Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2911/2013

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2911/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. Iași constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 20 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 139 alin. (1) rap. la art. 145 C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.M., cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, tară încuviințarea Curții de Apel Iași. În baza art. 145 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1 1 ) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul B.M.

ca, pe durata măsurii, să se supună minatoarelor obligații: - să nu depășească limitele teritoriale ale României; - să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la Poliția municipiului Galați, jud.Galați, organ de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului conform programului de supraveghere și ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea organelor judiciare; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; - să nu se apropie și sa nu comunice in mod direct sau indirect cu inculpații: P.E.E., L.U.A., V.R.T., M.S.L., M.I.C., B.A.S., P.O.E., B.B.A., L.A.Ș., V.A.C., B.M.C., T.Ă.P., D.U.F., C.A.C., A.X.N., D.O.I.

și A.N.N., cu părțile civile: G.U.M., F.R.T., S.T.I., B.O.I., T.V.G., SC A.C.

SA., Oficiul De Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați, Primăria Municipiului Galați, (pentru ultimele trei prin reprezentanții lor), precum și cu martorii: M.O.I., B.O.L., R.A.C., A.I.A., M.A.C., C.E.G., S.C.R., B.Ă.M., G.H.G., M.A.S., Z.M.G., M.A.M., R.C.A., P.I.M., L.U.M., L.U.L., G.O.P., P.A.M., B.Î.A., M.I.D., G.H.E., C.O.I., G.H.C., R.O.P., B.Ă.T., R.A.G., B.Ă.G., A.D.V., T.O.D., P.O.A., C.Ă.M., B.A.Z., T.S.M., M.T.C., M.B.O., O.N.R., R.C.A., B.G.V., T.I.G., H.A.M., M.C.C., C.H.L., P.Ă.T., B.A.S., A.N.I., M.A.R., V.V.I.S., M.I.G., D.R.P., T.A.F., R.U.I., T.O.D., S.T.D., J.O.M., O.L.L., C.I.V., S.T.M., B.R.A., D.F.A., R.O.L., C.H.R., C.O.C., V.L.C., B.O.L., D.U.S., D.V.G., D.R.C., O.A.A., J.E.K., R.A.I., B.O.G., S.T.M., H.R.N., M.F.S., M.A.F., S.G.C., G.A.V., B.U.N., B.M.G., P.I.B., M.I.B., G.L.G., T.Â.I., F.R.M., H.S.B., S.T.A., T.Â.M., C.I.N., L.U.N., M.A.J., T.L.G., T.Ă.M., S.C.M., L.U.G., B.I.M., A.Z.A., B.E.S., C.R.G.

În baza art. 145 1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin se poate lua față de acesta măsura arestării preventive. A dispus punerea în libertate deîndată a inculpatului B.M., la rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. De asemenea, a admis cererea formulată de inculpatul B.B.A. privind revocarea măsurii preventive și în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusa de Î.C.C.J., secția penală, prin decizia penală nr. 3349 din 18 octombrie 2012. Pentru a dispune astfel, Curte de Apel a avut în vedere că în ceea ce plivește starea de arest preventiv a inculpatului B.M., se reține că potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc.

pen. aceasta se impune a fi analizată în cursul judecății prin raportare la dispozițiile art. 160 b C. proc. pen. A precizat că în temeiul acestei proceduri instanța este ținută să verifice dacă temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent. Potrivit art. 160 alin. (2) C. proc. pen. dacă instanța constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată - revocarea arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

În cauza de față, susține Curtea de Apel, temeiurile juridice care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B.M. le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., respectiv, pe de o parte, că există date că inculpatul B.M. s-a sustras de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, că infracțiunile pentru care a fost cercetat sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Dinamismul procesului penal precum și faptul că măsura arestării preventive are drept scop asigurarea bunei desfășurări a activității procesuale impun în mod firesc, ca aceasta măsura să fie adaptată permanent în raport cu împrejurările concrete legate atât de cauza penală, deci și de stadiul procesual, cât și de persoana inculpatului, respectiv, perioada petrecută în arest preventiv și posibilitatea acesteia de a fi conștientizat repercusiunile negative ale unei conduite procesuale ostile. O astfel de schimbare a temeiurilor arestării preventive în dinamica procesuala poate atrage înlocuirea celei mai severe măsuri preventive cu o măsura restrictiva de libertate, însă neprivativă de libertate conform art. 139 alin. (3) C. proc.

pen. Aceeași soluție se impune, însă, și în cazul în care, temeiurile luării măsurii preventive se mențin dar durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil, aspect ce trebuie analizat în raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte. Curtea de Apel a reținut că inculpatul B.M., a fost arestat preventiv la data de 27 martie 2012, nu are antecedente penale, iar la termenul de judecată din 17 aprilie 2013, a fost audiat cu privire la faptele menționate in rechizitoriu. Potrivit art. 5 parag. 3 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului , persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea acesteia la audiere.

În cauză, susține Curtea de Apel, stabilirea limitelor rezonabile și respectiv, depășirea acestora se analizează în raport de faptul ca inculpatul B.M. este arestat preventiv din martie 2012, instanța de judecata s-a considerat legal sesizată, l-a audiat pe inculpat și mai are în vedere complexitatea cauzei care va necesita timp pentru audierea celorlalți coinculpați și pentru gestionarea probatoriilor, acest aspect putând conduce la o prelungire in timp a măsurii arestării preventive din motive neimputabile lui. Curtea de Apel a mai avut în vedere că inculpatul B.M. nu are antecedente penale și ca el, chiar dacă a încercat să se sustragă urmăririi penale inițial, după ce a conștientizat urmările la care se supune s-a prezentat de bunăvoie la organele de anchetă.

Indiferent de cazul prevăzut de art. 148 alin. (1) C. proc. pen., ce a constituit temeiul de drept al arestării inculpatului, Curtea de Apel a apreciat că după un an și aproximativ 6 luni de detenție preventivă, consistența acestor temeiuri - art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen. se diluează impunându-se înlocuirea arestării cu o alta măsura preventivă. A apreciat că depășirea acestui termen de un an și 6 luni, printr-o nouă prelungire ar duce la încălcarea termenului rezonabil de privare de libertate, mai ales în condițiile în care de la săvârșirea faptelor reținute în actul de inculpare, a trecut o perioadă semnificativă de timp, perioadă care a făcut ca rezonanța socială negativă a acestor fapte să se estompeze și pericolul social reprezentat de inculpat să nu mai fie actual.

Pericolul sustragerii de la judecata și al influențării martorilor și părților vătămate din dosar, se reduc considerabil ca urmare a deducerii probabile a duratei arestării preventive din pedeapsa închisorii la care inculpatul se așteaptă a fi condamnat (cauza Neumeister contra Austriei - Hotărârea C.E.D.O. din 27 iunie 1968). S-a mai reținut că, chiar dacă la momentul luării măsurii arestării preventive, au existat probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, după trecerea unei perioade îndelungate de timp, acesta se risipește ca și riscul de presiune asupra martorilor (Hotărârea din 27 august 1992 a C.E.D.O. - cauza Tomasi contra Franței).

A arătat Curtea de Apel că o bănuială puternică privind comiterea de inculpat a unei infracțiuni grave poate justifica inițial detenția, însă, după o anumită perioadă, ea nu mai este suficientă, fiind necesare alte motive care să justifice continuarea privării de libertate (Hotărârea Hass contra Poloniei din data de 07 noiembrie 2006). În acest caz, potrivit și jurisprudenței C.E.D.O., trebuie ca instanța să motiveze dacă celelalte motive avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv continuă să legitimeze privarea de libertate și dacă acestea se dovedesc „pertinente” și „suficiente” (Hotărârea Calleja contra Maltei din data de 07 aprilie 2005). Instanțele au obligația de indica motivele specifice pentru menținerea în detenție (Hotărârea Khudoyorov contra Rusiei din 08 noiembrie 2005). Relativ la riscul presiunii asupra martorilor, Curtea de Apel a făcut trimitere la practica Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că un asemenea risc trebuie evaluat în concret, iar pe de altă parte, influențarea unor subiecți ai procesului penal, trebuie să se sprijine pe date reale și nu pe bănuieli extrase din interferențele pe care prezenta cauză le-ar avea asupra persoanelor denunțătoare, a celorlalți inculpații și chiar a martorilor.

În ceea ce privește asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, Curtea de Apel a arătat că aceasta nu trebuie privită ca având o prioritate absolută în raport cu dreptul inculpatului de a beneficia de judecarea în stare de libertate, mai ales în condițiile în care există măsuri procesuale menite să asigure garanții suficiente pentru aceasta.

A mai precizat Curtea de Apel că este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că durata rațională a detenției se apreciază de la caz la caz, în funcție printre altele de complexitatea procesului și de comportamentul inculpaților însă, tot într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că menținerea detenției preventive a acuzatului nu se justifică într-o cauză dată decât dacă indicii concrete impun apărarea unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula libertăți individuale fixată de Convenție, ceea ce nu este cazul în speță. Tot astfel a reținut ca fiind adevărat, că împotriva inculpatului B.M.

planează o puternică „bănuială” de participare la comiterea faptelor de care este acuzat prin actul de inculpare și pentru care a fost trimis în judecată, însă, Curtea de Apel a apreciat că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă detenție provizorie, în contextul în care la dosar nu exista nicio probă din care să rezulte că eliberarea inculpatului ar constitui în mod real un pericol pentru ordinea publică sau că odată eliberat procesul penal nu s-ar putea desfășura în bune condiții. Curtea de Apel a menționat că nu este de neglijat a se preciza că înlocuirea măsurii preventive a arestării a inculpatului cu o măsură preventivă mai puțin drastică nu are relevanță asupra existenței sau inexistenței vinovăției inculpatului, aceasta urmând a fi stabilită de către instanța în urma administrării întregului probatoriu în cauză.

Concluzionând, Curtea de Apel a reținut că, nici un act al dosarului, în raport de stadiul procesual în care se află, de intervalul de timp scurs de la arestarea inculpatului B.M. nu confirmă o conduită perturbantă a acestuia în desfășurarea procesului penal sau din partea sa; împrejurări și deducții juridico-logice determinate nu numai de lipsa de antecedență penală ci și de atitudinea sa cooperantă, precum și de faptul că în acest moment procesual raportat la numărul mare de inculpați care au fost trimiși în judecată în acest dosar, inculpatul B.M. este singurul cercetat în stare de arest atribuindu-i-se în mod nejustificat și oarecum părtinitor un rol determinant și decisiv în desfășurarea cercetării judecătorești este nejustificat.

Curtea de Apel a arătat că nu există nici un indiciu că inculpatul B.M. va mai comite fapte penale sau că s-ar crea în rândul opiniei publice sentimentul de nesiguranță, insecuritate. A mai arătat că pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum a fost descris, ce ar justifica menținerea stării de arest presupune existența la dosar a unor probe care să convingă instanța că pentru siguranța publică se impune lipsirea de libertate, adică probe din care să rezulte fără putință de tăgadă că pentru o întreagă colectivitate există o stare de primejdie prin lăsarea inculpatului B.M. în stare de libertate. Cu referire la cererea inculpatului B.B.A.

privind revocarea măsurii preventive, Curtea de Apel a constatat că este întemeiată, cu motivarea că, buna desfășurare a activității de judecată poate fi realizată și în condițiile revocării măsurii obligării de a nu părăsi țara, în speță neexistând nici un argument de fapt sau de drept care să concluzioneze că prin lăsarea libertății totale de mișcare a inculpatului s-ar crea vreo stare de insecuritate publică, rezonanța socială a faptelor luată în considerare s-a atenuat prin trecerea perioadei mari de timp de la luarea acestei măsuri (18 octombrie 2012), iar alte riscuri pentru buna desfășurare a procesului penal nu au fost identificate, respectiv nu rezultă și nu există date care să concluzioneze sustragerea de la judecată sau de la executarea unei eventuale pedepse.

Curtea de Apel a menționat că inculpatului B.B.A. i s-a permis pe parcursul procesului să se deplaseze în Bulgaria și în Republica Moldova, în interes de serviciu și de fiecare dată a revenit în țară și a fost prezent la toate termenele de judecată. Un alt argument menționat a fost acela că inculpatul are un job stabil și este nevoit să se deplaseze periodic în afara granițelor țării și o menținere în continuare a acestei măsuri restrictive de libertate i-ar aduce prejudicii pe plan profesional. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. Iași și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Curții de Apel Iași și în rejudecare să fie menținută măsurii arestării preventive a inculpatului B.M., și respinsă ca nefondată cererea inculpatului B.B.A.

de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara. Ministerul Public, a motivat recursul cu privire la inculpatul B.M., în esență, în sensul că încheierea de ședință este nelegală, deoarece nu cuprinde vreo referire la prevederile art. 300 C. proc. pen., astfel încât s-a eludat punctul de plecare al verificărilor sale și a trecut ex abrupto la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. De asemenea, Ministerul Public a mai motivat că încheierea de ședință este netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în privința inculpatului B.M., deoarece Curtea de Apel trebuia să rețină că în cauză interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecați în libertate.

În condițiile speței, interesul public impune menținerea măsurii preventive față de inculpatul B.M. pentru a se asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează încrederea publicului Injustiție și autorități. Cu privire la inculpatul B.B.A., Ministerul Public a susținut că în cuprinsul motivării Curtea de Apel nu ar fi indicat vreun argument credibil de natură a justifica decizia sa, respectiv motivele pentru care nu mai este necesară menținerea unui control judiciar asupra inculpatului, considerentele fiind că, în prezent, nu ar mai exista anumite temeiuri (sentimentul de insecuritate publică, rezonanța socială a faptelor săvârșite), dar care nu au fost avute în vedere de Î.C.C.J.

la momentul când s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi țara (deoarece, altfel, s-ar fi menținut măsura arestării preventive), astfel încât acestea nu sunt de natură a justifica revocarea măsurii. Examinând recursul declarat, în raport de actele și lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă prealabil că în privința stării de libertate a inculpatului B.M., Curtea de Apel Iași s-a mai pronunțat, însă în mod diferit. Din examinarea încheierilor pronunțate de către judecătorul fondului începând cu data de 19 aprilie 2013, se observă că la unele termene, la care a avut loc și verificarea din oficiu a stării de arest (potrivit art. 300 2 C. proc. pen.), a fost înlocuită măsura preventivă a inculpatului B.M., pentru argumentare fiind indicate mai multe decizii C.E.D.O.

(cauza Jaworski c. Polonia - hotărârea din 28 martie 2006; cauza Witold Lilwa c. Polonia - hotărârea din 4 aprilie 2000; cauza Calmanovici c. României, cauza Scundeanu c. României, cauza Neumeister c. Austriei - hotărârea C.E.D.O. din 27 iunie 1968, hotărârea din 27 august 1992 a C.E.D.O. cauza Tomasi c. Franței, Hotărârea Hass c. Poloniei din data de 07 noiembrie 2006, Hotărârea Calleja c. Maltei din data de 07 aprilie 2005, Hotărârea Khudoyorov c. Rusiei din 08 noiembrie 2005), iar la alte termene, la care s-au analizat cererile formulate de către inculpat pentru înlocuirea aceleași măsurii preventive, judecătorul fondului le-a respins ca neîntemeiate, în motivare fiind indicate alte decizii C.E.D.O.

(D., 28 octombrie 1994, Murray c-S. V). Așadar, judecătorul fondului, în abordarea aceleași chestiuni juridice, adică dreptul inculpatului B.M. de a fi judecat pe parcursul procesului penal în stare de libertate cu impunerea anumitor condiții (art. 5 parag. 3 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului - persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea acesteia la audiere), utilizează practica instanței de la Strasbourg în sensul dorit, diametral opusă de la un termen la altul, fie pentru a justifica înlocuirea măsurii preventive a inculpatului, fie pentru a justifica respingerea cererilor inculpatului de a-i fi înlocuită măsura preventivă, toate fiind pronunțate la intervale de aproximativ 30 de zile.

Astfel, la termenul din 19 aprilie 2013, considerând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, Curtea de Apel a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului B.M., cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc. pen., constatându-se că aceasta este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment, fiind proporțională cu nevoile concrete ale procesului penal, asigurându-se suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului săvârșirii unor noi infracțiuni.

La termenul din 24 mai 2013, Curtea de Apel Iași a respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive, fiind constatat că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea inculpatului, respectiv există probe și indicii temeinice că a comis faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Printre argumente s-a menționat că s-a avut în vedere un aspect esențial și, anume acela că prin decizia penală nr. 1470 din 26 aprilie 2013 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, în Dosarul nr. 4767/l/2012/a5 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T.

- S.T. Iași, împotriva încheierii de ședința din 19 aprilie 2013, fiind înlăturată dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și menținută măsura arestării preventive a acestuia. La termenul din 12 iunie 2013, concluzionând, judecătorul cauzei arată că are convingerea că și cu inculpatul B.M.

aflat în stare de libertate, așa cum sunt și ceilalți inculpați (cu excepția celor arestați în alte cauze), va gestiona bine parcursul procesului penal în faza cercetării judecătorești, în speța de fata, în așa fel încât să nu fie afectată buna sa desfășurare, amintindu-se că în cauza au fost audiați un număr de 11 inculpați, așa încât pericolul influențării lor a dispărut, iar cu privire la martori, inculpatului i-a fost impuse obligația de a nu se apropia sau a comunica cu aceștia în mod direct sau indirect și a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc.

pen. La termenul din 03 iulie 2013, Curtea de Apel Iași a reținut că examinând actele și lucrările dosarului cauzei, a constatat că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea inculpatului B.M., respectiv există probe și indicii temeinice că a comis faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive. De asemenea, judecătorul fondului a menționat că s-a avut în vedere și faptul că prin decizia penală nr. 2201 din 20 iunie 2013 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, în Dosarul nr. 4767/l/2012/a6 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T.

- S.T. Iași, împotriva încheierii de ședința din 12 iunie 2013, fiind înlăturată dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și menținută măsura arestării preventive. La termenul din 25 iulie 2013, concluzionând, judecătorul fondului a reținut că, nici un act al dosarului, în raport de stadiul procesual, de intervalul de timp scurs de la arestarea inculpatului B.M. nu confirmă o conduită perturbantă a acestuia în desfășurarea procesului penal sau din partea sa; împrejurări și deducții juridico-logice determinate nu numai de lipsa de antecedență penală ci și de atitudinea sa cooperantă precum și de faptul că în acest moment procesual raportat la numărul mare de inculpați care au fost trimiși în judecată în acest dosar, inculpatul B.M.

este singurul cercetat în stare de arest atribuindu-i-se în mod nejustificat și oarecum părtinitor un rol determinant și decisiv în desfășurarea cercetării judecătorești este nejustificat și a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc. pen.

La termenul din 18 septembrie 2013, când au avut loc dezbaterile asupra cărora Curtea de Apel Iași s-a pronunțat prin încheierea din 20 septembrie 2013 (ce formează obiectul prezentului recurs), s-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat, printre altele, că este al unsprezecelea termen după înaintarea cauzei spre competentă soluționare, urmare admiterii cererii de strămutare formulată de inculpatul B.M., prin sentința penală nr. 1475 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de I.C.C.J., precum și faptul că prin încheierea de ședință din data de 25 iulie 2013 a Curții de Apel Iași a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului B.M., iar, prin decizia penală nr. 2451 din 07 august 2013 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, în Dosarul nr. 4767/l/2012/a7 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T.

- S.T. Iași, fiind înlăturată dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și menținută măsura arestării preventive a inculpatului. Analizând recursul declarat atât potrivit susținerilor orale ale reprezentantului Ministerului Public, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor din dosar, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Asupra inculpatului B.M.

există bănuiala legitimă că ar fi săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen.

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 teza. I și II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în declarații, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. În concret faptele pentru care s-au conturat aceste bănuieli legitime și în privința cărora inculpatul B.M. a fost plasat în detenție preventivă se referă la comiterea unor infracțiuni grave, așa cum sunt ele definite de art. 2 lit. b) pct. 5 și 14 din Legea nr. 39/2003 privind combaterea criminalității organizate, respectiv la aceea că:

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-12-19
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4216/2012
Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012 î
ÎCCJ 2013-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1682/2013
Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3289/2/2013 (1508/2013) privind pe inculpatul B.A.R., Curtea de Apel București, secția
ÎCCJ 2013-01-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 9/2013
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 171/F din 19 decembrie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2
ÎCCJ 2009-09-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3119/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, printre altele, în
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2013
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus menținerea stării de are
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă