și art. 5 lit. a) din Legea nr. 188/1999]. Cazul intimatului-reclamant nu intră sub incidența O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, respectiv a O.U.G. nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice, la data de 20 februarie 2009 postul de șef serviciu deținut de reclamant nefiind restructurat deoarece termenul de restructurare este prevăzut în art. 3 din O.U.G.

nr. 229/2008 ca fiind de 45 zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv 20 februarie 2009. Începând cu 27 aprilie 2009, deci ulterior restructurării, postul de conducere deținut de intimatul-reclamant a fost supus reorganizării prin aplicarea H.G. nr. 109/2009, a Legii nr. 188/1999 și a ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 373/2009, iar la data emiterii ordinului nr. 788/2009 nu erau aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (2) din O.U.G.

nr. 1/2009 așa cum eronat, a reținut prima instanță, în condițiile în care această ordonanță reglementează măsurile care s-au luat în cazul restructurării ce a avut loc la data de 20 februarie 2009. Numirea intimatului-reclamant în funcția publică de execuție de consilier juridic clasa I gradul profesional principal treapta I în cadrul Direcției Generale Juridice s-a realizat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 republicată [art. 54 lit. f) și g) și art. 57 alin. (5) și (6)] având în vedere că vechimea acestuia în specialitate juridică era de 5 ani și 10 luni și că și punctul de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a fost acela că ocuparea unei funcții publice de execuție urmează a se realiza cu respectarea dispozițiilor legale.

În privința ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 970/2010, acest act administrativ a fost emis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale O.U.G. nr. 1/2010. În contextul arătat, a apreciat recurenta că este greșită și soluția de obligare a sa la calculul drepturilor salariale corespunzătoare noului grad profesional și la achitarea către intimat a diferenței actualizate cu rata inflației, precizându-se că pentru anul 2009 sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 6/2007, iar pentru anul 2010 sunt aplicabile dispozițiile Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Totodată s-a precizat că nu există obligația legală de acordare a stimulentelor, existând doar posibilitatea acordării lor în condițiile legii, respectiv ținându-se seama de H.G. nr. 154/1997, O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2210/2008 și ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2991/2008. Prin întâmpinare, intimatul C.I. a arătat că nu este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. așa cum a fost acesta argumentat în cauză, soluția pronunțată de Curtea de Apel București fiind legală și temeinică. Examinând cauza prin prisma criticilor ce au fost subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, având în vedere cele ce vor fi punctate în continuare. Situația de fapt conturată de actele dosarului nu a comportat controverse, astfel că instanța de control judiciar va analiza din punct de vedere al legislației aplicabile în cauză motivele pentru care criticile aduse de recurenta-pârâtă nu pot fi primite. Eliberarea intimatului-reclamant din funcția publică de conducere de șef serviciu la Serviciul de monitorizare procedura insolvenței a fost dispusă prin ordinul nr. 788/2009 emis de președintele Agenția Națională de Administrare Fiscală care a avut la bază structura organizatorică a aparatului propriu al A.N.A.F.

prevăzută în Anexa nr. 1 la H.G. nr. 109/2009, ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 373/2009 de aprobare a noii structuri pe direcții generale, direcții, servicii, birouri, compartimente, precum și a numărului total de posturi pe aceste structuri. Ordinul nr. 373/2009 aprobă prin art. 1 alin. (1) structura organizatorică a aparatului propriu al A.N.A.F. începând cu 27 martie 2009 și cu 27 aprilie 2009 conform alin. (3) al art. 1. În lipsa unei definiții legale a noțiunilor de „restructurare” și „reorganizare” în materia funcției publice, în mod corect judecătorul fondului s-a raportat la definiția dată de DEX și observând că e vorba de două noțiuni sinonime a apreciat că nu există argumente pentru a le trata diferit din punct de vedere juridic.

În acest context, distincția făcută de recurentă între „restructurare” și „reorganizare” nu poate fi primită, fiind contrazisă chiar de conținutul actelor administrative examinate în speță și neavând suport legal. De asemenea, este corectă și concluzia judecătorului fondului privind implementarea restructurării avute în vedere de O.U.G. nr. 1/2009 prin ordinul nr. 373/2009, concluzie care a avut la bază succesiunea actelor normative intervenită în restructurarea aparatului propriu al A.N.A.F. Incidența în cauza dedusă judecății a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar a fost în mod just stabilită.

Potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2009: persoanele care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii, iar potrivit alin. (2): în cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei care a ocupat funcție de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel; conform alin. (3) „în situația în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat funcția de conducere la nivelul funcției de execuție avute de acesta”.

Aplicarea dispozițiilor Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010) nu a fost posibilă în virtutea principiului fundamental al neretroactivității legii civile prevăzut de Constituția României și pentru că raporturile juridice născute în baza ordinului nr. 788/2009 sunt supuse reglementărilor în vigoare la acea dată, respectiv art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2009. Concluzia care se impune este aceea că într-adevăr, numirea intimatului-reclamant pe funcția publică de execuție de consilier juridic clasa I gradul profesional principal treapta I este nelegală întrucât autoritatea publică a procedat la trecerea reclamantului pe un post vacant conform art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 1/2009 însă cu nerespectarea alin. (2) și (3) din ordonanță. Criticile care vizează dispozițiile legale aplicabile în privința drepturilor salariale nu vor fi avute în vedere atâta vreme cât instanța de fond nu le-a stabilit în concret, ci doar a obligat autoritatea publică de a calcula drepturile salariale corespunzătoare gradului profesional superior și de a achita reclamantului diferența actualizată, urmare a anulării în parte a ordinului nr. 788/2009 corectat prin ordinul nr. 799/2009 și a ordinului nr. 970/2010, fiind evident că atât calculul cât și plata diferenței urmând să se facă în conformitate cu legea.

Totodată, susținerile recurentei privitoare la stimulentele ce nu pot fi acordate sunt neadecvate față de soluția pronunțată (atât dispozitiv cât și considerente) în care nu se menționează o astfel de obligație stabilită în sarcina pârâtei și nu în ultimul rând față de Încheierea pronunțată de Curtea de Apel București în camera de consiliu de la 21 octombrie 2010 prin care s-a respins cererea formulată în temeiul art. 281 1 și 281 2 C. proc. civ. de lămurire/completare a dispozitivului sentinței civile nr. 3177 din 2010 formulată de reclamant tocmai pentru acordarea retroactivă a bonificației numită „stimulent”. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 3177 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.