ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4394/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul

Județean de Poliție Suceava, anularea Rezoluției nr. 223391 din 22 iulie 2011

emisă de pârât, recunoașterea dreptului de a se i restitui permisul de

conducere și obligarea pârâtului la plata de daune morale și materiale.

Prin Sentința nr.

451/2012, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat competența în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios

administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Prin Sentința nr. 3085/2012,

Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Iași, invocând

prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinându-se actele

dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii și având în vedere

dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența teritorială

de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a

Tribunalului Iași.

Astfel, potrivit art.

l alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată,

orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței

de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Așa cum rezultă din

cele ce preced, acțiunea are ca obiect anularea unui act emis de o autoritatea

locală, recunoașterea dreptului pretins de reclamant și obligarea pârâtului la

plata de daune morale și materiale.

În prezentul conflict

negativ de competență sunt incidente, așadar, prevederile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, modificată, în raport cu acestea competența materială de

soluționare a cauzei revenind tribunalului.

În ce privește

competența teritorială, dispozițiile art. 10 alin. (3) din același act normativ

prevăd că aceasta aparține, la alegerea reclamantului, instanței de la

domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Or, prin introducerea

acțiunii la Tribunalul Iași, reclamantul a făcut aplicarea dispozițiilor art.

10 alin. (3) sus-menționate, manifestând-și deci opțiunea pentru instanța de la

domiciliul său.

Față de cele

prezentate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul T.M., în contradictoriu cu

pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Suceava, în favoarea Tribunalului

Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA