ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4291/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, B.A.M.C. în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a

solicitat obligarea acestuia la emiterea deciziei care să conțină titlul de

despăgubiri pentru suma care se va stabili, precum și, în temeiul art. 24 alin.

(1) și (2) din Legea 554/2004, obligarea la plata sumei de 200 RON/zi de

întârziere, începând cu a 31-a zi de la data rămânerii definitive și

irevocabile a sentinței și până la îndeplinirea integrală a obligației.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin Notificarea nr. 1819 din 13 noiembrie 2001

înregistrata la Prefectura Municipiului Iași cu nr. 22171 din 26 noiembrie 2001

și Notificarea nr. 763N din 10 august 2001 înregistrată la Primăria

Municipiului Iași comunicată prin același executor judecătoresc, a solicitat

restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de 2.000 mp teren

intravilan și despăgubiri pentru cele 5 construcții situate pe acesta, demolate

de către regimul comunist, respectiv: 3 clădiri mari - fostele Licee

"MK" și 2 clădiri anexe, toate situate în municipiului Iași, pe

fostele străzi CAR și H.

Reclamanta a mai

arătat că deși au trecut aproape 5 ani de la comunicarea întregii documentații,

pârâta nu a întreprins niciun demers în sensul arătat, tergiversând în mod

nepermis soluționarea cererii sale, lăsând astfel fără conținut prevederile

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care arată că soluționarea

tuturor cererilor într-un termen rezonabil reprezintă o componentă esențială a

dreptului la un proces echitabil, aceasta trebuind să constituie o garanție a

părții implicate într-un litigiu, indiferent de faza de desfășurare a acestuia:

faza procedurii prealabile sau faza contencioasă.

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că în speță nu se poate vorbi

de un refuz nejustificat, deoarece evaluatorul R. urmează a evalua imobilul

notificat de reclamantă.

de apel

Prin Sentința nr.

5895 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel București a admis cererea formulată

de reclamanta B.A.M.C., în contradictoriu cu pârâta Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și a obligat pârâta să emită decizia

care să conțină titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru suma de

13.670.500 RON, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de 200 RON pe zi

de întârziere.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Dispoziția nr.

647 din 22 martie 2006 emisă de către Primarul Municipiului Iași în baza

Raportului nr. 4374 din 2 martie 2006 întocmit de către Comisia de analizare a

notificărilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Iași,

dosarul a fost soluționat, sens în care s-a dispus acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 2.000 mp teren și pentru construcțiile

demolate.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că au trecut aproape 5 ani de la comunicarea

întregii documentații, iar pârâta nu a întreprins niciun demers în sensul

arătat, tergiversând în mod nepermis soluționarea cererii reclamantei, lăsând

astfel fără conținut prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și aducând o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației starului

de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație

asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Având în vedere că

prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din

Convenție cât și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, judecătorul

fondului a apreciat că se impune obligarea pârâtei să emită decizia care să

conțină titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru suma de 13.670.500

RON, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a

hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de 200 RON pe zi de întârziere,

conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

a promovat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor (CCSD), invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât reia toate apărările expuse în întâmpinarea depusă la

fondul cauzei și susține că în cauză nu se poate vorbi de un refuz

nejustificat, având în vedere că în dosarul reclamantei a fost desemnat un

evaluator, neputându-se vorbi astfel nici de un refuz nejustificat.

Recurentul-pârât,

critica sentința și sub aspectul greșitei sale obligări la plata daunelor

cominatorii, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă

a hotărârii, în lipsa refuzului nejustificat al comisiei de a emite decizia

reprezentând titlu de despăgubire.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că

recursul este fondat numai în parte, în limitele și pentru condițiile expuse în

continuare.

fapt și de drept relevante.

Necontestat,

intimata-reclamantă este titulara unui drept la despăgubiri conform Dispoziția

nr. 647 din 22 martie 2006 emisa de către Primarul Municipiului Iași.

Susținerile

recurentei CCSD referitoare la faptul că în cauză nu ar fi fost încălcat

termenului rezonabil de soluționare a cauzei, sunt nefondate avându-se în

vedere particularitățile cauzei, de complexitatea procedurii administrative impuse

de Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

În cauza de față,

Înalta Curte a constatat că dosarul reclamantei cuprinzând Dispoziția nr. 647

din 22 martie 2006 emisa de către Primarul Municipiului Iași, a fost

înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2). Titlul VII din Legea nr. 247/2005

încă din luna martie 2006.

În raport cu datele

menționate, instanța de control judiciar își însușește concluzia la care a

ajuns judecătorul fondului, în sensul încălcării principiului soluționării

cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, principiu

aplicabil nu numai procedurii judiciare, ci și celei administrative.

Complexitatea

procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care,

într-adevăr, nu poate fi parcursă în termenul general de 30 de zile reglementat

în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, constituie un criteriu de

apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea

unei conduite pasive a autorității publice. În egală măsură, normelor

administrative emise de autoritatea competentă în vederea organizării propriei

activități de executare a legii și stabilirii ordinii soluționării dosarelor nu

li se pot conferi efecte juridice în sensul justificării încălcării

principiului termenului rezonabil și a celorlalte garanții ale bunei

administrări.

Așa cum rezultă din

cele expuse anterior, ceea ce a sancționat instanța de fond prin hotărârea

pronunțată a fost încălcarea termenului rezonabil în derularea procedurii

administrative și prelungirea stării de incertitudine juridică asupra măsurilor

reparatorii, durata excesivă a procedurii aducând atingere atât dreptului la un

proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului cât și dreptului de proprietate ocrotit în Protocolul nr. 1 adițional la

Convenție.

Referitor la

obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata daunelor

cominatorii sancțiunea amenzii și dispozițiile privind termenele de executare,

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat.

Curtea de apel a

apreciat că este necesar să fie stabilite termene de executare a obligației de

a transmite dosarul la evaluator și, în caz de neexecutare a acestei obligații,

să fie constrânsă comisia recurentă la plata unei amenzi de 200 RON pe zi de

întârziere.

Această dispoziție a

instanței este excesivă în contextul cauzei de față. Comparativ cu marea

majoritate a cazurilor în care cei îndreptățiți la acordarea măsurilor

reparatorii, invocă tergiversarea parcurgerii procedurii administrative

prevăzute de Legea nr. 247/2005, în speța analizată, întârzierea autorității

publice nu justifică aplicarea măsurii energice de constrângere prevăzută de

art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Evident, în măsura în

care autoritatea publică nu-și îndeplinește obligația stabilită de instanță

devin incidente prevederile cuprinse în art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, dispoziții legale foarte eficiente care au menirea de a constrânge

indirect pe recurent să emită în termen decizia reprezentând titlu de

despăgubire.

În fine, este

întemeiat motivul ce vizează dispoziția privitoare la termenul de 30 zile de la

pronunțarea hotărârii în care pârâtul să emită decizia cu titlu de

despăgubire,.

Aceasta, deoarece

potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 în urma admiterii acțiunii autoritatea

publică este obligată să urmeze procedura Legii nr. 247/2005 în termen de 30

zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, în cauză neimpunându-se un alt

termen mai energic pentru reluarea și finalizarea procedurii administrative.

Termenul general

pentru executarea benevolă este apreciat că suficient și acoperitor pentru ca

subiectul obligat să procedeze la executarea unei hotărâri judecătorești prin

care s-au stabilit obligații în sarcina sa, motiv pentru care nu se impune

stabilirea altui termen prin dispozitiv, potrivit art. 18 alin. (6) din Legea

nr. 554/2004.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., va modifica în parte sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței civile nr. 5895 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul înlăturării termenului de 30 zile și a penalităților de

întârziere.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM