ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2911/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2911/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T.

Iași constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 20

septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012, Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 139 alin.

(1) rap. la art. 145 C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării

preventive a inculpatului B.M., cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi

țara, tară încuviințarea Curții de Apel Iași.

În baza art. 145 alin. (2) cu referire

la art. 145 alin. (1

1

) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul B.M.

ca, pe durata măsurii, să se supună minatoarelor obligații:

- să nu depășească limitele

teritoriale ale României;

- să se prezinte la organele judiciare

ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la Poliția municipiului

Galați, jud.Galați, organ de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului

conform programului de supraveghere și ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința decât cu

încuviințarea organelor judiciare;

- să nu dețină, să nu folosească și să

nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se apropie și sa nu comunice

in mod direct sau indirect cu inculpații: P.E.E., L.U.A., V.R.T., M.S.L., M.I.C.,

B.A.S., P.O.E., B.B.A., L.A.Ș., V.A.C., B.M.C., T.Ă.P., D.U.F., C.A.C., A.X.N.,

D.O.I. și A.N.N., cu părțile civile: G.U.M., F.R.T., S.T.I., B.O.I., T.V.G., SC

A.C. SA., Oficiul De Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați, Primăria

Municipiului Galați, (pentru ultimele trei prin reprezentanții lor), precum și

cu martorii: M.O.I., B.O.L., R.A.C., A.I.A., M.A.C., C.E.G., S.C.R., B.Ă.M., G.H.G.,

M.A.S., Z.M.G., M.A.M., R.C.A., P.I.M., L.U.M., L.U.L., G.O.P., P.A.M., B.Î.A.,

M.I.D., G.H.E., C.O.I., G.H.C., R.O.P., B.Ă.T., R.A.G., B.Ă.G., A.D.V., T.O.D.,

P.O.A., C.Ă.M., B.A.Z., T.S.M., M.T.C., M.B.O., O.N.R., R.C.A., B.G.V., T.I.G.,

H.A.M., M.C.C., C.H.L., P.Ă.T., B.A.S., A.N.I., M.A.R., V.V.I.S., M.I.G., D.R.P.,

T.A.F., R.U.I., T.O.D., S.T.D., J.O.M., O.L.L., C.I.V., S.T.M., B.R.A., D.F.A.,

R.O.L., C.H.R., C.O.C., V.L.C., B.O.L., D.U.S., D.V.G., D.R.C., O.A.A., J.E.K.,

R.A.I., B.O.G., S.T.M., H.R.N., M.F.S., M.A.F., S.G.C., G.A.V., B.U.N., B.M.G.,

P.I.B., M.I.B., G.L.G., T.Â.I., F.R.M., H.S.B., S.T.A., T.Â.M., C.I.N., L.U.N.,

M.A.J., T.L.G., T.Ă.M., S.C.M., L.U.G., B.I.M., A.Z.A., B.E.S., C.R.G.

În baza art. 145

1

alin. (2)

raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului că,

în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin se poate lua

față de acesta măsura arestării preventive.

A dispus punerea în libertate deîndată

a inculpatului B.M., la rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este reținut

sau arestat în altă cauză.

De asemenea, a admis cererea formulată

de inculpatul B.B.A. privind revocarea măsurii preventive și în baza art. 139

alin. (2) C. proc. pen. a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a

nu părăsi țara dispusa de Î.C.C.J., secția penală, prin decizia penală nr. 3349

din 18 octombrie 2012.

Pentru a dispune astfel, Curte de Apel

a avut în vedere că

în ceea

ce plivește starea de arest preventiv a inculpatului B.M., se reține că potrivit

dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. aceasta se impune a fi analizată

în cursul judecății prin raportare la dispozițiile art. 160

b

C.

proc. pen.

A precizat că în temeiul acestei proceduri

instanța este ținută să verifice dacă temeiurile care au stat la baza arestării

preventive subzistă și în prezent.

Potrivit art. 160 alin. (2) C. proc.

pen. dacă instanța constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată - revocarea arestului preventiv

și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Potrivit dispozițiilor art. 139 alin.

(1) C. proc. pen., măsura arestării preventive se înlocuiește cu altă măsură preventivă,

când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

În cauza de față, susține Curtea de Apel,

temeiurile juridice care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului

B.M. le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., respectiv,

pe de o parte, că există date că inculpatul B.M. s-a sustras de la urmărirea penală,

iar pe de altă parte, că infracțiunile pentru care a fost cercetat sunt pedepsite

cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Dinamismul procesului penal precum și faptul

că măsura arestării preventive are drept scop asigurarea bunei desfășurări a activității

procesuale impun în mod firesc, ca aceasta măsura să fie adaptată permanent în raport

cu împrejurările concrete legate atât de cauza penală, deci și de stadiul procesual,

cât și de persoana inculpatului, respectiv, perioada petrecută în arest preventiv

și posibilitatea acesteia de a fi conștientizat repercusiunile negative ale unei

conduite procesuale ostile.

O astfel de schimbare a temeiurilor arestării

preventive în dinamica procesuala poate atrage înlocuirea celei mai severe măsuri

preventive cu o măsura restrictiva de libertate, însă neprivativă de libertate conform

art. 139 alin. (3) C. proc. pen. Aceeași soluție se impune, însă, și în cazul în

care, temeiurile luării măsurii preventive se mențin dar durata arestării preventive

a depășit un termen rezonabil, aspect ce trebuie analizat în raport cu circumstanțele

fiecărui caz în parte.

Curtea de Apel a reținut că inculpatul

B.M., a fost arestat preventiv la data de 27 martie 2012, nu are antecedente penale,

iar la termenul de judecată din 17 aprilie 2013, a fost audiat cu privire la faptele

menționate in rechizitoriu.

Potrivit art. 5 parag. 3 din

Conventia Europeană a

Drepturilor Omului

, persoana

arestată preventiv are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberat

în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea

acesteia la audiere.

În cauză, susține Curtea de Apel, stabilirea

limitelor rezonabile și respectiv, depășirea acestora se analizează în raport de

faptul ca inculpatul B.M. este arestat preventiv din martie 2012, instanța de judecata

s-a considerat legal sesizată, l-a audiat pe inculpat și mai are în vedere complexitatea

cauzei care va necesita timp pentru audierea celorlalți coinculpați și pentru gestionarea

probatoriilor, acest aspect putând conduce la o prelungire in timp a măsurii arestării

preventive din motive neimputabile lui.

Curtea de Apel a mai avut în vedere că

inculpatul B.M. nu are antecedente penale și ca el, chiar dacă a încercat să se

sustragă urmăririi penale inițial, după ce a conștientizat urmările la care se supune

s-a prezentat de bunăvoie la organele de anchetă.

Indiferent de cazul prevăzut de art. 148

alin. (1) C. proc. pen., ce a constituit temeiul de drept al arestării inculpatului,

Curtea de Apel a apreciat că după un an și aproximativ 6 luni de detenție preventivă,

consistența acestor temeiuri - art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen. se diluează

impunându-se înlocuirea arestării cu o alta măsura preventivă.

A apreciat că depășirea acestui termen

de un an și 6 luni, printr-o nouă prelungire ar duce la încălcarea termenului rezonabil

de privare de libertate, mai ales în condițiile în care de la săvârșirea faptelor

reținute în actul de inculpare, a trecut o perioadă semnificativă de timp, perioadă

care a făcut ca rezonanța socială negativă a acestor fapte să se estompeze și pericolul

social reprezentat de inculpat să nu mai fie actual.

Pericolul sustragerii de la judecata și

al influențării martorilor și părților vătămate din dosar, se reduc considerabil

ca urmare a deducerii probabile a duratei arestării preventive din pedeapsa închisorii

la care inculpatul se așteaptă a fi condamnat (cauza Neumeister contra Austriei

- Hotărârea C.E.D.O. din 27 iunie 1968).

S-a mai reținut că, chiar dacă la momentul

luării măsurii arestării preventive, au existat probe că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, după trecerea unei

perioade îndelungate de timp, acesta se risipește ca și riscul de presiune asupra

martorilor (Hotărârea din 27 august 1992 a C.E.D.O. - cauza Tomasi contra Franței).

A arătat Curtea de Apel că o bănuială puternică

privind comiterea de inculpat a unei infracțiuni grave poate justifica inițial detenția,

însă, după o anumită perioadă, ea nu mai este suficientă, fiind necesare alte motive

care să justifice continuarea privării de libertate (Hotărârea Hass contra Poloniei

din data de 07 noiembrie 2006).

În acest caz, potrivit și jurisprudenței

C.E.D.O., trebuie ca instanța să motiveze dacă celelalte motive avute în vedere

la luarea măsurii arestului preventiv continuă să legitimeze privarea de libertate

și dacă acestea se dovedesc „pertinente” și „suficiente” (Hotărârea Calleja contra

Maltei din data de 07 aprilie 2005). Instanțele au obligația de indica motivele

specifice pentru menținerea în detenție (Hotărârea Khudoyorov contra Rusiei din

08 noiembrie 2005).

Relativ la riscul presiunii asupra martorilor,

Curtea de Apel a făcut trimitere la practica Curții Europene a Drepturilor Omului

care a statuat că un asemenea risc trebuie evaluat în concret, iar pe de altă parte,

influențarea unor subiecți ai procesului penal, trebuie să se sprijine pe date reale

și nu pe bănuieli extrase din interferențele pe care prezenta cauză le-ar avea asupra

persoanelor denunțătoare, a celorlalți inculpații și chiar a martorilor.

În ceea ce privește asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal, Curtea de Apel a arătat că aceasta nu trebuie privită ca având

o prioritate absolută în raport cu dreptul inculpatului de a beneficia de judecarea

în stare de libertate, mai ales în condițiile în care există măsuri procesuale menite

să asigure garanții suficiente pentru aceasta.

A mai precizat Curtea de Apel că este adevărat,

că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că

durata rațională a detenției se apreciază de la caz la caz, în funcție printre altele

de complexitatea procesului și de comportamentul inculpaților însă, tot într-o practică

constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că menținerea detenției

preventive a acuzatului nu se justifică într-o cauză dată decât dacă indicii concrete

impun apărarea unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor în pofida

prezumției de nevinovăție, față de regula libertăți individuale fixată de Convenție,

ceea ce nu este cazul în speță.

Tot astfel a reținut ca fiind adevărat,

că împotriva inculpatului B.M. planează o puternică „bănuială” de participare la

comiterea faptelor de care este acuzat prin actul de inculpare și pentru care a

fost trimis în judecată, însă, Curtea de Apel a apreciat că existența și persistența

unor indicii grave de vinovăție, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimează

prin ea însăși o lungă detenție provizorie, în contextul în care la dosar nu exista

nicio probă din care să rezulte că eliberarea inculpatului ar constitui în mod real

un pericol pentru ordinea publică sau că odată eliberat procesul penal nu s-ar putea

desfășura în bune condiții.

Curtea de Apel a menționat că nu este de

neglijat a se preciza că înlocuirea măsurii preventive a arestării a inculpatului

cu o măsură preventivă mai puțin drastică nu are relevanță asupra existenței sau

inexistenței vinovăției inculpatului, aceasta urmând a fi stabilită de către instanța

în urma administrării întregului probatoriu în cauză.

Concluzionând, Curtea de Apel a reținut

că, nici un act al dosarului, în raport de stadiul procesual în care se află, de

intervalul de timp scurs de la arestarea inculpatului B.M. nu confirmă o conduită

perturbantă a acestuia în desfășurarea procesului penal sau din partea sa; împrejurări

și deducții juridico-logice determinate nu numai de lipsa de antecedență penală

ci și de atitudinea sa cooperantă, precum și de faptul că în acest moment procesual

raportat la numărul mare de inculpați care au fost trimiși în judecată în acest

dosar, inculpatul B.M. este singurul cercetat în stare de arest atribuindu-i-se

în mod nejustificat și oarecum părtinitor un rol determinant și decisiv în desfășurarea

cercetării judecătorești este nejustificat.

Curtea de Apel a arătat că nu există nici

un indiciu că inculpatul B.M. va mai comite fapte penale sau că s-ar crea în rândul

opiniei publice sentimentul de nesiguranță, insecuritate.

A mai arătat că pericolul concret pentru

ordinea publică, așa cum a fost descris, ce ar justifica menținerea stării de arest

presupune existența la dosar a unor probe care să convingă instanța că pentru siguranța

publică se impune lipsirea de libertate, adică probe din care să rezulte fără putință

de tăgadă că pentru o întreagă colectivitate există o stare de primejdie prin lăsarea

inculpatului B.M. în stare de libertate.

Cu referire la cererea inculpatului B.B.A.

privind revocarea măsurii preventive, Curtea de Apel a constatat că este întemeiată,

cu motivarea că, buna desfășurare a activității de judecată poate fi realizată și

în condițiile revocării măsurii obligării de a nu părăsi țara, în speță neexistând

nici un argument de fapt sau de drept care să concluzioneze că prin lăsarea libertății

totale de mișcare a inculpatului s-ar crea vreo stare de insecuritate publică, rezonanța

socială a faptelor luată în considerare s-a atenuat prin trecerea perioadei mari

de timp de la luarea acestei măsuri (18 octombrie 2012), iar alte riscuri pentru

buna desfășurare a procesului penal nu au fost identificate, respectiv nu rezultă

și nu există date care să concluzioneze sustragerea de la judecată sau de la executarea

unei eventuale pedepse.

Curtea de Apel a menționat că inculpatului

B.B.A. i s-a permis pe parcursul procesului să se deplaseze în Bulgaria și în Republica

Moldova, în interes de serviciu și de fiecare dată a revenit în țară și a fost prezent

la toate termenele de judecată. Un alt argument menționat a fost acela că inculpatul

are un job stabil și este nevoit să se deplaseze periodic în afara granițelor țării

și o menținere în continuare a acestei măsuri restrictive de libertate i-ar aduce

prejudicii pe plan profesional.

Împotriva acestei încheieri, în termenul

legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. - S.T. Iași și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii

Curții de Apel Iași și în rejudecare să fie menținută măsurii arestării preventive

a inculpatului B.M., și respinsă ca nefondată cererea inculpatului B.B.A. de revocare

a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Ministerul Public, a motivat recursul cu

privire la inculpatul B.M., în esență, în sensul că încheierea de ședință este nelegală,

deoarece nu cuprinde vreo referire la prevederile art. 300 C. proc. pen., astfel

încât s-a eludat punctul de plecare al verificărilor sale și a trecut ex abrupto

la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

De asemenea, Ministerul Public a mai motivat

că încheierea de ședință este netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în privința inculpatului B.M.,

deoarece Curtea de Apel trebuia să rețină că în cauză interesul general prevalează

în raport cu interesul inculpatului de a fi judecați în libertate. În condițiile

speței, interesul public impune menținerea măsurii preventive față de inculpatul

B.M. pentru a se asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce

afectează încrederea publicului Injustiție și autorități.

Cu privire la inculpatul B.B.A., Ministerul

Public a susținut că în cuprinsul motivării Curtea de Apel nu ar fi indicat vreun

argument credibil de natură a justifica decizia sa, respectiv motivele pentru care

nu mai este necesară menținerea unui control judiciar asupra inculpatului, considerentele

fiind că, în prezent, nu ar mai exista anumite temeiuri (sentimentul de insecuritate

publică, rezonanța socială a faptelor săvârșite), dar care nu au fost avute în vedere

de Î.C.C.J. la momentul când s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului

cu obligarea de a nu părăsi țara (deoarece, altfel, s-ar fi menținut măsura arestării

preventive), astfel încât acestea nu sunt de natură a justifica revocarea măsurii.

Examinând recursul declarat, în raport

de actele și lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă prealabil că în privința

stării de libertate a inculpatului B.M., Curtea de Apel Iași s-a mai pronunțat,

însă în mod diferit.

Din examinarea încheierilor pronunțate

de către judecătorul fondului începând cu data de 19 aprilie 2013, se observă că

la unele termene, la care a avut loc și verificarea din oficiu a stării de arest

(potrivit art. 300

2

C. proc. pen.), a fost înlocuită măsura preventivă

a inculpatului B.M., pentru argumentare fiind indicate mai multe decizii C.E.D.O.

(cauza Jaworski c. Polonia - hotărârea din 28 martie 2006; cauza Witold Lilwa c.

Polonia - hotărârea din 4 aprilie 2000; cauza Calmanovici c. României, cauza Scundeanu

c. României, cauza Neumeister c. Austriei - hotărârea C.E.D.O. din 27 iunie 1968,

hotărârea din 27 august 1992 a C.E.D.O. cauza Tomasi c. Franței, Hotărârea Hass

c. Poloniei din data de 07 noiembrie 2006, Hotărârea Calleja c. Maltei din data

de 07 aprilie 2005, Hotărârea Khudoyorov c. Rusiei din 08 noiembrie 2005), iar la

alte termene, la care s-au analizat cererile formulate de către inculpat pentru

înlocuirea aceleași măsurii preventive, judecătorul fondului le-a respins ca neîntemeiate,

în motivare fiind indicate alte decizii C.E.D.O. (D., 28 octombrie 1994, Murray

c-S. V).

Așadar, judecătorul fondului, în abordarea

aceleași chestiuni juridice, adică dreptul inculpatului B.M. de a fi judecat pe

parcursul procesului penal în stare de libertate cu impunerea anumitor condiții

(art. 5 parag. 3 din

Conventia

Europeană a Drepturilor Omului

- persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil

sau eliberat în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanții care să asigure

prezentarea acesteia la audiere),

utilizează

practica instanței de la Strasbourg în sensul dorit, diametral opusă de la un termen

la altul, fie pentru a justifica înlocuirea măsurii preventive a inculpatului, fie

pentru a justifica respingerea cererilor inculpatului de a-i fi înlocuită măsura

preventivă, toate fiind pronunțate la intervale de aproximativ 30 de zile.

Astfel, la termenul din 19 aprilie 2013,

considerând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

s-au schimbat, Curtea de Apel a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului

B.M., cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art. 139 alin. (1) C.

proc. pen. și ale art. 145 alin. (1) și alin. (1

1

) C. proc. pen., constatându-se

că aceasta este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment, fiind proporțională

cu nevoile concrete ale procesului penal, asigurându-se suficiente garanții pentru

buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului săvârșirii

unor noi infracțiuni. La termenul din 24 mai 2013, Curtea de Apel Iași a respins

cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive, fiind

constatat că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea

inculpatului, respectiv există probe și indicii temeinice că a comis faptele prevăzute

de legea penală pentru care a fost trimis în judecată și există probe că lăsarea

sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Printre argumente

s-a menționat că s-a avut în vedere un aspect esențial și, anume acela că prin decizia

penală nr. 1470 din 26 aprilie 2013 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, în Dosarul

nr. 4767/l/2012/a5 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - S.T. Iași, împotriva

încheierii de ședința din 19 aprilie 2013, fiind înlăturată dispoziția privind înlocuirea

măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara

și menținută măsura arestării preventive a acestuia.

La termenul din 12 iunie 2013, concluzionând,

judecătorul cauzei arată că are convingerea că și cu inculpatul B.M. aflat în stare

de libertate, așa cum sunt și ceilalți inculpați (cu excepția celor arestați în

alte cauze), va gestiona bine parcursul procesului penal în faza cercetării judecătorești,

în speța de fata, în așa fel încât să nu fie afectată buna sa desfășurare, amintindu-se

că în cauza au fost audiați un număr de 11 inculpați, așa încât pericolul influențării

lor a dispărut, iar cu privire la martori, inculpatului i-a fost impuse obligația

de a nu se apropia sau a comunica cu aceștia în mod direct sau indirect și a înlocuit

măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara

în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145 alin. (1) și

alin. (1

1

) C. proc. pen.

La termenul din 03 iulie 2013, Curtea de

Apel Iași a reținut că examinând actele și lucrările dosarului cauzei, a constatat

că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea inculpatului

B.M., respectiv există probe și indicii temeinice că a comis faptele prevăzute de

legea penală pentru care a fost trimis în judecată și există probe că lăsarea sa

în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a respins cererea

formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive. De asemenea,

judecătorul fondului a menționat că s-a avut în vedere și faptul că prin decizia

penală nr. 2201 din 20 iunie 2013 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, în Dosarul

nr. 4767/l/2012/a6 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - S.T. Iași, împotriva

încheierii de ședința din 12 iunie 2013, fiind înlăturată dispoziția privind înlocuirea

măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara

și menținută măsura arestării preventive.

La termenul din 25 iulie 2013, concluzionând,

judecătorul fondului a reținut că, nici un act al dosarului, în raport de stadiul

procesual, de intervalul de timp scurs de la arestarea inculpatului B.M. nu confirmă

o conduită perturbantă a acestuia în desfășurarea procesului penal sau din partea

sa; împrejurări și deducții juridico-logice determinate nu numai de lipsa de antecedență

penală ci și de atitudinea sa cooperantă precum și de faptul că în acest moment

procesual raportat la numărul mare de inculpați care au fost trimiși în judecată

în acest dosar, inculpatul B.M. este singurul cercetat în stare de arest atribuindu-i-se

în mod nejustificat și oarecum părtinitor un rol determinant și decisiv în desfășurarea

cercetării judecătorești este nejustificat și a înlocuit măsura arestării preventive

a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art. 139

alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145 alin. (1) și alin. (1

1

) C.

proc. pen.

La termenul din 18 septembrie 2013, când

au avut loc dezbaterile asupra cărora Curtea de Apel Iași s-a pronunțat prin încheierea

din 20 septembrie 2013 (ce formează obiectul prezentului recurs), s-a făcut referatul

cauzei de către grefier care a învederat, printre altele, că este al unsprezecelea

termen după înaintarea cauzei spre competentă soluționare, urmare admiterii cererii

de strămutare formulată de inculpatul B.M., prin sentința penală nr. 1475 din

05 noiembrie 2012 pronunțată de I.C.C.J., precum și faptul că prin încheierea de

ședință din data de 25 iulie 2013 a Curții de Apel Iași a fost înlocuită măsura

arestării preventive a inculpatului B.M., iar, prin decizia penală nr. 2451 din

07 august 2013 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, în Dosarul nr. 4767/l/2012/a7

s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - S.T. Iași, fiind înlăturată dispoziția

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi țara și menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Analizând recursul declarat atât potrivit

susținerilor orale ale reprezentantului Ministerului Public, în raport cu conținutul

actelor și lucrărilor din dosar, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate

și temeinicie, prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Asupra inculpatului B.M. există bănuiala

legitimă că ar fi săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional

organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material

în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat

la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare

la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de

art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., instigare la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută

de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 teza.

I și II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în declarații,

în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea,

în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă,

în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., favorizare a infractorului,

prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., complicitate la spălare de bani, prevăzută

de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002,

respectiv de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă

continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5)

C. pen.

În concret faptele pentru care s-au conturat

aceste bănuieli legitime și în privința cărora inculpatul B.M. a fost plasat în

detenție preventivă se referă la comiterea unor infracțiuni grave, așa cum sunt

ele definite de art. 2 lit. b) pct. 5 și 14 din Legea nr. 39/2003 privind combaterea

criminalității organizate, respectiv la aceea că:

un grup infracțional organizat împreună cu inculpații P.E.E., T.Ă.P. și L.U.A.,

grup care a acționat pe perioada 2006 - 2008 și la care au aderat și alte persoane,

printre care și inculpata B.M.C., în scopul obținerii de importante beneficii materiale

prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune și spălare de bani, prin dobândirea

în mod fraudulos a proprietății asupra unui număr de 9 imobile pe raza mun. Galați

prin intermediul unor persoane inteipuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub

semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori

prin obținerea de hotărâri arbitrate ori judecătorești neconforme cu realitatea

faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 895.000 RON și 747.000

euro.

organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, cu intenție,

l-a determinat, pe martorul L.U.M. să inducă în eroare, asupra calității sale de

proprietar, pe reprezentantul legal al părții vătămate SC A.S.C. SRL Galați, prin

folosirea unei hotărâri judecătorești și a unui raport de expertiză false, cu ocazia

încheierii la data de 04 octombrie 2007 a unui contract în formă autentică prin

care vindea părții vătămate imobilul din Galați, strada T., cauzându-i acesteia

un prejudiciu de 300.000 de euro, precum și i-a determinat pe inculpații T.Ă.P.

și P.E.E. să-l ajute pe martorul L.U.M. la inducerea în eroare a reprezentantului

părții vătămate SC A.S.C. SRL Galați prin falsificarea hotărârii judecătorești și

a raportului de expertiză; a indus-o, în mod direct, în eroare pe martora B.Â.A.

cu privire la calitatea de proprietar a făptuitorului M.M.G., prin folosirea unei

hotărâri arbitrale prin care acesta a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra

imobilului din Galați, str. O. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare

a imobilului respectiv, autentificat din 01 iunie 2006, contra sumei de 70.000 RON;

în cursul lunii septembrie 2008 i-a determinat pe martorii C.A.C., H.A.M. și B.G.V.,

la încercarea acestora de o induce în eroare pe partea vătămată R.A.G. cu ocazia

încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Galați,

str. M. contra sumei de 230.000 euro, prin utilizarea unei procuri obținute în mod

fraudulos prin care martorul B.G.V. era împuternicit să vândă, sens în care a efectuat

și personal anumite manevre de inducere în eroare a părții vătămate, oferindu-i

acestuia spre vânzare imobilul; i-a ajutat pe inculpații M.S.L. și M.I.C., la inducerea

în eroare asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare

de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obținută în baza unei hotărâri

judecătorești false - a părților vătămate S.T.I. și S.T.M. cu ocazia încheierii

contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului din Galați, str. C.L., încheiat

la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. „C. și Asociații", producându-le

acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON; l-a determinat pe martorul B.M.G.,

prin intermediul martorei G.L.G., să inducă în eroare asupra calității sale de proprietar,

fără vinovăție, pe părțile vătămate T.V.G. și T.O.V., cu ocazia încheierii la data

de 09 august 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părților vătămate

apartamentul situat în Galați, str. A.I., cauzându-le acestora un prejudiciu de

175.000 RON.

organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, cu intenție,

l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentința

civilă nr. 1020 din data de 06 aprilie 2006, pretins pronunțată de Judecătoria Galați

în Dosarul nr. 3201/2005 asupra imobilului din Galați, str. T. în materialitatea

sa, precum și la aplicarea prin scanare și imprimare cu ajutorul unei imprimante

cu jet de cerneală a ștampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanța de judecată

precum și a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 320 din data de 15

februarie 2006, pretins întocmit de către martora R.A.C. în calitatea sa de expert

tehnic judiciar și a determinat-o pe inculpata P.E.E. să falsifice prin plastografiere

însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă și irevocabilă, achitat

taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre

judecătoreasca - sentința civilă nr. 125 din data de 11 ianuarie 2006, pretins pronunțată

de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 52041/2005 asupra imobilului din Galați, strada

T. în materialitatea sa, precum și la aplicarea prin scanare și imprimare cu ajutorul

unei imprimante cu jet de cerneală a ștampilelor care ar fi trebuit să emane de

la instanța de judecată și a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 620 din

data de 18 octombrie 2005, pretins întocmit de către martora R.A.C. în calitatea

sa de expert tehnic judiciar, precum și a determinat-o pe inculpata P.E.E. să falsifice

prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă și

irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P.

la falsificarea certificatului din 23 septembrie 2008, pretins emis de Ministerul

de interne - Direcția Generală a Arhivelor Statului - Direcția Județeană Galați

a Arhivelor Naționale, document având ca obiect imobilul din Galați, str. M., pretins

semnat de martorul P.O.A. în calitate de director și de numita S.O.V. în calitate

de referent de specialitate precum și la falsificarea chitanței din 31

decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galați prin care învinuitul

B.A.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON; i-a determinat

pe inculpatul T.Ă.P. și învinuita V.A.C. la falsificarea a cărților de identitate

pe numele fictive de M.V. și M.I. și l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. la falsificarea

copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv de M.P., a copiei

legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv, a copiei legalizate după

certificatul de naștere pe numele fictiv de M.V. și a copiei legalizate după certificatul

de naștere pe numele fictiv de M.I., documente utilizate în încercarea de dobândire

frauduloasă a imobilului din Galați, str. D.; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P.

să falsifice, prin plăsmuirea documentelor și a ștampilelor de pe acestea, două

înscrisuri oficiale -adrese pretins emise de Consiliul Județean Galați și Primăria

mun. Galați prin care se atesta în fals că imobilul din Galați, str. A.I.C. nu figura

în evidențele respectivelor instituții; l-a determinat pe inculpatul T.Ă.P. să falsifice

o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 29/CC/09 aprilie 2007, pretins emisă

de Judecătoria Galați în dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din

Galați, str. C.L. în materialitatea, precum și a determinat-o pe inculpata P.E.E.

să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv

„definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe

inculpatul T.Ă.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr.

2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați în dosarul civil nr. 5327/233/2006,

asupra imobilului din Galați, str. A.I., în materialitatea sa și a determinat-o

pe inculpata P.E.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre

- respectiv „definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc."

organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, cu intenție,

l-a determinat pe făptuitorul M.M.G. la falsificarea antecontractului de vânzare

cumpărare asupra imobilului din Galați, str. O., pretins încheiat între făptuitor

și persoana decedată N.V., document fals ce a fost ulterior la Curtea de Arbitraj

de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați; l-a determinat pe învinuitul B.A.S.

la falsificarea, fără vinovăție a antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului

din Galați, str. M., pretins încheiat între partea vătămată B.Ă.G. și învinuitul

B.A.S., document fals, ce a fost ulterior prezentat instanței de judecată, prin

intermediul martorului M.T.C., precum și a determinat-o pe inculpata P.E.E. să întocmească

o cerere în numele învinuitului B.A.S. prin care se solicita eliberarea unui certificat

de grefa, document ce a fost apoi utilizat la Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Galați în vederea notării litigiului dintre învinuit și partea vătămată

B.Ă.G. și să redacteze un înscris, în numele învinuitului B.A.S., depus la dosarul

cauzei prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins

încheiat cu partea vătămată B.Ă.G.; l-a determinat pe făptuitorul C.O.C. la falsificarea

antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galați, b-dul G.C.,

pretins încheiat între partea vătămată M.M. și făptuitor, document fals, ce a fost

ulterior utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie

Galați și la Judecătoria Galați; l-a determinat pe inculpatul L.A.Ș. la falsificarea

antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galați, str. C.L., pretins

încheiat între inculpat și numitul T.A.M., document fals, ce a fost, ulterior, utilizat

la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.

organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, a determinat,

cu intenție mediată, prin intermediul numitei M.O.I., un lucrător de la Oficiul

de Cadastru și Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate

al învinuitului D.U.F. asupra imobilului situat în Galați, str. T., precum și a

determinat, cu intenție mediată, prin intermediul numitului C.D., un lucrător de

la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de

proprietate al numitului C.D. asupra imobilului situat în Galați, str. T.; a determinat-o

pe inculpata L.U.A. să întocmească o hotărâre arbitrală, ce conținea mențiuni false,

prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului

M.M.G. asupra imobilului situat în mun. Galați, str. O.; a determinat, mediat, cu

intenție, notarii publici G.H.E., S.T. și M.C. să întocmească, în fals, fără vinovăție,

declarația autentică din 04 decembrie 2007, procura din 12 decembrie 2007 și declarația

autentică din 18 decembrie 2007, în condițiile în care s-a stabilit că persoanele

înscrise în documentele respective - numiții M.V. și M.I. - nu există pentru a dezbate

succesiunea asupra imobilului situat în Galați, strada D.; a determinat, cu intenție,

pe judecătorul D.M.I., să pronunțe, fără vinovăție, o hotărâre judecătorească conform

unei situații juridice și de fapt nereale - sentința civilă nr. 6323 din 28

august 2007 în Dosarul nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați, având ca obiect

uzucapiunea imobilului din Galați, str. A.I.C.; a determinat-o, cu intenție, pe

inculpata L.U.A. să întocmească hotărârea arbitrală din 01 august 2006, ce conținea

mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate

al făptuitorului C.O.C. asupra imobilului situat în Galați, b-dul G.C.; a determinat-o

cu intenție, pe inculpata L.U.A. să întocmească hotărârea arbitrală, cu nr. 62/2006,

ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de

proprietate al numitului T.A.M. asupra imobilului situat în Galați str. C.L., precum

și a determinat, mediat, cu intenție, un lucrător de la Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară, să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al făptuitorului M.R., asupra

imobilului situat în Galați, str. A.I., drept intabulat din 12 iulie 2007.

organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași

rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, a determinat-o

pe martora M.O.I. să utilizeze, fără vinovăție, o sentință civilă falsificată și

un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Galați în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului

situat în Galați, str. T.; l-a determinat, pe numitul C.D. să utilizeze o sentință

civilă falsificată și un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul

de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați în vederea intabulării dreptului de

proprietate asupra imobilului situat în Galați, str. T.; i-a determinat pe învinuitul

C.A.C. și martorii H.A.M. și B.G.V. să utilizeze certificatul din 23 septembrie

008, pretins emis de Ministerul de Interne - Direcția Generală a Arhivelor Statului

- Direcția Județeană Galați a Arhivelor Naționale, documentul fiind încredințat,

în acest sens martorilor H.A.M. și B.G.V. l-au determinat pe martorul M.T.C. să

depună, fără vinovăție, la dosarul instanței de judecată chitanța falsificată

din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galați prin care

învinuitul B.A.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON

precum și să depună, fără vinovăție, la dosarul cauzei a antecontractului de vânzare-cumpărare

fals, pretins încheiat între partea vătămată B.Ă.G. și învinuitul B.A.S.; le-a încredințat

cărțile de identitate, copia legalizata după certificatul de deces al numitei M.G.,

copia legalizată după certificatul de naștere al numitului M.V., copia legalizată

după certificatul de naștere al numitului M.I. făptuitorilor ce s-au prezentat sub

numele de M.V. și M.I., documente false ce au fost utilizate la Biroul Notarului

Public M.C. în vederea deschiderii procedurii succesorale a numitului M.P., asupra

imobilului situat în Galați, str. D.; l-a determinat, cu intenție mediată, prin

intermediul făptuitorului M.R., pe av. C.H.L. să folosească, iară vinovăție, în

fața instanței de judecată o întâmpinare pretins întocmită de decedata B.L.; a folosit

în fața instanței de judecată, în acțiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului

din Galați, str. A.I.C. - Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați, la termene

succesive, a unui înscris sub semnătură privată fals - contract de vânzare-cumpărare

și a două înscrisuri oficiale falsificate - adrese pretins emise de Consiliul Județean

Galați și Primăria mun. Galați; a încredințat sentința judecătorească falsificată

nr. 29/CC/09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați, inculpatului M.S.L.,

care a utilizat-o, la data de 10 septembrie 2007, la Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară în vederea radierii sechestrului asigurător legal aplicat asupra imobilului

din Galați, str. C.L. și l-a determinat pe făptuitorul M.R. să utilizeze o sentință

civilă falsificată la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea intabulării

dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galați, str. A.I.

și susținere morală, pe inculpatul C.A.C. și martorul H.A.M., care l-au racolat

și determinat pe învinuitului D.O.I. să facă afirmații și declarații mincinoase

la datele de 01 septembrie 2008 și 05 septembrie 2008 în fața notarului public -

Biroul Notarului Public B.A.Z. B., jud.Galați, acesta din urmă substituindu-se în

persoana părții vătămate B.Ă.G. în demersul infracțional legat de vânzarea imobilului

situat în Galați, str. M.

organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași

rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, i-a sprijinit prin

sfaturi, indicații și susținere morală, pe inculpatul C.A.C. și martorii H.A.M.

și B.G.V. să-l racoleze și să-l determine pe învinuitului D.O.I. să se prezinte

drept partea vătămată B.Ă.G. la datele de 01 septembrie 2008 și 05 septembrie 2008

în fața notarului public - Biroul Notarului Public B.A.Z. B., jud.Galați și a determinat

doi făptuitori, rămași neidentificați, să se prezinte sub identitățile false de

M.V. și M.I. în fața notarului public, cu ocazia solicitării dezbaterii succesiunii

defunctului M.P.

organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași

rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, i-a determinat,

cu intenție, pe învinuiții B.A.S. și P.O.E. să facă afirmații mincinoase referitor

la împrejurările esențiale ale cauzei, cu ocazia audierii în calitate de martori,

într-o cauză privind procedura succesorală notarială asupra imobilului din Galați,

str. D., deschisă la Biroul Notarilor Publici „M.C. și S.V.A.L." Galați; în

cursul anului 2007, i-a determinat pe făptuitorul H.A.M. și pe învinuitul A.N.N.

să facă afirmații mincinoase, fiind ascultați ca martori într-o cauză civilă - acțiunea

având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galați, str. A.I.C. - Dosar nr. 2538/233/2007

al Judecătoriei Galați și l-a determinat pe învinuitul A.X.N. să facă declarații

neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30 mai 2007, în

calitate de martor în dosarul civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei Galați, cu

privire la aspectele esențiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat.

L.A.Ș. în a-și păstra folosul infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată și condamnarea, respectiv în ajutorul dat în vederea radierii sechestrului

asigurător instituit asupra imobilului situat în Galați str. C.L. (fostă B.) și

ulterior în vederea valorificării acestuia.

L.A.Ș. să schimbe și să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului

situat în Galați, Bdul. G.C., cunoscând că acesta provine din comiterea de infracțiuni

de trafic de ființe umane de genul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienței ilicite a acestuia.

infracțional organizat împreună cu inculpații B.B.A. și B.M.C., grup care a acționat

pe parcursul anului respectiv, în scopul obținerii de importante beneficii materiale

prin inducerea în eroare a organelor judiciare.

organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași

rezoluții infracționale, anterior datei de 18 iunie 2010 a participat la falsificarea

unui contract pretins încheiat între inculpatul B.B.A. și partea vătămată SC

A.C. SA. la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care, ulterior, l-a folosit,

în mod repetat, inclusiv în fața instanțelor de judecată.

organizat, începând cu data de 18 iunie 2010, împreună cu membrii grupului, a încercat

să inducă în eroare instanțele de judecată în cadrul Dosarului nr. 6967/121/2010

al Tribunalului Galați, prin folosirea unui contract falsificat și a unui raport

de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea

obținerii unei hotărâri judecătorești definitive prin care partea vătămată SC

A.C. SA. să fie obligată la plata sumei trecute în contract, respectiv 4.000.000

RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința sa.

Așadar, o analiză a acuzațiilor în coroborare

exhaustivă cu actele și lucrărilor dosarului oferă indicii puternice că inculpatul

B.M. a avut un rol important în desfășurarea activității infracționale pentru care

este în prezent cercetat în stare de arest preventiv, astfel:

- începând cu anul 2006 a constituit un

grup infracțional organizat împreună cu inculpații P.E.E., T.Ă.P. și L.U.A., grup

care a acționat până în anul 2008 și la care au aderat și alte persoane printre

care și inculpata B.M.C., în scopul obținerii unor beneficii materiale prin săvârșirea

de infracțiuni de înșelăciune, având ca scop dobândirea în mod fraudulos a proprietății

unui număr de 9 (nouă) imobile situate pe raza mun. Galați prin intermediul unor

persoane interpuse și folosirea de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale

falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea unor hotărâri,

arbitrale sau judecătorești, neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul

total cauzat fiind de peste 895.000 RON și 747.000 euro.

- activitatea infracțională derulată de

grupul infracțional, al cărui lider a fost era circumscrisă și comiterii unor infracțiuni

de spălare a banilor, respectiv în ajutorul dat unor terțe persoane pentru a ascunde

ori a disimula proprietatea unor imobile sau drepturi asupra unor astfel de bunuri

cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracțiuni legate de traficul de

ființe umane cât și în ajutorul pentru dobândirea unor bunuri imobile (terenuri,

clădiri și apartamente) cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracțiuni.

- în anul 2010, ulterior dobândirii calității

de deputat în Parlamentul României, a constituit un grup infracțional organizat

împreună cu inculpații B.O.M. și B.B.A. în vederea obținerii unor importante foloase

materiale prin întocmirea în fals a unor documente oficiale ori sub semnătură privată

în scopul pretinderii existenței unor convenții comerciale, documente care ulterior

au fost folosite în fata instanțelor de judecată în vederea obligării părții vătămate

SC A.C. SA. Galați la plata unei sume de 4.000.000 RON.

Înalta Curte reamintește că potrivit prevederilor

din Recomandarea nr. R(80)ll a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, detenția

provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit

o infracțiune și că există motive serioase de a se crede că există cel puțin unul

din următoarele pericole: pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului

justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. În mod excepțional, când

se comit infracțiuni deosebit de grave, recomandarea stipulează că se poate recurge

la detenția provizorie.

Este evident că potrivit art. 5 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului starea de deținere a unui individ nu poate fi menținută

pe o perioadă nedeterminată, deoarece „motivul verosimil" nu poate să constituie

unicul element care să permită justificarea menținerii în detenție, deoarece arestarea

preventivă este o măsură vremelnică.

Raportarea acestor principii speței și

situației inculpatului B.M. conduce Înalta Curte la concluzia fermă, că în acest

moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce atingere dezideratelor

impuse de legea penală și ar genera un climat de insecuritate socială și de neîncredere

al cetățenilor în actul de justiție.

Potrivit legislației naționale, arestarea

preventivă a unei persoane se poate dispune de către judecător dacă sunt întrunite

condițiile art. 143 C. proc. pen. și dacă există vreunul din cazurile prevăzute

de art. 148 C. proc. pen., când se consideră că este în interesul urmăririi penale.

Condiția art. 143 C. proc. pe