ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1779/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1779/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Examinând recursul de
față prin raportare la probele administrate în prezenta cauză, reține următoarele:
Prin Sentința comercială nr. 29/ CC din 29
octombrie 2008, Tribunalul Comercial Argeș a respins excepțiile lipsei
calității procesuale pasive, a lipsei de interes și a autorității de lucru
judecat, ca neîntemeiate și a admis acțiunea reclamantelor, constatând
nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. și A.G.A. ale
SC A. SA adoptate la
20 octombrie 2007. Totodată tribunalul a respins cererea de intervenție
accesorie formulată de F.A.
Pentru a pronunța
această sentință, tribunalul a reținut că Asociația SC A. PAS s-a dizolvat de
drept la data de 24 mai 2006.
În ziua de 20
octombrie 2007, aceeași Asociație SC A. PAS, odată prin votul exprimat în
numele ei de
F.A.
și odată prin votul exprimat în numele ei de D.I. a contribuit cu votul
majoritar la adoptarea celor două rânduri de hotărâri, reciproc contestate prin
acțiuni înregistrate pe rolul tribunalului.
Ca atare, tribunalul
a reținut că, la data la care s-au adoptat cele două hotărâri atacate în
instanță Asociația SC A. PAS nu mai exista ca entitate juridică și, deci, nu
mai putea să voteze și să adopte hotărâri de importanță majoră în viața
societății, cum ar fi administrarea societății sau majorarea capitalului
social, hotărâri pe care le-a votat în calitate de acționar majoritar,
indiferent de persoana care a reprezentat-o.
Tribunalul a mai
reținut că, fiind dizolvată de drept, societatea nu mai putea decât să adopte
hotărâri în vederea lichidării sale și respectiv, să elibereze acțiunile
plătite de foștii săi asociați pentru ca aceștia, eventual, să poată vota cu
drepturi depline în cadrul adunărilor generale.
Tribunalul a reținut
că procura de reprezentare dată numitului D.I. nu întrunea condițiile de
legalitate pentru a fi folosită în scopul de a reprezenta Asociația SC A. PAS,
întrucât nu reflectă voința celor pe care ar fi trebuit să-i reprezinte, ci
doar interesele unora dintre foștii asociați.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel pârâta
SC A. SA, prin director general D.M. și D.V.R.,
președinte al C.A.
Prin încheierea nr. 1374
din 8 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis cererea de
strămutare a cauzei formulată de SC A. SA Pitești, D.S., D.I. și D.V.R.,
dispunându-se strămutarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ.
În fața acestei instanțe,
la termenul din 22 iunie 2009, apelanta – pârâtă de depus cererea de renunțare
la judecata apelului, cerere semnată de director general T.M.N. și F.A., în
calitate de președinte al C.A.
Prin încheierea nr. 54/
A din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a luat act de renunțarea
apelantei la judecata apelului, conform art. 246 C. proc. civ.
Pentru a pronunța
această încheiere, curtea de apel a respins susținerile făcute de D.V.R. și D.M.
în sensul că F.A. și T.M.N. nu sunt reprezentanți ai SC A. SA Pitești, întrucât
cei doi au fost aleși să reprezinte societatea prin hotărârea A.G.A. din 27
februarie 2009, hotărâre înscrisă în Registrul Comerțului. Ca atare întrucât la
data formulării cererii de retragere a apelului, nu s-a făcut dovada suspendării
efectelor acestei hotărâri A.G.A., societatea apelantă era reprezentată de
persoanele care reprezentau legal societatea și care au formulat cererea de
renunțare în baza principiului disponibilității.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs, SC A. SA Pitești prin D.T,. și D.V.R., criticând
încheierea atacată pentru nelegalitate.
În motivarea
recursului declarat, recurenta a arătat că, începând cu anul 2005, la nivelul
SC A. SA Pitești s-au constituit două grupuri de acționari cu interese contrare:
Grupul F. și Grupul D.
Prin încheierea
atacată, curtea de apel nu a ținut cont de concluziile SC A. SA reprezentată de
gruparea D., trimise prin fax, concluzii care fac referire la persoanele ce pot
reprezenta apelanta – pârâtă, astfel încât a luat act de renunțarea la cererea
de apel formulată de apelanta – pârâtă. Ca atare, a arătat recurenta,
reclamanții - intimați s-au judecat ei cu ei, respectiv, pe de o parte, au fost
reclamanți - intimați, iar pe de altă parte SC A. SA reprezentată de F.A.,
administrator revocat prin A.G.A. din 20 octombrie 2007 și, în prezent,
administrator al SC A. SA, grupul F. împărțindu-se în două părți, reprezentanți
ai apelantei – pârâte și intimați – reclamanți.
Recurenta – pârâtă a
arătat că reprezentanții societății – pârâte SC A. SA la data acțiunii de fond,
cei care au motivat și declarat apelul, au fost lipsiți de dreptul la un proces
echitabil și de acces la justiție, aspect ce contravine dispozițiilor art. 6 alin.
(1) C.E.D.O.
Reclamanta – pârâtă a
arătat că încheierea dată este nelegală conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,
întrucât apelanta – pârâtă nu a fost citată la sediul procesual ales la
„Cabinet Individual avocat S.P.D.”, citația fiind emisă la adresa sediului
social și reținută de ceilalți acționari cu interese contrare.
Totodată, recurenta –
pârâtă a arătat că încheierea atacată încalcă dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., întrucât limitele investirii instanței de judecată sunt cele
stabilite prin cererea de chemare în judecată, astfel încât renunțarea
apelantei – pârâte la cererea de apel se putea face doar prin intermediul
persoanei care a declarat și semnat apelul, respectiv, prin D.M.
În cauza de față, a
arătat recurenta, administratorii revocați, T.M.N. și F.A. au dispus retragerea
apelului care privea soluția de admitere a acțiunii în anulare a hotărârii prin
care aceștia au fost revocați, încălcându-se dreptul la un proces echitabil al
reprezentanților SC A. SA la data sesizării instanței, dar și dispozițiile art.
132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Recurenta a arătat că
instanța de apel nu aținut cont de calitatea de administrator, director la data
hotărârii atacate, iar nu la o dată ulterioară, caz în care s-ar ajunge într-un
cerc vicios.
Recurenta a învederat
că existând conflicte între acționari și o succesiune rapidă în adoptarea
hotărârilor A.G.A. și atacarea lor în instanță, s-a ajuns la situația vicioasă
ca administratorii revocați din funcție să fie repuși în funcție concomitent cu
revocarea celor care reprezentau inițial societatea, aceștia din urmă atacând
la rândul lor în justiție revocarea din funcție.
Recurenta a mai
arătat că instanța de apel a reținut și alte aspecte neconforme cu realitatea
în motivarea încheierii atacate, respectiv, aspectul încetării contractului de muncă
dintre SC A. SA și D.M. începând cu data de 26 ianuarie 2009. Or, conform art. 75
C. muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării
acesteia, în speță, 15 iunie 2009, dată până la care D.M. a funcționat ca
reprezentant al SC A. SA.
La data de 20
octombrie 2009, SC A. SA, prin director general, T.M.N. a invocat excepția
lipsei capacității de exercițiu a numitului D.M., ca pretins director al SC A.
SA.
La data de 24
noiembrie 2009, aceeași parte a reiterat excepția lipsei capacității de
exercițiu a numitului D.M. și a invocat aceeași excepție față de D.V.D..
Totodată, a fost invocată excepția lipsei de interes în declararea recursului
întrucât s-a luat act de renunțarea aceleiași părți la judecata apelului,
precum și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D.
Pe fond, SC A. SA
prin director T.M.N a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat.
Intimații –
reclamanți D.R., O.C., M.G. și A.V. au depus întâmpinare invocând excepția
lipsei calității de exercițiu a numiților D.M. și D.V.R., iar pe fond,
solicitând respingerea recursului ca nefondat. Totodată, a fost invocată
excepția lipsei capacității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D.
La data de 10
februarie 2010, SC A. SA prin T.M.N. a depus cerere de renunțare la judecata
recursului, conform art. 246 C. proc. civ., reiterând excepțiile invocate
privind lipsa capacității de exercițiu a numiților D.M. și D.V.R., lipsa
calității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D. și lipsa interesului.
Prin încheierea din
data de 23 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție Casație și
Justiție, a dispus repunerea cauzei pe rol pentru ca recurenta să-și desemneze
un reprezentant special conform art. 132 alin. (6) din Legea nr. 31/1990,
republicată.
Cu privire la cererea
de renunțare la recurs, formulată de SC A. SA Pitești prin T.M.N., în baza art.
246 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Înalta Curte a fost
învestită în prezenta cauză prin cererea de recurs formulată de SC A. SA
Pitești reprezentată de D.M. și D.V.R., care se pretind director general și
respectiv, președinte al C.A. al recurentei. Aceleași drepturi sunt exhibate și
de către T.M.N. și F.A., în baza unei hotărâri A.G.A. ulterioară declanșării
procesului de față. Ca atare, se reține existența unei evidente contrarietăți
de interese între reprezentanții succesivi ai SC A. SA. Însă, întrucât aceste
din urmă persoane sunt vizate de hotărârea A.G.A. din 20 octombrie 2007 a cărei
nulitate formează obiectul prezentei cauze, Înalta Curte reține că renunțarea
acestora la judecata recursului le postează într-o reală contradicție de
interese prin dobândirea dublei calități în cauză și afectează dreptul de
apărare și, implicit dreptul la un proces echitabil al persoanelor interesate
în menținerea hotărârii A.G.A. din 20 octombrie 2007, adoptată la inițiativa
acestora.
Ca atare, se reține
că renunțarea la recurs formulată de SC A. SA prin T.M.N. și F.A. nu poate
primi eficiență juridică întrucât ar afecta principiul echipolenței ce vizează
identitatea persoanelor care au învestit instanța și, respectiv, au renunțat la
o atare învestire și, totodată, dreptul la un proces echitabil al persoanelor
interesate de menținerea hotărârii ce formează obiectul cauzei de față.
Pentru toate cele
arătate anterior, Înalta Curte, în baza art. 246 C. proc. civ. raportat la art.
6 din C.E.D.O., va respinge cererea de renunțare la judecata recursului,
formulată de SC A. SA Pitești prin T.M.N.
Cât privește excepția
lipsei capacității de exercițiu a numiților D.M. și D.V.R., excepții invocate
de către SC A. SA prin T.M.N. și F.A. și de către intimații – reclamanți,
Curtea reține din motivarea acestora că, în realitate se invocă excepția lipsei
calității de reprezentanți legali ai SC A. SA Pitești a acestora, lipsa
capacității de exercițiu, în sistemul românesc de drept vizând doar minorii sub
14 ani și persoanele puse sub interdicție.
Totodată, Înalta
Curte reține că părțile implicate au invocat și excepția lipsei calității de
reprezentant convențional a avocatului S.P.D., excepție invocată pe cale de
subsecvență, respectiv, ca o consecință a lipsei calității de reprezentanți
legali ai SC A. SA a persoanelor care au încheiat contractul de asistență
juridică cu avocatul menționat. Ca atare, se vor analiza concomitent cele două
excepții, întrucât considerentele reținute în analizarea acestora sunt
aceleași.
Înalta Curte reține
că, la data declanșării litigiului de față, cele două persoane făceau parte din
grupul administratorilor interesați în adoptarea hotărârii A.G.A. din 20
octombrie 2007 și ca atare, reprezentau legal societatea SC A. SA Pitești.
Aceeași calitate era deținută de aceștia și la data sesizării instanței de
apel. Ca atare, faptul că, ulterior, printr-o altă hotărâre A.G.A. au fost
aleși ca reprezentanți ai SC A. SA Pitești, T.M.N. și F.A., care se pretind în
prezentul litigiu reprezentanți legali ai aceleiași părți, respectiv SC A. SA
este fără relevanță juridică sub aspectul dreptului de a reprezenta recurenta în
prezentul proces, întrucât este vorba despre o contradicție de interese între
reprezentanții succesivi ai societății. Prin urmare, a da eficiență aparenței
juridice – în sensul de a lua act de reprezentarea legală a recurentei de către
persoanele desemnate ulterior investirii instanței cu acțiunea de fond,
înseamnă că afecta dreptul la un proces echitabil și principiul ecipolenței
privind identitatea persoanelor care au investit instanța de fond și instanțele
de reformare.
Având în vedere contrarietatea
de interese reținută, calitatea de reprezentant legal al societății trebuie
asociată cu noțiunea de persoană interesată în continuarea procesului de față.
Or, persoanele a căror calitate de reprezentant legal se contestă, respectiv, D.T.
și D.V.R., sunt interesate în menținerea hotărârii A.G.A. din 20 octombrie 2007
și, implicit în continuarea procesului în căile de reformare care vizează
nelegalitatea sentinței de admiterea a acțiunii în anulare.
Pentru considerentele
mai sus invocate, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 161
C. proc. civ. și art. 35 din Decizia nr. 31/1954, Înalta Curte va respinge
excepția lipsei calității de reprezentanți legali ai SC A. SA excepție invocată
față de numiții D.M. și D.V.R.
Pentru aceleași
motive, întrucât mandatul convențional a fost dat avocatului S.P.D. de către
persoane care reprezentau legal societatea la data adoptării hotărârii a cărui
nulitate se solicita, Înalta Curte, în baza art. 137 alin. (1) raportat la art.
161 C. proc. civ. va respinge excepția lipsei calității de reprezentant
convențional a avocatului S.P.D.
În ceea ce privește
excepția lipsei de interes în promovarea recursului de față întrucât s-a
renunțat la judecata apelului, având în vedere că obiectul recursului de față
îl constituie chiar încheierea prin care s-a luat act de renunțarea la judecata
apelului, Înalta Curte reține că această excepție se impune a fi analizată
odată cu motivele de recurs formulate.
Potrivit criticilor
reiterate în cererea de recurs prin raportare la probele administrate în
prezenta cauză, Înalta Curte reține că recursul declarat este întemeiat, iar
excepția lipsei de interes este nefondată pentru următoarele considerente:
Se reține că prin
încheierea atacată, instanța de apel a luat act de renunțarea la judecata
apelului, cererea de renunțare fiind făcută de recurenta - apelantă prin
reprezentanți T.M.V. și F.A., deși instanța de apel a fost investită cu cererea
de apel motivată și redactată de societatea pârâtă prin reprezentant D.V.R. și
D.M.. Ca atare, soluția instanței de apel încalcă principiul echipolenței
privind persoanele care pot investi și dezinvesti instanța – având în vedere
obiectul acțiunii de fond, respectiv, constatarea nulității absolute a unor
hotărâri A.G.E.A. prin care, între altele, s-au schimbat reprezentanții legali
ai societății. În plus, față de cele anterior arătate, Înalta Curte reține că
persoanele care au formulat și semnat cererea de renunțare la judecata apelului
fac parte dintre persoanele revocate din funcția de administrator prin
hotărârea A.G.E.A. a cărei nulitate s-a dispus în primă instanță, fiind într-o
evidentă contrarietate de interese.
Înalta Curte reține
că, în continuarea procesului de față prin declararea căilor de atac,
societatea putea fi reprezentată legal doar prin persoanele împuternicite să o
reprezinte la data adoptării hotărârii A.G.E.A., întrucât acestea sunt
persoanele care pot justifica interes în continuarea litigiului și, implicit,
în reformarea hotărârii de fond.
Prin urmare, cererea
de dezinvestire a instanței de apel se putea face doar prin intermediul
reprezentanților legali ai societății pârâte la data declarării căii de atac –
ca dată a învestirii instanței de apel, orice hotărâre A.G.A. ulterioară
acestei date, prin care s-au schimbat reprezentanții legali ai apelantei,
neputând fi ținută în seamă de către instanța de judecată întrucât, pe de o
parte, declanșează un cerc vicios, față de obiectul acțiunii de fond, prin
intervenirea mai multor persoane care se pretind succesiv reprezentanți ai
societății, iar pe de altă parte, încalcă dreptul persoanelor interesate în
menținerea hotărârii A.G.A. și în continuarea procesului prin declararea căilor
de reformare, la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.
Pentru considerentele
mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de
Casație și Justiție, va admite recursul declarat, va casa încheierea atacată și
va trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare. Totodată, Înalta Curte de
Casație și Justiție, pentru aceleași considerente, va respinge excepția lipsei
de interes în promovarea recursului de față ca nefondată.
Cât privește lipsa de
obiect a recursului pentru că hotărârea atacată în prezenta cauză a fost
revocată printr-o altă hotărâre A.G.A., invocată de ceilalți reprezentanți ai
societății în motivarea respingerii recursului, Înalta Curte de Casație și
Justiție, reține că acest aspect este irelevant, având în vedere că potrivit art.
132 din Legea nr. 31/1990, republicată, desființarea unei hotărâri A.G.A. se
poate dispune doar de instanța de judecată în cadrul unei proceduri strict
reglementate de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În
majoritate,
Respinge
excepția lipsei calității de reprezentant legal, excepția lipsei calității de
reprezentant convențional și excepția lipsei de interes ca nefondate.
Respinge
cererea de renunțare la judecata recursului.
Admite recursul declarat de pârâta S.C.
A. S.A Pitești împotriva încheierii nr. 54/ A din 29 iunie 2009 a Curții de
Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,
pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 mai 2010.