ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4373/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4373/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 87 din 27 februarie 2012,

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins,

ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul D.M., în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Navală Română, prin care solicita obligarea acesteia să îi

elibereze Certificatul de Șef Mecanic Maritim, în conformitate cu prevederile

Convenției STCW78/1995, Secțiunea A-III/2, a studiilor efectuate, a stagiului

de muncă pe vapoare, precum și a prevederilor Legii nr. 125/2000 și Ordinului

ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1627/2006.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 7 din

Legea nr. 554/2004, reclamantul s-a adresat autorității pârâte solicitând să îi

elibereze Certificatul de Șef Mecanic Maritim, răspunsul pârâtei fiind în

sensul că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru eliberarea

respectivului certificat (brevet).

Condițiile privind

eliberarea Certificatul de Șef Mecanic Maritim sunt prevăzute de Ordinul nr.

1627/2006 emis de ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, care

reprezintă transpunerea în legislația românească a prevederilor legislației

comunitare în materia pregătirii și perfecționării personalului navigant

maritim și recunoașterii certificatelor de competență.

Reclamantul este

posesorul următoarelor certificate de competență: șef mecanic maritim portuar

(2289 din 25 noiembrie 1999, valabilitate 11 martie 2013), șef mecanic fluvial

(11461 din 7 februarie 2007, valabilitate 17 mai 2013), motorist maritim (2288

din 10 februarie 1986, valabilitate 11 martie 2013) și maritim fluvial (11462

din 7 februarie 2007, valabilitate 17 mai 2013).

Din interpretarea

sistematică a prevederilor ordinului mai sus amintit și, cu precădere, ale

Anexei 1 - Cerințe de pregătire și certificare în conformitate cu prevederile

Convenției STCW, Capitolul 3, Regula II/2 și Regula III/3, rezultă că pentru

obținerea certificatului de competență de șef mecanic pe o navă maritimă

reclamantul trebuie să parcurgă trei etape premergătoare: obținerea brevetului

de ofițer mecanic pe nave maritime conform Regulii III/1 din Convenția STCW,

respectiv cerințele obligatorii pentru certificarea ofițerilor care au

responsabilitatea serviciului de cart într-un compartiment de mașini;

îndeplinirea cerințelor obligatorii pentru ofițerul mecanic secund pe nave

maritime cu un motor principal cu o propulsie de 3.000 kw sau mai mare,

cuprinse în Regula III/2 din Convenția STCW; îndeplinirea cerințelor

obligatorii pentru certificarea șefilor mecanici pe nave maritime cu un motor

principal cu o putere de propulsie de 3.000 kw, cuprinse în Regula III/2 din

Convenția STCW.

Pentru parcurgerea

fiecăreia dintre aceste etape este necesară îndeplinirea unor condiții

specifice, expres prevăzute de Ordinul nr. 1627/2006 emis de ministrul

transporturilor, construcțiilor și turismului.

Numai cu respectarea

cerințelor arătate mai sus, reclamantul ar fi putut obține certificatul de

competență corespunzător, care să-i dea dreptul să efectueze serviciul conform

competenței și să îndeplinească atribuțiile pe care le implică nivelul de

responsabilitate specificat în acesta, la bordul unei nave de tipul, tonajul,

puterea și mijloacele de propulsie specificate, pe timpul cât acesta este

angajat într-un anumit tip de voiaj.

Or, față de

documentele pe care reclamantul le-a prezentat, constând în certificat de

calificare de șef maritim portuar sau certificate de absolvire a unor cursuri,

care nu au relevanță în speța tratată, în mod temeinic și legal solicitarea

privind eliberarea brevetului de șef mecanic pe nave maritime nu a putut fi

soluționată favorabil.

Reclamantul nu

îndeplinește nici măcar cerințele obligatorii impuse de Convenția STCW pentru

brevetul de ofițer mecanic pe nave maritime, brevet inferior celui solicitat de

șef mecanic pe nave maritime.

În consecință, lipsa

formei de pregătire printr-o instituție de învățământ universitar,

specializarea electromecanică, este elementul principal care limitează

posibilitatea reclamantului de a obține brevete maritime, condiție suplimentară

față de cele impuse în vederea obținerii brevetului fluvial sau maritim

portuar, deținute de reclamant, pentru care nu a fost necesară absolvirea

studiilor superioare de specialitate.

În ceea ce privește

solicitarea reclamantului de eliberare a unui certificat maritim limitat, se

constată că legislația română, în concordanță cu prevederile Convenției STCW 78

amendată și a Directivelor Europene, nu prevede acest tip de certificat de

competență.

Calea de atac

exercitată

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul.

În motivarea

recursului, care reprezintă o reiterare a argumentelor invocate în fața

instanței de fond, fără a se constitui într-o critică efectivă a

considerentelor hotărârii atacate, se arată, în esență, că legislația

românească în materie de navigare maritimă, precum și autoritățile competente

în domeniu nu se conformează normelor internaționale ce reglementează această

materie; argumentele invocate de recurent se concentrează cu precădere

împotriva necesității absolvirii studiilor superioare, ca și condiție de

acordare a atestatului solicitat.

Soluția instanței de

recurs

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile și

argumentele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii

formulate în cauză îl constituie obligarea Autorității Navale Române la

eliberarea unui document, respectiv a unui Certificat de Șef mecanic maritim,

în conformitate cu prevederile Convenției STCW78/1995, Secțiunea A-III/2.

Standardele de

pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de

cart sunt prevăzute de Convenția internațională adoptată la Londra la 7 iulie

1978 (STCW 1978), la care România a aderat prin Legea nr. 107/1992, publicată

în M. Of. nr. 258 din 15 octombrie 1992.

A. Norme

internaționale:

1) Convenția:

Conform art. I al

acestei Convenții, „Părțile își asumă responsabilitatea promulgării tuturor

legilor, decretelor, ordinelor și regulamentelor și luării tuturor celorlalte

măsuri necesare aplicării integrale a convenției astfel încât să se asigure de

faptul că, din punctul de vedere al siguranței vieții și a bunurilor pe mare și

al protecției mediului marin, navigatorii de la bordul navelor sunt atestați și

apți pentru efectuarea serviciului” (alin. (2)).

De asemenea,

Convenția prevede la art. VI alin. (1) că „Dovezile de atestare pentru

comandanți, ofițeri și pentru alte categorii de navigatori vor fi eliberate

acelor candidați care, conform cerințelor administrației, îndeplinesc

condițiile referitoare la stagiu, vârstă, stare de sănătate, pregătire,

atestare și examinare conform prevederilor corespunzătoare din anexa

convenției”.

La art. VIII din

Convenție se prevede că „În condiții de extremă necesitate, administrațiile,

atunci când apreciază că nu se pun în pericol persoanele, bunurile sau mediul

marin, pot emite o dispensă care să permită unui anumit navigator să execute

serviciul pe o anumită navă pe durata unei perioade specificate ce nu va depăși

6 luni într-o funcție pentru care nu deține dovada de atestare corespunzătoare

dar nu în funcția de radiotelegrafist sau operator radiotelefonist exceptând

prevederile contrare din Regulamentul de radiocomunicație; condiția care se

impune este ca persoana în cauză să posede cunoștințe corespunzătoare funcției

vacante pentru care se acordă dispensa și o poate îndeplini în manieră sigură,

conform cerințelor administrației. Totuși, nu se vor acorda dispense pentru

funcțiile de comandant și șef mecanic, decât în cazuri de forță majoră și

atunci numai pentru o perioadă cât mai scurtă” (alin. (1)).

Referindu-se la

formele de pregătire și educație a persoanelor care urmează să își desfășoare

activitatea în acest domeniu, Convenția statuează la art. IX că „nu va

interzice unei administrații să păstreze sau să adopte alte sisteme de

pregătire și educație, inclusiv serviciul pe navele maritime și sistemul

organizat la bord adaptat progresului tehnic și tipurilor speciale de nave și

de comerț cu condiția ca nivelul serviciului, cunoștințele și eficiența în ceea

ce privește manevrarea navei și manipularea mărfii să asigure gradul necesar de

siguranță pe navă și să aibă un efect preventiv în raport cu poluarea cel puțin

echivalente cu prevederile convenției” (alin. (1) și „Detaliile referitoare la

astfel de forme de organizare vor fi raportate cât mai curând posibil

secretarului general, care le va transmite tuturor părților” (alin. (2)).

2) Anexa la Convenție

(în forma actualizată, cu amendamentele acceptate prin O.G. nr. 122/2000),

Cap.1,

Reglementarea I/1,

paragraf 1:

Definiții

„Reglementări

înseamnă reglementările conținute în anexa la Convenție” (pct. 1)

„Aprobat înseamnă

aprobat de către Statul-parte în conformitate cu aceste reglementări” (pct. 2)

„Șef mecanic înseamnă

ofițerul mecanic cu cea mai mare funcție responsabil cu propulsia mecanică și

cu exploatarea și întreținerea instalațiilor mecanice și electrice ale navei”

(pct. 8).

„Codul STCW înseamnă

Codul privind pregătirea, brevetarea/atestarea și efectuarea serviciului de

cart (Codul STCW) adoptat prin Rezoluția 2 a Conferinței din 1995, cu

amendamentele care pot fi aduse de Organizație” (pct. 23).

„Atribuții înseamnă

un ansamblu de sarcini, îndatoriri și responsabilități, conform specificațiilor

din Codul STCW, necesare pentru exploatarea navei, siguranța vieții pe mare sau

protecția mediului marin” (pct. 24)

„Certificat de

competență înseamnă un certificat emis și atestat pentru comandanți, ofițeri și

operatori GMDSS în conformitate cu prevederile Capitolelor II, III, IV sau VII

din această anexă și care dă dreptul deținătorului legal al acestuia să execute

serviciul pe funcția corespunzătoare și să îndeplinească atribuțiile pe care le

presupune nivelul de responsabilitate specificat în acel document” (pct. 30).

Reglementarea I/6

Instruire și evaluare

„Fiecare Stat-parte

se va asigura că: instruirea și evaluarea navigatorilor, conform cerințelor

Convenției, sunt administrate, supervizate și monitorizate în conformitate cu

prevederile secțiunii A-I/6 a Codului STCW” (pct. 1) „și cei care răspund de

instruirea și evaluarea competenței navigatorilor, conform cerințelor

Convenției, au o calificare corespunzătoare cu prevederile secțiunii A-I/6 a

Codului STCW pentru tipul și nivelul de instruire sau evaluare în cauză” (pct.

2).

Reglementarea I/8

Standarde de calitate

„Fiecare Stat-parte

se va asigura că: în concordanță cu prevederile secțiunii A-I/8 a Codului STCW,

toate activitățile de instruire, evaluare a competenței, certificare, inclusiv

certificarea medicală, activități de confirmare și reconfirmare executate de agenții

sau instituții neguvernamentale de sub autoritatea sa, sunt permanent

monitorizate printr-un sistem de standarde de calitate care să asigure

atingerea obiectivelor formulate, inclusiv cele privitoare la calificarea și

experiența instructorilor și evaluatorilor” (pct. 1) și „acolo unde aceste

activități sunt executate de agenții sau instituții guvernamentale, trebuie să

existe un sistem de standarde de calitate” (pct. 2).

„Cap. III

Compartimentul de mașini

Reglementarea III/2

Cerințe minime

obligatorii pentru certificarea șefilor mecanici și a ofițerilor mecanici

secunzi de pe navele al căror motor principal dezvoltă o putere de propulsie de

3.000 Kw și mai mare.

Paragraful 1: Fiecare

șef mecanic și ofițer mecanic secund de pe o navă maritimă al cărui motor

principal dezvoltă o putere de propulsie de 3.000 Kw și mai mare, trebuie să

dețină un certificat de competență.

Paragraful 2: Orice

candidat pentru certificare trebuie:

cerințele pentru certificare ca ofițer cu responsabilitatea cartului la mașini

pe nave maritime propulsate cu o putere de propulsie de 750 Kw și mai mare și

au un stagiu de îmbarcare aprobat la bordul navelor maritime în această

capacitate:

1.1. pentru

certificare ca ofițer mecanic secund, să aibă un stagiu aprobat de minimum 12

luni ca ofițer mecanic calificat, și,

1.2. pentru

certificare ca șef mecanic, să aibă un stagiu aprobat de minimum 36 de luni: cu

toate acestea, această perioadă poate fi redusă până la cel puțin 24 de luni,

în cazul în care nu mai puțin de 12 luni de stagiu de îmbarcare în cauză a fost

efectuat ca ofițer mecanic secund; și

formă aprobată de instruire și formare și să îndeplinească standardul de

competență specificat în secțiunea A-III/2 din Codul STCW.”

3) Codul privind pregătirea,

brevetarea/atestarea și efectuarea serviciului de cart (Codul STCW)

Partea A

Standardele

obligatorii în ceea ce privește dispozițiile din anexa la Convenția STCW

Introducere

„În această parte,

sunt (…) cuprinse standardele de competență, necesare a fi demonstrate de către

candidați în vederea emiterii și revalidării certificatelor de competență

conform prevederilor Convenției STCW”.

Capitolul I

Standarde referitoare

la prevederi generale

Secțiunea A-I/1

Paragraful 1 pct. 1:

„Prin standard de competență se înțelege nivelul priceperilor și deprinderilor

ce urmează a fi atins pentru executarea corespunzătoare a atribuțiilor de la

bordul navelor în conformitate cu criteriile agreate pe plan internațional și

expuse în cele ce urmează și incorporând standardele sau nivelele de cunoștințe

precum și capacitatea de înțelegere și demonstrare”.

Secțiunea A-I/6

Paragraful 7:

Instruire și evaluare

„Fiecare Stat-parte

care recunoaște un curs de instruire, o instituție de instruire sau o

calificare acordată de către o instituție de instruire, ca parte a cerințelor

necesare eliberării unui certificat în conformitate cu Convenția, se va asigura

că experiența și calificarea instructorilor și a evaluatorilor sunt acoperite

prin aplicarea prevederilor standardelor de calitate din secțiunea A-I/8.

Această calificare, experiență și aplicare a standardelor de calitate va

include instruirea corespunzătoare în tehnicile de instruire, în metodele și

practica instruirii și evaluării și se va conforma tuturor cerințelor aplicabile

din paragrafele 4 la 6”.

B. Norme interne:

1) Ordinul

ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1627/2006 pentru

aprobarea criteriilor minime de pregătire și perfecționare a personalului

navigant maritim român și a sistemului de recunoaștere a certificatelor de

competență.

Potrivit art. 18, „În

cazul în care, ca urmare a unor situații excepționale, un post a devenit vacant

la bordul unei nave care arborează pavilion român și numai dacă este strict

necesar și nicio altă măsură nu poate fi adoptată, ANR poate emite o dispensă

unei persoane care nu deține un certificat corespunzător, dar care este

calificată pentru a ocupa postul respectiv, numai în condițiile în care nu se

pun în pericol viața și bunurile pe mare, precum și mediul marin. Această

dispensă se poate acorda pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă, dar

nu mai mult de 6 luni” (alin. (1) și „ANR nu poate acorda dispense pentru

comandant și șeful mecanic decât în cazuri de forță majoră și pentru cea mai

scurtă perioadă de timp posibilă” (alin. (3)).

Conform art. 291 din

Ordin, „Se pot prezenta la examenul de evaluare în vederea obținerii brevetelor

de ofițer punte, ofițer mecanic sau ofițer electrician maritim, după caz,

absolvenții formelor de învățământ universitar tehnic de lungă sau scurtă

durată, profil mecanic sau electric și absolvenții învățământului universitar

de marină militară, care: 1) au fost pregătiți sau se aflau în curs de

pregătire la data intrării în vigoare a prevederilor prezentului ordin, prin

cursurile de specializare aprobate, absolvite la CERONAV - Constanța; 2) au

efectuat stagiul de îmbarcare prevăzut de legislația în vigoare la data

efectuării cursurilor aprobate; 3) se încadrează în perioada de valabilitate a

cursului de specializare.

De asemenea, potrivit

art. 292 din același act normativ „Posesorii de brevete maritime de ofițer

punte, ofițer mecanic și ofițer electrician maritim, absolvenți ai formelor de

învățământ universitar prevăzute la art. 291, se pot prezenta la examenul de

evaluare pentru obținerea brevetelor superioare”.

2) Anexa nr. 1 la

Ordinul nr. 1627/2006

Cerințe de pregătire

și certificare în conformitate cu prevederile Convenției STCW, astfel cum este

prevăzut în art. 4

Cap. III

Compartimentul mașini

Regula III/2

„Cerințe obligatorii

pentru certificarea șefilor mecanici și a ofițerilor mecanici secunzi pe nave

maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai

mare

Ofițer mecanic secund

pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau

mai mare

care îndeplinește funcția de ofițer mecanic secund pe nave maritime cu un motor

principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare trebuie să dețină

un certificat corespunzător.

pentru obținerea brevetului de ofițer mecanic secund pe nave maritime cu un

motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare, trebuie să

îndeplinească următoarele cerințe:

2.1. deține brevetul

de ofițer mecanic pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de

propulsie de 750 kW sau mai mare și are un stagiu de îmbarcare aprobat pe

această funcție de minimum 24 luni, dintre care cel puțin 12 luni în ultimii 5

ani;

2.2. a absolvit cu

diplomă o formă de pregătire aprobată pentru atingerea nivelului minim de

cunoștințe, a gradului de înțelegere și a deprinderilor practice necesare

dobândirii competențelor specificate în secțiunea AIII/2 a Codului STCW;

2.3. îndeplinește

standardele de competență specificate în Secțiunea A-III/2 a Codului STCW.

Șef mecanic pe nave

maritime cu un motor principal cu a putere de propulsie de 3.000 kW sau mai

mare

care îndeplinește funcția de șef mecanic pe nave maritime cu un motor principal

cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare trebuie să dețină un

certificat corespunzător.

pentru obținerea brevetului de șef mecanic pe nave maritime cu un motor

principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare, trebuie să

îndeplinească următoarele cerințe:

4.1. deține brevetul

de ofițer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de

propulsie de 3.000 kW sau mai mare;

4.2. are un stagiu de

îmbarcare pe funcția de ofițer mecanic secund pe nave maritime cu un motor

principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare de minimum 24 luni,

dintre care cel puțin 12 luni în ultimii 5 ani;

4.3. îndeplinește

standardele de competență specificate în Secțiunea A-III/2 a Codului STCW.

C. Considerentele

instanței de recurs

Din analiza

Convenției și a anexelor sale, rezultă că acestea prezintă un ansamblu de

abilității și competențe, constând în sarcini, îndatoriri și responsabilități,

necesare pentru exploatarea navei, siguranța vieții pe mare sau protecția

mediului marin, precum și o sumă de reguli impuse statelor-părți, cărora le

revine responsabilitatea promulgării tuturor actelor interne și luării tuturor

celorlalte măsuri necesare aplicării integrale a convenției, astfel încât să se

asigure de faptul că, din punctul de vedere al siguranței vieții și a bunurilor

pe mare și al protecției mediului marin, navigatorii de la bordul navelor sunt

atestați și apți pentru efectuarea serviciului.

Convenția prevede că

un Certificat de competență, emis și atestat pentru comandanți, ofițeri și

operatori GMDSS în conformitate cu prevederile Capitolelor II, III, IV sau VII

din anexă, dă dreptul deținătorului legal al acestuia să execute serviciul pe

funcția corespunzătoare și să îndeplinească atribuțiile pe care le presupune

nivelul de responsabilitate specificat în acel document.

Atribuțiile,

reprezentând ansamblul de sarcini, îndatoriri și responsabilități necesare

pentru exploatarea navei, siguranța vieții pe mare sau protecția mediului

marin, sunt specificate în Codul STCW, anexă la Convenție, care prevede

detaliat și explicit competențele caracteristice fiecărei funcții și post de pe

navă.

Printre cerințele

minime obligatorii pentru certificarea șefilor mecanici - funcție pentru care

recurentul-reclamant a solicitat să fie certificat de către autoritatea

competentă română - precum și a ofițerilor mecanici secunzi, se regăsesc și

acelea referitoare la necesitatea absolvirii, de către candidat, a unei forme

de instruire și formare, aprobată de către administrația (statul-parte) ce

urmează să realizeze certificarea, și a îndeplinirii standardului de competență

specificat în secțiunea A-III/2 din Codul STCW.” (Reglementarea III/2,

paragraful 2 alin. (2)

Referindu-se la

dovezile de atestare pentru comandanți, ofițeri și pentru alte categorii de

navigatori, Convenția arată că acestea vor fi eliberate acelor candidați care,

conform cerințelor administrației, îndeplinesc condițiile referitoare la

stagiu, vârstă, stare de sănătate, pregătire, atestare și examinare conform

prevederilor corespunzătoare din anexa convenției (art. VI alin. (1)).

Se constată, deci, că

normele internaționale în discuție prevăd standardul de competență,

reprezentând nivelul priceperilor și deprinderilor ce urmează a fi atins pentru

executarea corespunzătoare a atribuțiilor de la bordul navelor în conformitate cu

criteriile agreate pe plan internațional, incorporând standardele sau nivelele

de cunoștințe precum și capacitatea de înțelegere și demonstrare, fără, însă,

să prevadă forma de instruire și formare în cadrul căreia aspirantul la o

anumită funcție dobândește deprinderile și nivelul de cunoștințe

corespunzătoare acelor standarde.

Acest aspect, normele

internaționale îl lasă la aprecierea administrației, căreia îi impune numai

asigurarea unui standard de calitate corespunzător acestor norme.

În acest sens, sunt

clare prevederile cuprinse în Reglementările I/6 și I/8, citate mai sus, care,

referindu-se la instruirea și evaluarea navigatorilor, impun fiecărui

Stat-parte obligația de a se asigura că această activitate (de instruire și

evaluare - n.r.) este administrată, supervizată și monitorizată în conformitate

cu prevederile Codului STCW, că cei care răspund de instruirea și evaluarea

competenței navigatorilor au o calificare corespunzătoare cu prevederile

aceluiași Cod STCW și că toate activitățile de instruire, evaluare a

competenței, certificare, inclusiv certificarea medicală, executate de agenții

sau instituții neguvernamentale de sub autoritatea sa, sunt permanent

monitorizate printr-un sistem de standarde de calitate.

Prin urmare, cum,

potrivit definiției date de Convenție, „Șef mecanic înseamnă ofițerul mecanic

cu cea mai mare funcție responsabil cu propulsia mecanică și cu exploatarea și

întreținerea instalațiilor mecanice și electrice ale navei”, era imperativ ca,

prin normele sale interne, în conformitate cu prevederile Convenției, Statul

Român să se asigure că dobândirea de către aspiranții la certificarea ca „Șef

mecanic” a competențelor corespunzătoare se face la cel mai înalt standard de

calitate, ca o garanție a siguranței vieții și a bunurilor pe mare, precum și a

protecției mediului marin (art. 1 din Convenție).

Acest lucru s-a

realizat prin prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor

și turismului nr. 1627/2006, conform cărora, pentru a se prezenta la examenul

de evaluare în vederea obținerii brevetelor de ofițer punte, ofițer mecanic sau

ofițer electrician maritim, după caz, candidații trebuie să fie absolvenți ai

uneia din formele de învățământ universitar expres menționate în ordin (art.

291) iar cei care sunt, deja, posesori ai unor astfel de brevete maritime se

pot prezenta la examenul de evaluare pentru obținerea brevetelor superioare,

dacă sunt absolvenți ai formelor de învățământ universitar prevăzute la art.

291 (art. 292).

Cum

recurentul-reclamant nu îndeplinește aceste condiții, nefiind nici posesorul

unui brevet inferior funcției pentru care solicită certificarea (potrivit

dispozițiilor cuprinse în Reglementarea III/2 parag. 2 pct. 1 din Anexa la

Convenție), nici absolvent al formelor de instruire și formare, aprobate de

către administrație, respectiv Statul Român (potrivit dispozițiilor cuprinse în

Reglementarea III/2, parag. 2 pct. 2 din Anexa la Convenție), în mod corect și

în conformitate cu normele internaționale și interne în materie a procedat

autoritatea competentă respingându-i cererea de eliberare a „Certificatului de

Șef mecanic maritim”.

Nici în ce privește

posibilitatea acordării „Certificatelor maritime limitate”, cum le denumește

recurentul-reclamant, argumentele invocate de către acesta nu sunt întemeiate.

Astfel, așa cum

rezultă din cuprinsul Convenției și a anexelor sale, o astfel de noțiune nu

este reglementată.

Dacă, însă, prin

sintagma „Certificat maritim limitat” recurentul-reclamant se referă la

posibilitatea administrațiilor de a emite o dispensă, care să permită unui

anumit navigator să execute serviciul pe o anumită navă pe durata unei perioade

specificate, ce nu va depăși 6 luni, într-o funcție pentru care nu deține

dovada de atestare corespunzătoare, Convenția prevede că aceasta se poate face

numai în condiții de extremă necesitate, atunci când se apreciază că nu se pun

în pericol persoanele, bunurile sau mediul marin; sunt exceptate, însă, de la

aplicarea acestor prevederi unele funcții, considerate a avea un grad înalt de

tehnicitate și responsabilitate, între care cea de comandant și șef mecanic,

pentru care poate fi acordată dispensă numai în cazuri de forță majoră și

atunci numai pentru o perioadă cât mai scurtă” (art. VIII alin. (1) din

Convenție).

Pentru considerentele

arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind

incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod, coroborat cu

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul D.M. împotriva Sentinței nr. 87 din 27 februarie 2012 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM