ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2911/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2911/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. Iași constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 20 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 139 alin. (1) rap. la art. 145 C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.M., cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, tară încuviințarea Curții de Apel Iași. În baza art. 145 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1 1 ) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul B.M.
ca, pe durata măsurii, să se supună minatoarelor obligații: - să nu depășească limitele teritoriale ale României; - să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la Poliția municipiului Galați, jud.Galați, organ de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului conform programului de supraveghere și ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea organelor judiciare; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; - să nu se apropie și sa nu comunice in mod direct sau indirect cu inculpații: P.E.E., L.U.A., V.R.T., M.S.L., M.I.C., B.A.S., P.O.E., B.B.A., L.A.Ș., V.A.C., B.M.C., T.Ă.P., D.U.F., C.A.C., A.X.N., D.O.I.
și A.N.N., cu părțile civile: G.U.M., F.R.T., S.T.I., B.O.I., T.V.G., SC A.C.
SA., Oficiul De Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați, Primăria Municipiului Galați, (pentru ultimele trei prin reprezentanții lor), precum și cu martorii: M.O.I., B.O.L., R.A.C., A.I.A., M.A.C., C.E.G., S.C.R., B.Ă.M., G.H.G., M.A.S., Z.M.G., M.A.M., R.C.A., P.I.M., L.U.M., L.U.L., G.O.P., P.A.M., B.Î.A., M.I.D., G.H.E., C.O.I., G.H.C., R.O.P., B.Ă.T., R.A.G., B.Ă.G., A.D.V., T.O.D., P.O.A., C.Ă.M., B.A.Z., T.S.M., M.T.C., M.B.O., O.N.R., R.C.A., B.G.V., T.I.G., H.A.M., M.C.C., C.H.L., P.Ă.T., B.A.S., A.N.I., M.A.R., V.V.I.S., M.I.G., D.R.P., T.A.F., R.U.I., T.O.D., S.T.D., J.O.M., O.L.L., C.I.V., S.T.M., B.R.A., D.F.A., R.O.L., C.H.R., C.O.C., V.L.C., B.O.L., D.U.S., D.V.G., D.R.C., O.A.A., J.E.K., R.A.I., B.O.G., S.T.M., H.R.N., M.F.S., M.A.F., S.G.C., G.A.V., B.U.N., B.M.G., P.I.B., M.I.B., G.L.G., T.Â.I., F.R.M., H.S.B., S.T.A., T.Â.M., C.I.N., L.U.N., M.A.J., T.L.G., T.Ă.M., S.C.M., L.U.G., B.I.M., A.Z.A., B.E.S., C.R.G.
În baza art. 145 1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin se poate lua față de acesta măsura arestării preventive. A dispus punerea în libertate deîndată a inculpatului B.M., la rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. De asemenea, a admis cererea formulată de inculpatul B.B.A. privind revocarea măsurii preventive și în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusa de Î.C.C.J., secția penală, prin decizia penală nr. 3349 din 18 octombrie 2012. Pentru a dispune astfel, Curte de Apel a avut în vedere că în ceea ce plivește starea de arest preventiv a inculpatului B.M., se reține că potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc.
pen. aceasta se impune a fi analizată în cursul judecății prin raportare la dispozițiile art. 160 b C. proc. pen. A precizat că în temeiul acestei proceduri instanța este ținută să verifice dacă temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent. Potrivit art. 160 alin. (2) C. proc. pen. dacă instanța constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată - revocarea arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În cauza de față, susține Curtea de Apel, temeiurile juridice care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B.M. le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., respectiv, pe de o parte, că există date că inculpatul B.M. s-a sustras de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, că infracțiunile pentru care a fost cercetat sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Dinamismul procesului penal precum și faptul că măsura arestării preventive are drept scop asigurarea bunei desfășurări a activității procesuale impun în mod firesc, ca aceasta măsura să fie adaptată permanent în raport cu împrejurările concrete legate atât de cauza penală, deci și de stadiul procesual, cât și de persoana inculpatului, respectiv, perioada petrecută în arest preventiv și posibilitatea acesteia de a fi conștientizat repercusiunile negative ale unei conduite procesuale ostile. O astfel de schimbare a temeiurilor arestării preventive în dinamica procesuala poate atrage înlocuirea celei mai severe măsuri preventive cu o măsura restrictiva de libertate, însă neprivativă de libertate conform art. 139 alin. (3) C. proc.
pen. Aceeași soluție se impune, însă, și în cazul în care, temeiurile luării măsurii preventive se mențin dar durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil, aspect ce trebuie analizat în raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte. Curtea de Apel a reținut că inculpatul B.M., a fost arestat preventiv la data de 27 martie 2012, nu are antecedente penale, iar la termenul de judecată din 17 aprilie 2013, a fost audiat cu privire la faptele menționate in rechizitoriu. Potrivit art. 5 parag. 3 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului , persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea acesteia la audiere.
În cauză, susține Curtea de Apel, stabilirea limitelor rezonabile și respectiv, depășirea acestora se analizează în raport de faptul ca inculpatul B.M. este arestat preventiv din martie 2012, instanța de judecata s-a considerat legal sesizată, l-a audiat pe inculpat și mai are în vedere complexitatea cauzei care va necesita timp pentru audierea celorlalți coinculpați și pentru gestionarea probatoriilor, acest aspect putând conduce la o prelungire in timp a măsurii arestării preventive din motive neimputabile lui. Curtea de Apel a mai avut în vedere că inculpatul B.M. nu are antecedente penale și ca el, chiar dacă a încercat să se sustragă urmăririi penale inițial, după ce a conștientizat urmările la care se supune s-a prezentat de bunăvoie la organele de anchetă.
Indiferent de cazul prevăzut de art. 148 alin. (1) C. proc. pen., ce a constituit temeiul de drept al arestării inculpatului, Curtea de Apel a apreciat că după un an și aproximativ 6 luni de detenție preventivă, consistența acestor temeiuri - art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen. se diluează impunându-se înlocuirea arestării cu o alta măsura preventivă. A apreciat că depășirea acestui termen de un an și 6 luni, printr-o nouă prelungire ar duce la încălcarea termenului rezonabil de privare de libertate, mai ales în condițiile în care de la săvârșirea faptelor reținute în actul de inculpare, a trecut o perioadă semnificativă de timp, perioadă care a făcut ca rezonanța socială negativă a acestor fapte să se estompeze și pericolul social reprezentat de inculpat să nu mai fie actual.
Pericolul sustragerii de la judecata și al influențării martorilor și părților vătămate din dosar, se reduc considerabil ca urmare a deducerii probabile a duratei arestării preventive din pedeapsa închisorii la care inculpatul se așteaptă a fi condamnat (cauza Neumeister contra Austriei - Hotărârea C.E.D.O. din 27 iunie 1968). S-a mai reținut că, chiar dacă la momentul luării măsurii arestării preventive, au existat probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, după trecerea unei perioade îndelungate de timp, acesta se risipește ca și riscul de presiune asupra martorilor (Hotărârea din 27 august 1992 a C.E.D.O. - cauza Tomasi contra Franței).
A arătat Curtea de Apel că o bănuială puternică privind comiterea de inculpat a unei infracțiuni grave poate justifica inițial detenția, însă, după o anumită perioadă, ea nu mai este suficientă, fiind necesare alte motive care să justifice continuarea privării de libertate (Hotărârea Hass contra Poloniei din data de 07 noiembrie 2006). În acest caz, potrivit și jurisprudenței C.E.D.O., trebuie ca instanța să motiveze dacă celelalte motive avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv continuă să legitimeze privarea de libertate și dacă acestea se dovedesc „pertinente” și „suficiente” (Hotărârea Calleja contra Maltei din data de 07 aprilie 2005). Instanțele au obligația de indica motivele specifice pentru menținerea în detenție (Hotărârea Khudoyorov contra Rusiei din 08 noiembrie 2005). Relativ la riscul presiunii asupra martorilor, Curtea de Apel a făcut trimitere la practica Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că un asemenea risc trebuie evaluat în concret, iar pe de altă parte, influențarea unor subiecți ai procesului penal, trebuie să se sprijine pe date reale și nu pe bănuieli extrase din interferențele pe care prezenta cauză le-ar avea asupra persoanelor denunțătoare, a celorlalți inculpații și chiar a martorilor.
În ceea ce privește asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, Curtea de Apel a arătat că aceasta nu trebuie privită ca având o prioritate absolută în raport cu dreptul inculpatului de a beneficia de judecarea în stare de libertate, mai ales în condițiile în care există măsuri procesuale menite să asigure garanții suficiente pentru aceasta.
A mai precizat Curtea de Apel că este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că durata rațională a detenției se apreciază de la caz la caz, în funcție printre altele de complexitatea procesului și de comportamentul inculpaților însă, tot într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că menținerea detenției preventive a acuzatului nu se justifică într-o cauză dată decât dacă indicii concrete impun apărarea unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula libertăți individuale fixată de Convenție, ceea ce nu este cazul în speță. Tot astfel a reținut ca fiind adevărat, că împotriva inculpatului B.M.
planează o puternică „bănuială” de participare la comiterea faptelor de care este acuzat prin actul de inculpare și pentru care a fost trimis în judecată, însă, Curtea de Apel a apreciat că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă detenție provizorie, în contextul în care la dosar nu exista nicio probă din care să rezulte că eliberarea inculpatului ar constitui în mod real un pericol pentru ordinea publică sau că odată eliberat procesul penal nu s-ar putea desfășura în bune condiții. Curtea de Apel a menționat că nu este de neglijat a se preciza că înlocuirea măsurii preventive a arestării a inculpatului cu o măsură preventivă mai puțin drastică nu are relevanță asupra existenței sau inexistenței vinovăției inculpatului, aceasta urmând a fi stabilită de către instanța în urma administrării întregului probatoriu în cauză.
Concluzionând, Curtea de Apel a reținut că, nici un act al dosarului, în raport de stadiul procesual în care se află, de intervalul de timp scurs de la arestarea inculpatului B.M. nu confirmă o conduită perturbantă a acestuia în desfășurarea procesului penal sau din partea sa; împrejurări și deducții juridico-logice determinate nu numai de lipsa de antecedență penală ci și de atitudinea sa cooperantă, precum și de faptul că în acest moment procesual raportat la numărul mare de inculpați care au fost trimiși în judecată în acest dosar, inculpatul B.M. este singurul cercetat în stare de arest atribuindu-i-se în mod nejustificat și oarecum părtinitor un rol determinant și decisiv în desfășurarea cercetării judecătorești este nejustificat.
Curtea de Apel a arătat că nu există nici un indiciu că inculpatul B.M. va mai comite fapte penale sau că s-ar crea în rândul opiniei publice sentimentul de nesiguranță, insecuritate. A mai arătat că pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum a fost descris, ce ar justifica menținerea stării de arest presupune existența la dosar a unor probe care să convingă instanța că pentru siguranța publică se impune lipsirea de libertate, adică probe din care să rezulte fără putință de tăgadă că pentru o întreagă colectivitate există o stare de primejdie prin lăsarea inculpatului B.M. în stare de libertate. Cu referire la cererea inculpatului B.B.A.
privind revocarea măsurii preventive, Curtea de Apel a constatat că este întemeiată, cu motivarea că, buna desfășurare a activității de judecată poate fi realizată și în condițiile revocării măsurii obligării de a nu părăsi țara, în speță neexistând nici un argument de fapt sau de drept care să concluzioneze că prin lăsarea libertății totale de mișcare a inculpatului s-ar crea vreo stare de insecuritate publică, rezonanța socială a faptelor luată în considerare s-a atenuat prin trecerea perioadei mari de timp de la luarea acestei măsuri (18 octombrie 2012), iar alte riscuri pentru buna desfășurare a procesului penal nu au fost identificate, respectiv nu rezultă și nu există date care să concluzioneze sustragerea de la judecată sau de la executarea unei eventuale pedepse.
Curtea de Apel a menționat că inculpatului B.B.A. i s-a permis pe parcursul procesului să se deplaseze în Bulgaria și în Republica Moldova, în interes de serviciu și de fiecare dată a revenit în țară și a fost prezent la toate termenele de judecată. Un alt argument menționat a fost acela că inculpatul are un job stabil și este nevoit să se deplaseze periodic în afara granițelor țării și o menținere în continuare a acestei măsuri restrictive de libertate i-ar aduce prejudicii pe plan profesional. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. Iași și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Curții de Apel Iași și în rejudecare să fie menținută măsurii arestării preventive a inculpatului B.M., și respinsă ca nefondată cererea inculpatului B.B.A.
de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara. Ministerul Public, a motivat recursul cu privire la inculpatul B.M., în esență, în sensul că încheierea de ședință este nelegală, deoarece nu cuprinde vreo referire la prevederile art. 300 C. proc. pen., astfel încât s-a eludat punctul de plecare al verificărilor sale și a trecut ex abrupto la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. De asemenea, Ministerul Public a mai motivat că încheierea de ședință este netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în privința inculpatului B.M., deoarece Curtea de Apel trebuia să rețină că în cauză interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecați în libertate.
În condițiile speței, interesul public impune menținerea măsurii preventive față de inculpatul B.M. pentru a se asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează încrederea publicului Injustiție și autorități. Cu privire la inculpatul B.B.A., Ministerul Public a susținut că în cuprinsul motivării Curtea de Apel nu ar fi indicat vreun argument credibil de natură a justifica decizia sa, respectiv motivele pentru care nu mai este necesară menținerea unui control judiciar asupra inculpatului, considerentele fiind că, în prezent, nu ar mai exista anumite temeiuri (sentimentul de insecuritate publică, rezonanța socială a faptelor săvârșite), dar care nu au fost avute în vedere de Î.C.C.J.
la momentul când s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi țara (deoarece, altfel, s-ar fi menținut măsura arestării preventive), astfel încât acestea nu sunt de natură a justifica revocarea măsurii. Examinând recursul declarat, în raport de actele și lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă prealabil că în privința stării de libertate a inculpatului B.M., Curtea de Apel Iași s-a mai pronunțat, însă în mod diferit. Din examinarea încheierilor pronunțate de către judecătorul fondului începând cu data de 19 aprilie 2013, se observă că la unele termene, la care a avut loc și verificarea din oficiu a stării de arest (potrivit art. 300 2 C. proc. pen.), a fost înlocuită măsura preventivă a inculpatului B.M., pentru argumentare fiind indicate mai multe decizii C.E.D.O.
(cauza Jaworski c. Polonia - hotărârea din 28 martie 2006; cauza Witold Lilwa c. Polonia - hotărârea din 4 aprilie 2000; cauza Calmanovici c. României, cauza Scundeanu c. României, cauza Neumeister c. Austriei - hotărârea C.E.D.O. din 27 iunie 1968, hotărârea din 27 august 1992 a C.E.D.O. cauza Tomasi c. Franței, Hotărârea Hass c. Poloniei din data de 07 noiembrie 2006, Hotărârea Calleja c. Maltei din data de 07 aprilie 2005, Hotărârea Khudoyorov c. Rusiei din 08 noiembrie 2005), iar la alte termene, la care s-au analizat cererile formulate de către inculpat pentru înlocuirea aceleași măsurii preventive, judecătorul fondului le-a respins ca neîntemeiate, în motivare fiind indicate alte decizii C.E.D.O.
(D., 28 octombrie 1994, Murray c-S. V). Așadar, judecătorul fondului, în abordarea aceleași chestiuni juridice, adică dreptul inculpatului B.M. de a fi judecat pe parcursul procesului penal în stare de libertate cu impunerea anumitor condiții (art. 5 parag. 3 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului - persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea acesteia la audiere), utilizează practica instanței de la Strasbourg în sensul dorit, diametral opusă de la un termen la altul, fie pentru a justifica înlocuirea măsurii preventive a inculpatului, fie pentru a justifica respingerea cererilor inculpatului de a-i fi înlocuită măsura preventivă, toate fiind pronunțate la intervale de aproximativ 30 de zile.
Astfel, la termenul din 19 aprilie 2013, considerând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, Curtea de Apel a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului B.M., cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc. pen., constatându-se că aceasta este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment, fiind proporțională cu nevoile concrete ale procesului penal, asigurându-se suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului săvârșirii unor noi infracțiuni.
La termenul din 24 mai 2013, Curtea de Apel Iași a respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive, fiind constatat că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea inculpatului, respectiv există probe și indicii temeinice că a comis faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Printre argumente s-a menționat că s-a avut în vedere un aspect esențial și, anume acela că prin decizia penală nr. 1470 din 26 aprilie 2013 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, în Dosarul nr. 4767/l/2012/a5 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T.
- S.T. Iași, împotriva încheierii de ședința din 19 aprilie 2013, fiind înlăturată dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și menținută măsura arestării preventive a acestuia. La termenul din 12 iunie 2013, concluzionând, judecătorul cauzei arată că are convingerea că și cu inculpatul B.M.
aflat în stare de libertate, așa cum sunt și ceilalți inculpați (cu excepția celor arestați în alte cauze), va gestiona bine parcursul procesului penal în faza cercetării judecătorești, în speța de fata, în așa fel încât să nu fie afectată buna sa desfășurare, amintindu-se că în cauza au fost audiați un număr de 11 inculpați, așa încât pericolul influențării lor a dispărut, iar cu privire la martori, inculpatului i-a fost impuse obligația de a nu se apropia sau a comunica cu aceștia în mod direct sau indirect și a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc.
pen. La termenul din 03 iulie 2013, Curtea de Apel Iași a reținut că examinând actele și lucrările dosarului cauzei, a constatat că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea inculpatului B.M., respectiv există probe și indicii temeinice că a comis faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive. De asemenea, judecătorul fondului a menționat că s-a avut în vedere și faptul că prin decizia penală nr. 2201 din 20 iunie 2013 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, în Dosarul nr. 4767/l/2012/a6 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T.
- S.T. Iași, împotriva încheierii de ședința din 12 iunie 2013, fiind înlăturată dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și menținută măsura arestării preventive. La termenul din 25 iulie 2013, concluzionând, judecătorul fondului a reținut că, nici un act al dosarului, în raport de stadiul procesual, de intervalul de timp scurs de la arestarea inculpatului B.M. nu confirmă o conduită perturbantă a acestuia în desfășurarea procesului penal sau din partea sa; împrejurări și deducții juridico-logice determinate nu numai de lipsa de antecedență penală ci și de atitudinea sa cooperantă precum și de faptul că în acest moment procesual raportat la numărul mare de inculpați care au fost trimiși în judecată în acest dosar, inculpatul B.M.
este singurul cercetat în stare de arest atribuindu-i-se în mod nejustificat și oarecum părtinitor un rol determinant și decisiv în desfășurarea cercetării judecătorești este nejustificat și a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc. pen.
La termenul din 18 septembrie 2013, când au avut loc dezbaterile asupra cărora Curtea de Apel Iași s-a pronunțat prin încheierea din 20 septembrie 2013 (ce formează obiectul prezentului recurs), s-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat, printre altele, că este al unsprezecelea termen după înaintarea cauzei spre competentă soluționare, urmare admiterii cererii de strămutare formulată de inculpatul B.M., prin sentința penală nr. 1475 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de I.C.C.J., precum și faptul că prin încheierea de ședință din data de 25 iulie 2013 a Curții de Apel Iași a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului B.M., iar, prin decizia penală nr. 2451 din 07 august 2013 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, în Dosarul nr. 4767/l/2012/a7 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T.
- S.T. Iași, fiind înlăturată dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și menținută măsura arestării preventive a inculpatului. Analizând recursul declarat atât potrivit susținerilor orale ale reprezentantului Ministerului Public, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor din dosar, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Asupra inculpatului B.M.
există bănuiala legitimă că ar fi săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen.
raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 teza. I și II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în declarații, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen.
raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. În concret faptele pentru care s-au conturat aceste bănuieli legitime și în privința cărora inculpatul B.M. a fost plasat în detenție preventivă se referă la comiterea unor infracțiuni grave, așa cum sunt ele definite de art. 2 lit. b) pct. 5 și 14 din Legea nr. 39/2003 privind combaterea criminalității organizate, respectiv la aceea că:
Începând cu anul 2006, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații P.E.E., T.Ă.P. și L.U.A., grup care a acționat pe perioada 2006 - 2008 și la care au aderat și alte persoane, printre care și inculpata B.M.C., în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune și spălare de bani, prin dobândirea în mod fraudulos a proprietății asupra unui număr de 9 imobile pe raza mun. Galați prin intermediul unor persoane inteipuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrate ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 895.000 RON și 747.000 euro.
Acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, cu intenție, l-a determinat, pe martorul L.U.M. să inducă în eroare, asupra calității sale de proprietar, pe reprezentantul legal al părții vătămate SC A.S.C. SRL Galați, prin folosirea unei hotărâri judecătorești și a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii la data de 04 octombrie 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părții vătămate imobilul din Galați, strada T., cauzându-i acesteia un prejudiciu de 300.000 de euro, precum și i-a determinat pe inculpații T.Ă.P. și P.E.E. să-l ajute pe martorul L.U.M. la inducerea în eroare a reprezentantului părții vătămate SC A.S.C. SRL Galați prin falsificarea hotărârii judecătorești și a raportului de expertiză; a indus-o, în mod direct, în eroare pe martora B.Â.A. cu privire la calitatea de proprietar a făptuitorului M.M.G., prin folosirea unei hotărâri arbitrale prin care acesta a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului din Galați, str. O. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv, autentificat din 01 iunie 2006, contra sumei de 70.000 RON; în cursul lunii septembrie 2008 i-a determinat pe martorii C.A.C., H.A.M. și B.G.V., la încercarea acestora de o induce în eroare pe partea vătămată R.A.G. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Galați, str. M. contra sumei de 230.000 euro, prin utilizarea unei procuri obținute în mod fraudulos prin care martorul B.G.V. era împuternicit să vândă, sens în care a efectuat și personal anumite manevre de inducere în eroare a părții vătămate, oferindu-i acestuia spre vânzare imobilul; i-a ajutat pe inculpații M.S.L. și M.I.C., la inducerea în eroare asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obținută în baza unei hotărâri judecătorești false - a părților vătămate S.T.I. și S.T.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului din Galați, str. C.L., încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. „C. și Asociații", producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON; l-a determinat pe martorul B.M.G., prin intermediul martorei G.L.G., să inducă în eroare asupra calității sale de proprietar, fără vinovăție, pe părțile vătămate T.V.G. și T.O.V., cu ocazia încheierii la data de 09 august 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părților vătămate apartamentul situat în Galați, str. A.I., cauzându-le acestora un prejudiciu de 175.000 RON.
Acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, cu intenție, l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 1020 din data de 06 aprilie 2006, pretins pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 3201/2005 asupra imobilului din Galați, str. T. în materialitatea sa, precum și la aplicarea prin scanare și imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ștampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanța de judecată precum și a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 320 din data de 15 februarie 2006, pretins întocmit de către martora R.A.C. în calitatea sa de expert tehnic judiciar și a determinat-o pe inculpata P.E.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre judecătoreasca - sentința civilă nr. 125 din data de 11 ianuarie 2006, pretins pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 52041/2005 asupra imobilului din Galați, strada T. în materialitatea sa, precum și la aplicarea prin scanare și imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ștampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanța de judecată și a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 620 din data de 18 octombrie 2005, pretins întocmit de către martora R.A.C. în calitatea sa de expert tehnic judiciar, precum și a determinat-o pe inculpata P.E.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. la falsificarea certificatului din 23 septembrie 2008, pretins emis de Ministerul de interne - Direcția Generală a Arhivelor Statului - Direcția Județeană Galați a Arhivelor Naționale, document având ca obiect imobilul din Galați, str. M., pretins semnat de martorul P.O.A. în calitate de director și de numita S.O.V. în calitate de referent de specialitate precum și la falsificarea chitanței din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galați prin care învinuitul B.A.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON; i-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. și învinuita V.A.C. la falsificarea a cărților de identitate pe numele fictive de M.V. și M.I. și l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. la falsificarea copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv de M.P., a copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv, a copiei legalizate după certificatul de naștere pe numele fictiv de M.V. și a copiei legalizate după certificatul de naștere pe numele fictiv de M.I., documente utilizate în încercarea de dobândire frauduloasă a imobilului din Galați, str. D.; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice, prin plăsmuirea documentelor și a ștampilelor de pe acestea, două înscrisuri oficiale -adrese pretins emise de Consiliul Județean Galați și Primăria mun. Galați prin care se atesta în fals că imobilul din Galați, str. A.I.C. nu figura în evidențele respectivelor instituții; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 29/CC/09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați în dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din Galați, str. C.L. în materialitatea, precum și a determinat-o pe inculpata P.E.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați în dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din Galați, str. A.I., în materialitatea sa și a determinat-o pe inculpata P.E.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc."
Acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, cu intenție, l-a determinat pe făptuitorul M.M.G. la falsificarea antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galați, str. O., pretins încheiat între făptuitor și persoana decedată N.V., document fals ce a fost ulterior la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați; l-a determinat pe învinuitul B.A.S. la falsificarea, fără vinovăție a antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galați, str. M., pretins încheiat între partea vătămată B.Ă.G. și învinuitul B.A.S., document fals, ce a fost ulterior prezentat instanței de judecată, prin intermediul martorului M.T.C., precum și a determinat-o pe inculpata P.E.E. să întocmească o cerere în numele învinuitului B.A.S. prin care se solicita eliberarea unui certificat de grefa, document ce a fost apoi utilizat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați în vederea notării litigiului dintre învinuit și partea vătămată B.Ă.G. și să redacteze un înscris, în numele învinuitului B.A.S., depus la dosarul cauzei prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins încheiat cu partea vătămată B.Ă.G.; l-a determinat pe făptuitorul C.O.C. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galați, b-dul G.C., pretins încheiat între partea vătămată M.M. și făptuitor, document fals, ce a fost ulterior utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați și la Judecătoria Galați; l-a determinat pe inculpatul L.A.Ș. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galați, str. C.L., pretins încheiat între inculpat și numitul T.A.M., document fals, ce a fost, ulterior, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.
Acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, a determinat, cu intenție mediată, prin intermediul numitei M.O.I., un lucrător de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al învinuitului D.U.F. asupra imobilului situat în Galați, str. T., precum și a determinat, cu intenție mediată, prin intermediul numitului C.D., un lucrător de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al numitului C.D. asupra imobilului situat în Galați, str. T.; a determinat-o pe inculpata L.U.A. să întocmească o hotărâre arbitrală, ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului M.M.G. asupra imobilului situat în mun. Galați, str. O.; a determinat, mediat, cu intenție, notarii publici G.H.E., S.T. și M.C. să întocmească, în fals, fără vinovăție, declarația autentică din 04 decembrie 2007, procura din 12 decembrie 2007 și declarația autentică din 18 decembrie 2007, în condițiile în care s-a stabilit că persoanele înscrise în documentele respective - numiții M.V. și M.I. - nu există pentru a dezbate succesiunea asupra imobilului situat în Galați, strada D.; a determinat, cu intenție, pe judecătorul D.M.I., să pronunțe, fără vinovăție, o hotărâre judecătorească conform unei situații juridice și de fapt nereale - sentința civilă nr. 6323 din 28 august 2007 în Dosarul nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați, având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galați, str. A.I.C.; a determinat-o, cu intenție, pe inculpata L.U.A. să întocmească hotărârea arbitrală din 01 august 2006, ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al făptuitorului C.O.C. asupra imobilului situat în Galați, b-dul G.C.; a determinat-o cu intenție, pe inculpata L.U.A. să întocmească hotărârea arbitrală, cu nr. 62/2006, ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al numitului T.A.M. asupra imobilului situat în Galați str. C.L., precum și a determinat, mediat, cu intenție, un lucrător de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al făptuitorului M.R., asupra imobilului situat în Galați, str. A.I., drept intabulat din 12 iulie 2007.
Acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, a determinat-o pe martora M.O.I. să utilizeze, fără vinovăție, o sentință civilă falsificată și un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galați, str. T.; l-a determinat, pe numitul C.D. să utilizeze o sentință civilă falsificată și un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galați, str. T.; i-a determinat pe învinuitul C.A.C. și martorii H.A.M. și B.G.V. să utilizeze certificatul din 23 septembrie 008, pretins emis de Ministerul de Interne - Direcția Generală a Arhivelor Statului - Direcția Județeană Galați a Arhivelor Naționale, documentul fiind încredințat, în acest sens martorilor H.A.M. și B.G.V. l-au determinat pe martorul M.T.C. să depună, fără vinovăție, la dosarul instanței de judecată chitanța falsificată din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galați prin care învinuitul B.A.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON precum și să depună, fără vinovăție, la dosarul cauzei a antecontractului de vânzare-cumpărare fals, pretins încheiat între partea vătămată B.Ă.G. și învinuitul B.A.S.; le-a încredințat cărțile de identitate, copia legalizata după certificatul de deces al numitei M.G., copia legalizată după certificatul de naștere al numitului M.V., copia legalizată după certificatul de naștere al numitului M.I. făptuitorilor ce s-au prezentat sub numele de M.V. și M.I., documente false ce au fost utilizate la Biroul Notarului Public M.C. în vederea deschiderii procedurii succesorale a numitului M.P., asupra imobilului situat în Galați, str. D.; l-a determinat, cu intenție mediată, prin intermediul făptuitorului M.R., pe av. C.H.L. să folosească, iară vinovăție, în fața instanței de judecată o întâmpinare pretins întocmită de decedata B.L.; a folosit în fața instanței de judecată, în acțiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galați, str. A.I.C. - Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați, la termene succesive, a unui înscris sub semnătură privată fals - contract de vânzare-cumpărare și a două înscrisuri oficiale falsificate - adrese pretins emise de Consiliul Județean Galați și Primăria mun. Galați; a încredințat sentința judecătorească falsificată nr. 29/CC/09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați, inculpatului M.S.L., care a utilizat-o, la data de 10 septembrie 2007, la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea radierii sechestrului asigurător legal aplicat asupra imobilului din Galați, str. C.L. și l-a determinat pe făptuitorul M.R. să utilizeze o sentință civilă falsificată la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galați, str. A.I.
I-a sprijinit, prin sfaturi, indicații și susținere morală, pe inculpatul C.A.C. și martorul H.A.M., care l-au racolat și determinat pe învinuitului D.O.I. să facă afirmații și declarații mincinoase la datele de 01 septembrie 2008 și 05 septembrie 2008 în fața notarului public - Biroul Notarului Public B.A.Z. B., jud.Galați, acesta din urmă substituindu-se în persoana părții vătămate B.Ă.G. în demersul infracțional legat de vânzarea imobilului situat în Galați, str. M.
Acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, i-a sprijinit prin sfaturi, indicații și susținere morală, pe inculpatul C.A.C. și martorii H.A.M. și B.G.V. să-l racoleze și să-l determine pe învinuitului D.O.I. să se prezinte drept partea vătămată B.Ă.G. la datele de 01 septembrie 2008 și 05 septembrie 2008 în fața notarului public - Biroul Notarului Public B.A.Z. B., jud.Galați și a determinat doi făptuitori, rămași neidentificați, să se prezinte sub identitățile false de M.V. și M.I. în fața notarului public, cu ocazia solicitării dezbaterii succesiunii defunctului M.P.
Acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, i-a determinat, cu intenție, pe învinuiții B.A.S. și P.O.E. să facă afirmații mincinoase referitor la împrejurările esențiale ale cauzei, cu ocazia audierii în calitate de martori, într-o cauză privind procedura succesorală notarială asupra imobilului din Galați, str. D., deschisă la Biroul Notarilor Publici „M.C. și S.V.A.L." Galați; în cursul anului 2007, i-a determinat pe făptuitorul H.A.M. și pe învinuitul A.N.N. să facă afirmații mincinoase, fiind ascultați ca martori într-o cauză civilă - acțiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galați, str. A.I.C. - Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați și l-a determinat pe învinuitul A.X.N. să facă declarații neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30 mai 2007, în calitate de martor în dosarul civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei Galați, cu privire la aspectele esențiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat.
L-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul L.A.Ș. în a-și păstra folosul infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea, respectiv în ajutorul dat în vederea radierii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Galați str. C.L. (fostă B.) și ulterior în vederea valorificării acestuia.
L-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul L.A.Ș. să schimbe și să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galați, Bdul. G.C., cunoscând că acesta provine din comiterea de infracțiuni de trafic de ființe umane de genul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienței ilicite a acestuia.
În anul 2010, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.B.A. și B.M.C., grup care a acționat pe parcursul anului respectiv, în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin inducerea în eroare a organelor judiciare.
Acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, anterior datei de 18 iunie 2010 a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între inculpatul B.B.A. și partea vătămată SC A.C. SA. la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care, ulterior, l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în fața instanțelor de judecată.
Acționând în cadrul grupului infracțional organizat, începând cu data de 18 iunie 2010, împreună cu membrii grupului, a încercat să inducă în eroare instanțele de judecată în cadrul Dosarului nr. 6967/121/2010 al Tribunalului Galați, prin folosirea unui contract falsificat și a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești definitive prin care partea vătămată SC A.C. SA. să fie obligată la plata sumei trecute în contract, respectiv 4.000.000 RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința sa. Așadar, o analiză a acuzațiilor în coroborare exhaustivă cu actele și lucrărilor dosarului oferă indicii puternice că inculpatul B.M. a avut un rol important în desfășurarea activității infracționale pentru care este în prezent cercetat în stare de arest preventiv, astfel: - începând cu anul 2006 a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații P.E.E., T.Ă.P. și L.U.A., grup care a acționat până în anul 2008 și la care au aderat și alte persoane printre care și inculpata B.M.C., în scopul obținerii unor beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune, având ca scop dobândirea în mod fraudulos a proprietății unui număr de 9 (nouă) imobile situate pe raza mun. Galați prin intermediul unor persoane interpuse și folosirea de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea unor hotărâri, arbitrale sau judecătorești, neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 895.000 RON și 747.000 euro. - activitatea infracțională derulată de grupul infracțional, al cărui lider a fost era circumscrisă și comiterii unor infracțiuni de spălare a banilor, respectiv în ajutorul dat unor terțe persoane pentru a ascunde ori a disimula proprietatea unor imobile sau drepturi asupra unor astfel de bunuri cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracțiuni legate de traficul de ființe umane cât și în ajutorul pentru dobândirea unor bunuri imobile (terenuri, clădiri și apartamente) cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracțiuni. - în anul 2010, ulterior dobândirii calității de deputat în Parlamentul României, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.O.M. și B.B.A. în vederea obținerii unor importante foloase materiale prin întocmirea în fals a unor documente oficiale ori sub semnătură privată în scopul pretinderii existenței unor convenții comerciale, documente care ulterior au fost folosite în fata instanțelor de judecată în vederea obligării părții vătămate SC A.C. SA. Galați la plata unei sume de 4.000.000 RON. Înalta Curte reamintește că potrivit prevederilor din Recomandarea nr. R(80)ll a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și că există motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole: pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. În mod excepțional, când se comit infracțiuni deosebit de grave, recomandarea stipulează că se poate recurge la detenția provizorie. Este evident că potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului starea de deținere a unui individ nu poate fi menținută pe o perioadă nedeterminată, deoarece „motivul verosimil" nu poate să constituie unicul element care să permită justificarea menținerii în detenție, deoarece arestarea preventivă este o măsură vremelnică. Raportarea acestor principii speței și situației inculpatului B.M. conduce Înalta Curte la concluzia fermă, că în acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală și ar genera un climat de insecuritate socială și de neîncredere al cetățenilor în actul de justiție. Potrivit legislației naționale, arestarea preventivă a unei persoane se poate dispune de către judecător dacă sunt întrunite condițiile art. 143 C. proc. pen. și dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., când se consideră că este în interesul urmăririi penale. Condiția art. 143 C. proc. pe
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.