ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4394/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Suceava, anularea Rezoluției nr. 223391 din 22 iulie 2011 emisă de pârât, recunoașterea dreptului de a se i restitui permisul de conducere și obligarea pârâtului la plata de daune morale și materiale. Prin Sentința nr. 451/2012, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 111 din O.U.G.

nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Prin Sentința nr. 3085/2012, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Iași, invocând prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ. Examinându-se actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența teritorială de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Iași.

Astfel, potrivit art. l alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Așa cum rezultă din cele ce preced, acțiunea are ca obiect anularea unui act emis de o autoritatea locală, recunoașterea dreptului pretins de reclamant și obligarea pârâtului la plata de daune morale și materiale.

În prezentul conflict negativ de competență sunt incidente, așadar, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, în raport cu acestea competența materială de soluționare a cauzei revenind tribunalului. În ce privește competența teritorială, dispozițiile art. 10 alin. (3) din același act normativ prevăd că aceasta aparține, la alegerea reclamantului, instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Or, prin introducerea acțiunii la Tribunalul Iași, reclamantul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) sus-menționate, manifestând-și deci opțiunea pentru instanța de la domiciliul său. Față de cele prezentate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul T.M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Suceava, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA