ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4291/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, B.A.M.C. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat obligarea acestuia la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubiri pentru suma care se va stabili, precum și, în temeiul art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 554/2004, obligarea la plata sumei de 200 RON/zi de întârziere, începând cu a 31-a zi de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței și până la îndeplinirea integrală a obligației.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Notificarea nr. 1819 din 13 noiembrie 2001 înregistrata la Prefectura Municipiului Iași cu nr. 22171 din 26 noiembrie 2001 și Notificarea nr. 763N din 10 august 2001 înregistrată la Primăria Municipiului Iași comunicată prin același executor judecătoresc, a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de 2.000 mp teren intravilan și despăgubiri pentru cele 5 construcții situate pe acesta, demolate de către regimul comunist, respectiv: 3 clădiri mari - fostele Licee "MK" și 2 clădiri anexe, toate situate în municipiului Iași, pe fostele străzi CAR și H. Reclamanta a mai arătat că deși au trecut aproape 5 ani de la comunicarea întregii documentații, pârâta nu a întreprins niciun demers în sensul arătat, tergiversând în mod nepermis soluționarea cererii sale, lăsând astfel fără conținut prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care arată că soluționarea tuturor cererilor într-un termen rezonabil reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, aceasta trebuind să constituie o garanție a părții implicate într-un litigiu, indiferent de faza de desfășurare a acestuia: faza procedurii prealabile sau faza contencioasă.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că în speță nu se poate vorbi de un refuz nejustificat, deoarece evaluatorul R. urmează a evalua imobilul notificat de reclamantă. 2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 5895 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamanta B.A.M.C., în contradictoriu cu pârâta Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și a obligat pârâta să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru suma de 13.670.500 RON, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de 200 RON pe zi de întârziere.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Dispoziția nr. 647 din 22 martie 2006 emisă de către Primarul Municipiului Iași în baza Raportului nr. 4374 din 2 martie 2006 întocmit de către Comisia de analizare a notificărilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Iași, dosarul a fost soluționat, sens în care s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 2.000 mp teren și pentru construcțiile demolate.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că au trecut aproape 5 ani de la comunicarea întregii documentații, iar pârâta nu a întreprins niciun demers în sensul arătat, tergiversând în mod nepermis soluționarea cererii reclamantei, lăsând astfel fără conținut prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și aducând o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației starului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, judecătorul fondului a apreciat că se impune obligarea pârâtei să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru suma de 13.670.500 RON, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de 200 RON pe zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. 3. Recursul pârâtului Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât reia toate apărările expuse în întâmpinarea depusă la fondul cauzei și susține că în cauză nu se poate vorbi de un refuz nejustificat, având în vedere că în dosarul reclamantei a fost desemnat un evaluator, neputându-se vorbi astfel nici de un refuz nejustificat. Recurentul-pârât, critica sentința și sub aspectul greșitei sale obligări la plata daunelor cominatorii, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, în lipsa refuzului nejustificat al comisiei de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în parte, în limitele și pentru condițiile expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Necontestat, intimata-reclamantă este titulara unui drept la despăgubiri conform Dispoziția nr. 647 din 22 martie 2006 emisa de către Primarul Municipiului Iași.

Susținerile recurentei CCSD referitoare la faptul că în cauză nu ar fi fost încălcat termenului rezonabil de soluționare a cauzei, sunt nefondate avându-se în vedere particularitățile cauzei, de complexitatea procedurii administrative impuse de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, În cauza de față, Înalta Curte a constatat că dosarul reclamantei cuprinzând Dispoziția nr. 647 din 22 martie 2006 emisa de către Primarul Municipiului Iași, a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2). Titlul VII din Legea nr. 247/2005 încă din luna martie 2006. În raport cu datele menționate, instanța de control judiciar își însușește concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag.

1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, principiu aplicabil nu numai procedurii judiciare, ci și celei administrative. Complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care, într-adevăr, nu poate fi parcursă în termenul general de 30 de zile reglementat în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite pasive a autorității publice. În egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea competentă în vederea organizării propriei activități de executare a legii și stabilirii ordinii soluționării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil și a celorlalte garanții ale bunei administrări.

Așa cum rezultă din cele expuse anterior, ceea ce a sancționat instanța de fond prin hotărârea pronunțată a fost încălcarea termenului rezonabil în derularea procedurii administrative și prelungirea stării de incertitudine juridică asupra măsurilor reparatorii, durata excesivă a procedurii aducând atingere atât dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și dreptului de proprietate ocrotit în Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Referitor la obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata daunelor cominatorii sancțiunea amenzii și dispozițiile privind termenele de executare, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat.

Curtea de apel a apreciat că este necesar să fie stabilite termene de executare a obligației de a transmite dosarul la evaluator și, în caz de neexecutare a acestei obligații, să fie constrânsă comisia recurentă la plata unei amenzi de 200 RON pe zi de întârziere. Această dispoziție a instanței este excesivă în contextul cauzei de față. Comparativ cu marea majoritate a cazurilor în care cei îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii, invocă tergiversarea parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, în speța analizată, întârzierea autorității publice nu justifică aplicarea măsurii energice de constrângere prevăzută de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Evident, în măsura în care autoritatea publică nu-și îndeplinește obligația stabilită de instanță devin incidente prevederile cuprinse în art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dispoziții legale foarte eficiente care au menirea de a constrânge indirect pe recurent să emită în termen decizia reprezentând titlu de despăgubire. În fine, este întemeiat motivul ce vizează dispoziția privitoare la termenul de 30 zile de la pronunțarea hotărârii în care pârâtul să emită decizia cu titlu de despăgubire,. Aceasta, deoarece potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să urmeze procedura Legii nr. 247/2005 în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, în cauză neimpunându-se un alt termen mai energic pentru reluarea și finalizarea procedurii administrative.

Termenul general pentru executarea benevolă este apreciat că suficient și acoperitor pentru ca subiectul obligat să procedeze la executarea unei hotărâri judecătorești prin care s-au stabilit obligații în sarcina sa, motiv pentru care nu se impune stabilirea altui termen prin dispozitiv, potrivit art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va modifica în parte sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 5895 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul înlăturării termenului de 30 zile și a penalităților de întârziere. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM