ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4373/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 87 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română, prin care solicita obligarea acesteia să îi elibereze Certificatul de Șef Mecanic Maritim, în conformitate cu prevederile Convenției STCW78/1995, Secțiunea A-III/2, a studiilor efectuate, a stagiului de muncă pe vapoare, precum și a prevederilor Legii nr. 125/2000 și Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1627/2006.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul s-a adresat autorității pârâte solicitând să îi elibereze Certificatul de Șef Mecanic Maritim, răspunsul pârâtei fiind în sensul că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru eliberarea respectivului certificat (brevet). Condițiile privind eliberarea Certificatul de Șef Mecanic Maritim sunt prevăzute de Ordinul nr. 1627/2006 emis de ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, care reprezintă transpunerea în legislația românească a prevederilor legislației comunitare în materia pregătirii și perfecționării personalului navigant maritim și recunoașterii certificatelor de competență.

Reclamantul este posesorul următoarelor certificate de competență: șef mecanic maritim portuar (2289 din 25 noiembrie 1999, valabilitate 11 martie 2013), șef mecanic fluvial (11461 din 7 februarie 2007, valabilitate 17 mai 2013), motorist maritim (2288 din 10 februarie 1986, valabilitate 11 martie 2013) și maritim fluvial (11462 din 7 februarie 2007, valabilitate 17 mai 2013). Din interpretarea sistematică a prevederilor ordinului mai sus amintit și, cu precădere, ale Anexei 1 - Cerințe de pregătire și certificare în conformitate cu prevederile Convenției STCW, Capitolul 3, Regula II/2 și Regula III/3, rezultă că pentru obținerea certificatului de competență de șef mecanic pe o navă maritimă reclamantul trebuie să parcurgă trei etape premergătoare: obținerea brevetului de ofițer mecanic pe nave maritime conform Regulii III/1 din Convenția STCW, respectiv cerințele obligatorii pentru certificarea ofițerilor care au responsabilitatea serviciului de cart într-un compartiment de mașini; îndeplinirea cerințelor obligatorii pentru ofițerul mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o propulsie de 3.000 kw sau mai mare, cuprinse în Regula III/2 din Convenția STCW; îndeplinirea cerințelor obligatorii pentru certificarea șefilor mecanici pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kw, cuprinse în Regula III/2 din Convenția STCW.

Pentru parcurgerea fiecăreia dintre aceste etape este necesară îndeplinirea unor condiții specifice, expres prevăzute de Ordinul nr. 1627/2006 emis de ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului. Numai cu respectarea cerințelor arătate mai sus, reclamantul ar fi putut obține certificatul de competență corespunzător, care să-i dea dreptul să efectueze serviciul conform competenței și să îndeplinească atribuțiile pe care le implică nivelul de responsabilitate specificat în acesta, la bordul unei nave de tipul, tonajul, puterea și mijloacele de propulsie specificate, pe timpul cât acesta este angajat într-un anumit tip de voiaj.

Or, față de documentele pe care reclamantul le-a prezentat, constând în certificat de calificare de șef maritim portuar sau certificate de absolvire a unor cursuri, care nu au relevanță în speța tratată, în mod temeinic și legal solicitarea privind eliberarea brevetului de șef mecanic pe nave maritime nu a putut fi soluționată favorabil. Reclamantul nu îndeplinește nici măcar cerințele obligatorii impuse de Convenția STCW pentru brevetul de ofițer mecanic pe nave maritime, brevet inferior celui solicitat de șef mecanic pe nave maritime. În consecință, lipsa formei de pregătire printr-o instituție de învățământ universitar, specializarea electromecanică, este elementul principal care limitează posibilitatea reclamantului de a obține brevete maritime, condiție suplimentară față de cele impuse în vederea obținerii brevetului fluvial sau maritim portuar, deținute de reclamant, pentru care nu a fost necesară absolvirea studiilor superioare de specialitate.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de eliberare a unui certificat maritim limitat, se constată că legislația română, în concordanță cu prevederile Convenției STCW 78 amendată și a Directivelor Europene, nu prevede acest tip de certificat de competență. Calea de atac exercitată Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului, care reprezintă o reiterare a argumentelor invocate în fața instanței de fond, fără a se constitui într-o critică efectivă a considerentelor hotărârii atacate, se arată, în esență, că legislația românească în materie de navigare maritimă, precum și autoritățile competente în domeniu nu se conformează normelor internaționale ce reglementează această materie; argumentele invocate de recurent se concentrează cu precădere împotriva necesității absolvirii studiilor superioare, ca și condiție de acordare a atestatului solicitat.

Soluția instanței de recurs Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile și argumentele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Obiectul acțiunii formulate în cauză îl constituie obligarea Autorității Navale Române la eliberarea unui document, respectiv a unui Certificat de Șef mecanic maritim, în conformitate cu prevederile Convenției STCW78/1995, Secțiunea A-III/2. Standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart sunt prevăzute de Convenția internațională adoptată la Londra la 7 iulie 1978 (STCW 1978), la care România a aderat prin Legea nr. 107/1992, publicată în M. Of.

nr. 258 din 15 octombrie 1992. A. Norme internaționale: 1) Convenția: Conform art. I al acestei Convenții, „Părțile își asumă responsabilitatea promulgării tuturor legilor, decretelor, ordinelor și regulamentelor și luării tuturor celorlalte măsuri necesare aplicării integrale a convenției astfel încât să se asigure de faptul că, din punctul de vedere al siguranței vieții și a bunurilor pe mare și al protecției mediului marin, navigatorii de la bordul navelor sunt atestați și apți pentru efectuarea serviciului” (alin. (2)). De asemenea, Convenția prevede la art. VI alin. (1) că „Dovezile de atestare pentru comandanți, ofițeri și pentru alte categorii de navigatori vor fi eliberate acelor candidați care, conform cerințelor administrației, îndeplinesc condițiile referitoare la stagiu, vârstă, stare de sănătate, pregătire, atestare și examinare conform prevederilor corespunzătoare din anexa convenției”.

La art. VIII din Convenție se prevede că „În condiții de extremă necesitate, administrațiile, atunci când apreciază că nu se pun în pericol persoanele, bunurile sau mediul marin, pot emite o dispensă care să permită unui anumit navigator să execute serviciul pe o anumită navă pe durata unei perioade specificate ce nu va depăși 6 luni într-o funcție pentru care nu deține dovada de atestare corespunzătoare dar nu în funcția de radiotelegrafist sau operator radiotelefonist exceptând prevederile contrare din Regulamentul de radiocomunicație; condiția care se impune este ca persoana în cauză să posede cunoștințe corespunzătoare funcției vacante pentru care se acordă dispensa și o poate îndeplini în manieră sigură, conform cerințelor administrației.

Totuși, nu se vor acorda dispense pentru funcțiile de comandant și șef mecanic, decât în cazuri de forță majoră și atunci numai pentru o perioadă cât mai scurtă” (alin. (1)). Referindu-se la formele de pregătire și educație a persoanelor care urmează să își desfășoare activitatea în acest domeniu, Convenția statuează la art. IX că „nu va interzice unei administrații să păstreze sau să adopte alte sisteme de pregătire și educație, inclusiv serviciul pe navele maritime și sistemul organizat la bord adaptat progresului tehnic și tipurilor speciale de nave și de comerț cu condiția ca nivelul serviciului, cunoștințele și eficiența în ceea ce privește manevrarea navei și manipularea mărfii să asigure gradul necesar de siguranță pe navă și să aibă un efect preventiv în raport cu poluarea cel puțin echivalente cu prevederile convenției” (alin. (1) și „Detaliile referitoare la astfel de forme de organizare vor fi raportate cât mai curând posibil secretarului general, care le va transmite tuturor părților” (alin. (2)). 2) Anexa la Convenție (în forma actualizată, cu amendamentele acceptate prin O.G.

nr. 122/2000), Cap.1, Reglementarea I/1, paragraf 1: Definiții „Reglementări înseamnă reglementările conținute în anexa la Convenție” (pct. 1) „Aprobat înseamnă aprobat de către Statul-parte în conformitate cu aceste reglementări” (pct. 2) „Șef mecanic înseamnă ofițerul mecanic cu cea mai mare funcție responsabil cu propulsia mecanică și cu exploatarea și întreținerea instalațiilor mecanice și electrice ale navei” (pct. 8). „Codul STCW înseamnă Codul privind pregătirea, brevetarea/atestarea și efectuarea serviciului de cart (Codul STCW) adoptat prin Rezoluția 2 a Conferinței din 1995, cu amendamentele care pot fi aduse de Organizație” (pct. 23). „Atribuții înseamnă un ansamblu de sarcini, îndatoriri și responsabilități, conform specificațiilor din Codul STCW, necesare pentru exploatarea navei, siguranța vieții pe mare sau protecția mediului marin” (pct. 24) „Certificat de competență înseamnă un certificat emis și atestat pentru comandanți, ofițeri și operatori GMDSS în conformitate cu prevederile Capitolelor II, III, IV sau VII din această anexă și care dă dreptul deținătorului legal al acestuia să execute serviciul pe funcția corespunzătoare și să îndeplinească atribuțiile pe care le presupune nivelul de responsabilitate specificat în acel document” (pct. 30). Reglementarea I/6 Instruire și evaluare „Fiecare Stat-parte se va asigura că: instruirea și evaluarea navigatorilor,

conform cerințelor Convenției, sunt administrate, supervizate și monitorizate în conformitate cu prevederile secțiunii A-I/6 a Codului STCW” (pct. 1) „și cei care răspund de instruirea și evaluarea competenței navigatorilor, conform cerințelor Convenției, au o calificare corespunzătoare cu prevederile secțiunii A-I/6 a Codului STCW pentru tipul și nivelul de instruire sau evaluare în cauză” (pct. 2). Reglementarea I/8 Standarde de calitate „Fiecare Stat-parte se va asigura că: în concordanță cu prevederile secțiunii A-I/8 a Codului STCW, toate activitățile de instruire, evaluare a competenței, certificare, inclusiv certificarea medicală, activități de confirmare și reconfirmare executate de agenții sau instituții neguvernamentale de sub autoritatea sa, sunt permanent monitorizate printr-un sistem de standarde de calitate care să asigure atingerea obiectivelor formulate, inclusiv cele privitoare la calificarea și experiența instructorilor și evaluatorilor” (pct. 1) și „acolo unde aceste activități sunt executate de agenții sau instituții guvernamentale, trebuie să existe un sistem de standarde de calitate” (pct. 2). „Cap.

III Compartimentul de mașini Reglementarea III/2 Cerințe minime obligatorii pentru certificarea șefilor mecanici și a ofițerilor mecanici secunzi de pe navele al căror motor principal dezvoltă o putere de propulsie de 3.000 Kw și mai mare. Paragraful 1: Fiecare șef mecanic și ofițer mecanic secund de pe o navă maritimă al cărui motor principal dezvoltă o putere de propulsie de 3.000 Kw și mai mare, trebuie să dețină un certificat de competență. Paragraful 2: Orice candidat pentru certificare trebuie: 1. să îndeplinească cerințele pentru certificare ca ofițer cu responsabilitatea cartului la mașini pe nave maritime propulsate cu o putere de propulsie de 750 Kw și mai mare și au un stagiu de îmbarcare aprobat la bordul navelor maritime în această capacitate: 1.1.

pentru certificare ca ofițer mecanic secund, să aibă un stagiu aprobat de minimum 12 luni ca ofițer mecanic calificat, și, 1.2. pentru certificare ca șef mecanic, să aibă un stagiu aprobat de minimum 36 de luni: cu toate acestea, această perioadă poate fi redusă până la cel puțin 24 de luni, în cazul în care nu mai puțin de 12 luni de stagiu de îmbarcare în cauză a fost efectuat ca ofițer mecanic secund; și 2. să fi terminat o formă aprobată de instruire și formare și să îndeplinească standardul de competență specificat în secțiunea A-III/2 din Codul STCW.” 3) Codul privind pregătirea, brevetarea/atestarea și efectuarea serviciului de cart (Codul STCW) Partea A Standardele obligatorii în ceea ce privește dispozițiile din anexa la Convenția STCW Introducere „În această parte, sunt (…) cuprinse standardele de competență, necesare a fi demonstrate de către candidați în vederea emiterii și revalidării certificatelor de competență conform prevederilor Convenției STCW”.

Capitolul I Standarde referitoare la prevederi generale Secțiunea A-I/1 Paragraful 1 pct. 1: „Prin standard de competență se înțelege nivelul priceperilor și deprinderilor ce urmează a fi atins pentru executarea corespunzătoare a atribuțiilor de la bordul navelor în conformitate cu criteriile agreate pe plan internațional și expuse în cele ce urmează și incorporând standardele sau nivelele de cunoștințe precum și capacitatea de înțelegere și demonstrare”. Secțiunea A-I/6 Paragraful 7: Instruire și evaluare „Fiecare Stat-parte care recunoaște un curs de instruire, o instituție de instruire sau o calificare acordată de către o instituție de instruire, ca parte a cerințelor necesare eliberării unui certificat în conformitate cu Convenția, se va asigura că experiența și calificarea instructorilor și a evaluatorilor sunt acoperite prin aplicarea prevederilor standardelor de calitate din secțiunea A-I/8.

Această calificare, experiență și aplicare a standardelor de calitate va include instruirea corespunzătoare în tehnicile de instruire, în metodele și practica instruirii și evaluării și se va conforma tuturor cerințelor aplicabile din paragrafele 4 la 6”. B. Norme interne: 1) Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1627/2006 pentru aprobarea criteriilor minime de pregătire și perfecționare a personalului navigant maritim român și a sistemului de recunoaștere a certificatelor de competență.

Potrivit art. 18, „În cazul în care, ca urmare a unor situații excepționale, un post a devenit vacant la bordul unei nave care arborează pavilion român și numai dacă este strict necesar și nicio altă măsură nu poate fi adoptată, ANR poate emite o dispensă unei persoane care nu deține un certificat corespunzător, dar care este calificată pentru a ocupa postul respectiv, numai în condițiile în care nu se pun în pericol viața și bunurile pe mare, precum și mediul marin.

Această dispensă se poate acorda pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă, dar nu mai mult de 6 luni” (alin. (1) și „ANR nu poate acorda dispense pentru comandant și șeful mecanic decât în cazuri de forță majoră și pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă” (alin. (3)). Conform art. 291 din Ordin, „Se pot prezenta la examenul de evaluare în vederea obținerii brevetelor de ofițer punte, ofițer mecanic sau ofițer electrician maritim, după caz, absolvenții formelor de învățământ universitar tehnic de lungă sau scurtă durată, profil mecanic sau electric și absolvenții învățământului universitar de marină militară, care: 1) au fost pregătiți sau se aflau în curs de pregătire la data intrării în vigoare a prevederilor prezentului ordin, prin cursurile de specializare aprobate, absolvite la CERONAV - Constanța; 2) au efectuat stagiul de îmbarcare prevăzut de legislația în vigoare la data efectuării cursurilor aprobate; 3) se încadrează în perioada de valabilitate a cursului de specializare.

De asemenea, potrivit art. 292 din același act normativ „Posesorii de brevete maritime de ofițer punte, ofițer mecanic și ofițer electrician maritim, absolvenți ai formelor de învățământ universitar prevăzute la art. 291, se pot prezenta la examenul de evaluare pentru obținerea brevetelor superioare”.

2) Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1627/2006 Cerințe de pregătire și certificare în conformitate cu prevederile Convenției STCW, astfel cum este prevăzut în art. 4 Cap. III Compartimentul mașini Regula III/2 „Cerințe obligatorii pentru certificarea șefilor mecanici și a ofițerilor mecanici secunzi pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare Ofițer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare 1. Fiecare persoană care îndeplinește funcția de ofițer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare trebuie să dețină un certificat corespunzător.

2. Fiecare candidat pentru obținerea brevetului de ofițer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 2.1. deține brevetul de ofițer mecanic pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 750 kW sau mai mare și are un stagiu de îmbarcare aprobat pe această funcție de minimum 24 luni, dintre care cel puțin 12 luni în ultimii 5 ani; 2.2. a absolvit cu diplomă o formă de pregătire aprobată pentru atingerea nivelului minim de cunoștințe, a gradului de înțelegere și a deprinderilor practice necesare dobândirii competențelor specificate în secțiunea AIII/2 a Codului STCW; 2.3.

îndeplinește standardele de competență specificate în Secțiunea A-III/2 a Codului STCW. Șef mecanic pe nave maritime cu un motor principal cu a putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare 3. Fiecare persoană care îndeplinește funcția de șef mecanic pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare trebuie să dețină un certificat corespunzător. 4. Fiecare candidat pentru obținerea brevetului de șef mecanic pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 4.1. deține brevetul de ofițer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare; 4.2.

are un stagiu de îmbarcare pe funcția de ofițer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare de minimum 24 luni, dintre care cel puțin 12 luni în ultimii 5 ani; 4.3. îndeplinește standardele de competență specificate în Secțiunea A-III/2 a Codului STCW.

C. Considerentele instanței de recurs Din analiza Convenției și a anexelor sale, rezultă că acestea prezintă un ansamblu de abilității și competențe, constând în sarcini, îndatoriri și responsabilități, necesare pentru exploatarea navei, siguranța vieții pe mare sau protecția mediului marin, precum și o sumă de reguli impuse statelor-părți, cărora le revine responsabilitatea promulgării tuturor actelor interne și luării tuturor celorlalte măsuri necesare aplicării integrale a convenției, astfel încât să se asigure de faptul că, din punctul de vedere al siguranței vieții și a bunurilor pe mare și al protecției mediului marin, navigatorii de la bordul navelor sunt atestați și apți pentru efectuarea serviciului.

Convenția prevede că un Certificat de competență, emis și atestat pentru comandanți, ofițeri și operatori GMDSS în conformitate cu prevederile Capitolelor II, III, IV sau VII din anexă, dă dreptul deținătorului legal al acestuia să execute serviciul pe funcția corespunzătoare și să îndeplinească atribuțiile pe care le presupune nivelul de responsabilitate specificat în acel document. Atribuțiile, reprezentând ansamblul de sarcini, îndatoriri și responsabilități necesare pentru exploatarea navei, siguranța vieții pe mare sau protecția mediului marin, sunt specificate în Codul STCW, anexă la Convenție, care prevede detaliat și explicit competențele caracteristice fiecărei funcții și post de pe navă.

Printre cerințele minime obligatorii pentru certificarea șefilor mecanici - funcție pentru care recurentul-reclamant a solicitat să fie certificat de către autoritatea competentă română - precum și a ofițerilor mecanici secunzi, se regăsesc și acelea referitoare la necesitatea absolvirii, de către candidat, a unei forme de instruire și formare, aprobată de către administrația (statul-parte) ce urmează să realizeze certificarea, și a îndeplinirii standardului de competență specificat în secțiunea A-III/2 din Codul STCW.” (Reglementarea III/2, paragraful 2 alin. (2) Referindu-se la dovezile de atestare pentru comandanți, ofițeri și pentru alte categorii de navigatori, Convenția arată că acestea vor fi eliberate acelor candidați care, conform cerințelor administrației, îndeplinesc condițiile referitoare la stagiu, vârstă, stare de sănătate, pregătire, atestare și examinare conform prevederilor corespunzătoare din anexa convenției (art. VI alin. (1)). Se constată, deci, că normele internaționale în discuție prevăd standardul de competență, reprezentând nivelul priceperilor și deprinderilor ce urmează a fi atins pentru executarea corespunzătoare a atribuțiilor de la bordul navelor în conformitate cu criteriile agreate pe plan internațional, incorporând standardele sau nivelele de cunoștințe precum și capacitatea de înțelegere și demonstrare, fără, însă,

să prevadă forma de instruire și formare în cadrul căreia aspirantul la o anumită funcție dobândește deprinderile și nivelul de cunoștințe corespunzătoare acelor standarde. Acest aspect, normele internaționale îl lasă la aprecierea administrației, căreia îi impune numai asigurarea unui standard de calitate corespunzător acestor norme.

În acest sens, sunt clare prevederile cuprinse în Reglementările I/6 și I/8, citate mai sus, care, referindu-se la instruirea și evaluarea navigatorilor, impun fiecărui Stat-parte obligația de a se asigura că această activitate (de instruire și evaluare - n.r.) este administrată, supervizată și monitorizată în conformitate cu prevederile Codului STCW, că cei care răspund de instruirea și evaluarea competenței navigatorilor au o calificare corespunzătoare cu prevederile aceluiași Cod STCW și că toate activitățile de instruire, evaluare a competenței, certificare, inclusiv certificarea medicală, executate de agenții sau instituții neguvernamentale de sub autoritatea sa, sunt permanent monitorizate printr-un sistem de standarde de calitate.

Prin urmare, cum, potrivit definiției date de Convenție, „Șef mecanic înseamnă ofițerul mecanic cu cea mai mare funcție responsabil cu propulsia mecanică și cu exploatarea și întreținerea instalațiilor mecanice și electrice ale navei”, era imperativ ca, prin normele sale interne, în conformitate cu prevederile Convenției, Statul Român să se asigure că dobândirea de către aspiranții la certificarea ca „Șef mecanic” a competențelor corespunzătoare se face la cel mai înalt standard de calitate, ca o garanție a siguranței vieții și a bunurilor pe mare, precum și a protecției mediului marin (art. 1 din Convenție).

Acest lucru s-a realizat prin prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1627/2006, conform cărora, pentru a se prezenta la examenul de evaluare în vederea obținerii brevetelor de ofițer punte, ofițer mecanic sau ofițer electrician maritim, după caz, candidații trebuie să fie absolvenți ai uneia din formele de învățământ universitar expres menționate în ordin (art. 291) iar cei care sunt, deja, posesori ai unor astfel de brevete maritime se pot prezenta la examenul de evaluare pentru obținerea brevetelor superioare, dacă sunt absolvenți ai formelor de învățământ universitar prevăzute la art. 291 (art. 292). Cum recurentul-reclamant nu îndeplinește aceste condiții, nefiind nici posesorul unui brevet inferior funcției pentru care solicită certificarea (potrivit dispozițiilor cuprinse în Reglementarea III/2 parag.

2 pct. 1 din Anexa la Convenție), nici absolvent al formelor de instruire și formare, aprobate de către administrație, respectiv Statul Român (potrivit dispozițiilor cuprinse în Reglementarea III/2, parag. 2 pct. 2 din Anexa la Convenție), în mod corect și în conformitate cu normele internaționale și interne în materie a procedat autoritatea competentă respingându-i cererea de eliberare a „Certificatului de Șef mecanic maritim”. Nici în ce privește posibilitatea acordării „Certificatelor maritime limitate”, cum le denumește recurentul-reclamant, argumentele invocate de către acesta nu sunt întemeiate. Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul Convenției și a anexelor sale, o astfel de noțiune nu este reglementată.

Dacă, însă, prin sintagma „Certificat maritim limitat” recurentul-reclamant se referă la posibilitatea administrațiilor de a emite o dispensă, care să permită unui anumit navigator să execute serviciul pe o anumită navă pe durata unei perioade specificate, ce nu va depăși 6 luni, într-o funcție pentru care nu deține dovada de atestare corespunzătoare, Convenția prevede că aceasta se poate face numai în condiții de extremă necesitate, atunci când se apreciază că nu se pun în pericol persoanele, bunurile sau mediul marin; sunt exceptate, însă, de la aplicarea acestor prevederi unele funcții, considerate a avea un grad înalt de tehnicitate și responsabilitate, între care cea de comandant și șef mecanic, pentru care poate fi acordată dispensă numai în cazuri de forță majoră și atunci numai pentru o perioadă cât mai scurtă” (art. VIII alin. (1) din Convenție).

Pentru considerentele arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva Sentinței nr. 87 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM