ÎCCJ, Decizia nr. 22/2018

Prin Decizia civilă nr. 278 din 13 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, precum și respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulate de același contestator împotriva Deciziei civile nr. 287 din ședința completului de filtru de la 19 septembrie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunța soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, instanța a reținut că prevederile referitoare la obligația de plată a taxei judiciare de timbru nu au legătură cu soluționarea contestației în anulare, întrucât contestatorul a achitat această taxă, astfel încât nu este îndeplinită cerința art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. A fost considerată relevantă Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137/24.02.2015, prin care s-a reținut că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar, pe calea apelului sau recursului.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs autorul excepției de neconstituționalitate, A..

În fapt, recurentul arată că taxa judiciară de timbru prevăzută la art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 [precum și cea de la art. 9 lit. a) și b) din același act normativ, împrejurare care dovedește că prevederea de la art. 26 alin. (1) nu este una izolată] este aberant de mare comparativ cu valoarea ei dinainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanțe. Acest fapt încalcă, în sensul condiționării economice într-un mod mascat, liberul acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție. Apreciază că garanțiile prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt insuficiente pentru persoanele vulnerabile din punct de vedere economic și nu corespund cu motivațiile legiuitorului din expunerea de motive, prin care se arată că sistemul de taxare trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil.

În consecință, solicită soluționarea recursului în concordanță cu art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Intimatul Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanelor Vatra Dornei nu a depus întâmpinare.

În raport cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și având în vedere fizionomia juridică proprie a căii de atac exercitate în cauză, în sensul considerentelor de la pct. 21 - 22 din Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20.07.2017, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizând legalitatea hotărârii atacate din perspectiva criticilor formulate de recurent, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate sunt următoarele:

Art. 26 - "(1) Pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 RON. (...)"

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale cu o excepție ridicată în fața instanțelor judecătorești poate fi făcută doar în ceea ce privește neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Așadar, legea impune condiția legăturii dintre prevederile care formează obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea litigiului în care s-a ridicat excepția. În absența unei asemenea legături, potrivit dispozițiilor alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția nu poate fi considerată admisibilă, iar cererea de sesizare a Curții Constituționale se respinge de către instanță, printr-o încheiere motivată.

În mod corect, prin hotărârea atacată s-a reținut lipsa acestei legături, față de faptul că nu se ridică problema soluționării litigiului în raport cu îndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru.

Astfel, în fața instanței care a soluționat contestația în anulare, recurentul nu a înțeles să conteste taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa. În acest sens a reținut prima instanță relevanța Deciziei nr. 7/2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Prin această Decizie s-a reținut că reexaminarea privește modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca operațiune de ansamblu, ce se constituie din mai multe etape, începând cu încadrarea acțiunii sau a cererii deduse judecății în categoriile prevăzute de legea privind taxele judiciare de timbru, în scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei judiciare de timbru, iar în situația în care se stabilește că acțiunea sau cererea este supusă taxei judiciare de timbru, următoarea etapă constă în determinarea cuantumului acestei taxe. Cererea se soluționează prin încheiere împotriva căreia nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici prin încheiere separată și nici odată cu fondul, aspectele dezlegate intrând în puterea lucrului judecat și neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului.

Așadar, numai în situația în care recurentul din cauza de față ar fi formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate pentru exercitarea căii de atac extraordinare a contestației în anulare, s-ar fi putut constata existența unei legături între excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 și soluționarea cauzei, așa cum cere în mod expres legea, nu și în situația în care acesta, pentru a-și prezerva dreptul, a achitat taxa judiciară de timbru, însă fără a exercita calea de atac a reexaminării.

Pentru toate considerentele expuse, se constată că este legală soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționale a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 278 din 13 noiembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL