ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.03.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3408/2013

HOTĂRÂRE
15.03.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3408/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții T.M.A., Ș.G.F., U.I.M., V.A.M.,

P.D., B.D., C.D.A., B.E., D.D. în contradictoriu cu Agenția Națională de

Cadastru și Publicitate Imobiliară, Ministerul Administrației și Internelor și

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor au formulat excepția de

nelegalitate de față, solicitând constatarea nelegalității Ordinului M.A.I. nr.

119/2010 și Ordinului M.A.I. S/109/2010, întrucât sunt în neconcordanță cu

prevederile art. 1 alin. (4) și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 1/2010.

În motivarea

excepției de nelegalitate se arată că potrivit prevederilor art. 1 alin. (4)

din O.U.G. nr. 1/2010: "Drepturile salariale ale personalului reîncadrat

potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009

pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau

autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz.

Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexa nr. I/1

la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit

din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația

de conducere, după caz", iar prevederile art. 5 alin. (1) stabilesc că:

"Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31

decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară

de încadrare brut/brută avute la aceasta dată, fără a fi afectate de măsurile

de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 (...)".

Se mai arată că

intimata angajatoare nu s-a reorganizat, nu a fost preluată de o altă structură

administrativă, ci doar s-a trecut de la finanțare proprie la finanțare de la

buget.

Prin întâmpinarea

formulată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a arătat că

salarizarea personalului O.C.P.I. Bihor s-a efectuat conform O.M.A.I. nr.

119/2010 care a modificat și completat Ordinul nr. 109/2010 cu respectarea

Legii nr. 330/2009.

La rândul său,

Ministerul Administrației și Internelor, prin întâmpinarea formulată, a

solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă în raport de prevederile art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în subsidiar ca nefondată, arătând că

potrivit dispozițiilor art. 3 lit. e) și f) din Legea nr. 329/2009 privind

reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea

cheltuielilor publice, susținerea mediului de faceri și respectarea acordurilor

cadru cu Comisia Europeană și F.M.I. constituie modalități de reorganizare a

unor autorități și instituții publice: reducerea de posturi din cadrul

autorităților și instituțiilor publice și schimbarea regimului de finanțare a

unor autorității și instituții publice, prin virarea veniturilor încasate la

bugetul de stat și finanțarea cheltuielilor de la bugetul de stat.

Curtea de Apel

Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința civilă nr. 23/CA/2012-PI din 25 iunie 2012, a respins ca nefondată

excepția de nelegalitate formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că atât Ordinul M.A.I. nr. 109 din 6 mai

2010, cât și Ordinul M.A.I. nr. 119 din 20 mai 2010 prin care a fost modificat

Ordinul M.A.I. nr. 109/2010 sunt legale și în concordanță cu prevederile art. 1

alin. (4) și art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010.

Astfel, prin ordinele

de mai sus au fost stabilite drepturile salariale ale personalului A.N.C.P.I.

avându-se în vedere nivelul prevăzut în decembrie 2009 pentru funcțiile din

cadrul M.A.I. cu care au fost asimilate, urmare a reîncadrării personalului

începând cu 11 aprilie 2010, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 330/2009.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs T.M.A., Ș.G.F., U.I.M., V.A.M., P.L.I., I.Z.,

Recurenții au

susținut, în esență, că din analiza ordinelor contestate rezultă că salariul

menționat în art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 nu a fost păstrat, întrucât

prin aceste ordine s-a procedat efectiv la diminuarea acestora.

Or, potrivit art. 5 alin.

(1) din sus-menționatul act normativ, "începând cu luna ianuarie 2010

personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își păstrează

salariul, solda după caz, avute la acea dată, fără a fi afectate de măsurile de

reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009".

Recursul este

nefondat.

În fapt, prin

ordinele contestate au fost stabilite drepturile salariale ale personalului

A.N.C.P.I., avându-se în vedere nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru

funcțiile din cadrul M.A.I. cu care au fost asimilate ca urmare a reîncadrării.

Prin excepția de

nelegalitate formulată, recurenții-reclamanți au solicitat instanței să

constate nelegalitatea Ordinului M.A.I. S/109/2010 și a Ordinului nr.

119/S/2010, pe considerentul că sunt în neconcordanță cu prevederile art. 1

alin. (4) și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 1/2010.

De asemenea, s-a

susținut că instituția angajatoare nu s-a reorganizat, nu a fost preluată de o

altă structură administrativă, ci doar s-a trecut de la finanțare proprie la

finanțare de la bugetul de stat prin bugetul M.A.I., conform Legii nr.

329/2009.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor

categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora,

precum și alte măsuri în domeniul bugetar, "salarizarea personalului

autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare

din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate

integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor

contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului

pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

După împlinirea

termenului pentru care au fost încheiate aceste contracte, potrivit alin. (3)

al aceluiași articol, personalul menționat la primul alineat va fi reîncadrat

pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător

atribuțiilor responsabilităților și competențelor specifice postului prin

asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau

finanțare, după caz".

În cadrul A.N.C.P.I.

contractul colectiv de muncă și-a încetat valabilitatea la data de 10 aprilie

2010, drepturile salariale ale personalului fiind stabilite conform art. 1

alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 1/2010.

Prin excepția de

nelegalitate invocată, reclamanții au solicitat instanței să constate

nelegalitatea Ordinelor M.A.I. S/109/2010 și nr. 119/S/2010, precum și a

Ordinului M.A.I. nr. 119/2010, fiind considerate a fi în neconcordanță cu

prevederile art. 1 alin. (4) și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 1/2010.

Susținerea

recurenților-reclamanți este neîntemeiată, așa cum în mod corect a reținut și

instanța de fond.

Astfel, potrivit O.U.G.

nr. 1/2010, salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice

care și-au schimbat regimul de finanțare din instituții finanțate integral din

venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de

stat se realizează potrivit prevederilor contractuale colective de muncă până

la îndeplinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita

cheltuielilor de personal aprobate.

Prin ordinele

contestate nu au fost diminuate salariile, ci au fost stabilite drepturile salariale

ale personalului A.N.C.P.I., avându-se în vedere nivelul prevăzut în luna

decembrie 2009 pentru funcțiile M.A.I. cu care au fost asimilate, urmare a

reîncadrării personalului odată cu încetarea contractului colectiv de muncă (11

aprilie 2010) pe funcțiile, gradele și treptele prevăzute de Legea nr.

330/2009.

Cum din cuprinsul

actelor normative contestate rezultă că nu există motive de nelegalitate,

acestea fiind conforme cu dispozițiile legale în baza cărora au fost emise

(Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010) recursul va fi respins ca nefondat,

hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

Respinge recursul

declarat de T.M.A., Ș.G.F., U.I.M., V.A.M., P.L.I., I.Z., I.L.C.S., Z.F., B.D.G.,

A.O.C., B.A., T.E., F.M., P.E., B.M., P.D., B.D., C.D.A., B.E., D.D. împotriva

Sentinței civile nr. 231/CA din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2013

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5830/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios
ÎCCJ 2014-11-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4488/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.
ÎCCJ 2014-01-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2014
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 2849/2 din 29 martie 2011, reclamanții A.E.
ÎCCJ 2015-02-26
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 600/2015
a primei hotărâri. Trebuie, deci, întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză juridică. S-a mai reținut, că, în Dosarul nr. 8360/111/2006, Tribunalul Bihor a pronunțat decizia civilă nr. 165/R din 16 februarie 2009 prin
ÎCCJ 2016-02-26
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 539/2016
Decizia nr. 539/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată; Prin cererea formulată, reclamanta A. Bihor a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând anulare
Sursă