ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1779/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1779/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Examinând recursul de

față prin raportare la probele administrate în prezenta cauză, reține următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 29/ CC din 29

octombrie 2008, Tribunalul Comercial Argeș a respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive, a lipsei de interes și a autorității de lucru

judecat, ca neîntemeiate și a admis acțiunea reclamantelor, constatând

nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. și A.G.A. ale

SC A. SA adoptate la

20 octombrie 2007. Totodată tribunalul a respins cererea de intervenție

accesorie formulată de F.A.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că Asociația SC A. PAS s-a dizolvat de

drept la data de 24 mai 2006.

În ziua de 20

octombrie 2007, aceeași Asociație SC A. PAS, odată prin votul exprimat în

numele ei de

F.A.

și odată prin votul exprimat în numele ei de D.I. a contribuit cu votul

majoritar la adoptarea celor două rânduri de hotărâri, reciproc contestate prin

acțiuni înregistrate pe rolul tribunalului.

Ca atare, tribunalul

a reținut că, la data la care s-au adoptat cele două hotărâri atacate în

instanță Asociația SC A. PAS nu mai exista ca entitate juridică și, deci, nu

mai putea să voteze și să adopte hotărâri de importanță majoră în viața

societății, cum ar fi administrarea societății sau majorarea capitalului

social, hotărâri pe care le-a votat în calitate de acționar majoritar,

indiferent de persoana care a reprezentat-o.

Tribunalul a mai

reținut că, fiind dizolvată de drept, societatea nu mai putea decât să adopte

hotărâri în vederea lichidării sale și respectiv, să elibereze acțiunile

plătite de foștii săi asociați pentru ca aceștia, eventual, să poată vota cu

drepturi depline în cadrul adunărilor generale.

Tribunalul a reținut

că procura de reprezentare dată numitului D.I. nu întrunea condițiile de

legalitate pentru a fi folosită în scopul de a reprezenta Asociația SC A. PAS,

întrucât nu reflectă voința celor pe care ar fi trebuit să-i reprezinte, ci

doar interesele unora dintre foștii asociați.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta

SC A. SA, prin director general D.M. și D.V.R.,

președinte al C.A.

Prin încheierea nr. 1374

din 8 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis cererea de

strămutare a cauzei formulată de SC A. SA Pitești, D.S., D.I. și D.V.R.,

dispunându-se strămutarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ.

În fața acestei instanțe,

la termenul din 22 iunie 2009, apelanta – pârâtă de depus cererea de renunțare

la judecata apelului, cerere semnată de director general T.M.N. și F.A., în

calitate de președinte al C.A.

Prin încheierea nr. 54/

A din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a luat act de renunțarea

apelantei la judecata apelului, conform art. 246 C. proc. civ.

Pentru a pronunța

această încheiere, curtea de apel a respins susținerile făcute de D.V.R. și D.M.

în sensul că F.A. și T.M.N. nu sunt reprezentanți ai SC A. SA Pitești, întrucât

cei doi au fost aleși să reprezinte societatea prin hotărârea A.G.A. din 27

februarie 2009, hotărâre înscrisă în Registrul Comerțului. Ca atare întrucât la

data formulării cererii de retragere a apelului, nu s-a făcut dovada suspendării

efectelor acestei hotărâri A.G.A., societatea apelantă era reprezentată de

persoanele care reprezentau legal societatea și care au formulat cererea de

renunțare în baza principiului disponibilității.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs, SC A. SA Pitești prin D.T,. și D.V.R., criticând

încheierea atacată pentru nelegalitate.

În motivarea

recursului declarat, recurenta a arătat că, începând cu anul 2005, la nivelul

SC A. SA Pitești s-au constituit două grupuri de acționari cu interese contrare:

Grupul F. și Grupul D.

Prin încheierea

atacată, curtea de apel nu a ținut cont de concluziile SC A. SA reprezentată de

gruparea D., trimise prin fax, concluzii care fac referire la persoanele ce pot

reprezenta apelanta – pârâtă, astfel încât a luat act de renunțarea la cererea

de apel formulată de apelanta – pârâtă. Ca atare, a arătat recurenta,

reclamanții - intimați s-au judecat ei cu ei, respectiv, pe de o parte, au fost

reclamanți - intimați, iar pe de altă parte SC A. SA reprezentată de F.A.,

administrator revocat prin A.G.A. din 20 octombrie 2007 și, în prezent,

administrator al SC A. SA, grupul F. împărțindu-se în două părți, reprezentanți

ai apelantei – pârâte și intimați – reclamanți.

Recurenta – pârâtă a

arătat că reprezentanții societății – pârâte SC A. SA la data acțiunii de fond,

cei care au motivat și declarat apelul, au fost lipsiți de dreptul la un proces

echitabil și de acces la justiție, aspect ce contravine dispozițiilor art. 6 alin.

(1) C.E.D.O.

Reclamanta – pârâtă a

arătat că încheierea dată este nelegală conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

întrucât apelanta – pârâtă nu a fost citată la sediul procesual ales la

„Cabinet Individual avocat S.P.D.”, citația fiind emisă la adresa sediului

social și reținută de ceilalți acționari cu interese contrare.

Totodată, recurenta –

pârâtă a arătat că încheierea atacată încalcă dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., întrucât limitele investirii instanței de judecată sunt cele

stabilite prin cererea de chemare în judecată, astfel încât renunțarea

apelantei – pârâte la cererea de apel se putea face doar prin intermediul

persoanei care a declarat și semnat apelul, respectiv, prin D.M.

În cauza de față, a

arătat recurenta, administratorii revocați, T.M.N. și F.A. au dispus retragerea

apelului care privea soluția de admitere a acțiunii în anulare a hotărârii prin

care aceștia au fost revocați, încălcându-se dreptul la un proces echitabil al

reprezentanților SC A. SA la data sesizării instanței, dar și dispozițiile art.

132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Recurenta a arătat că

instanța de apel nu aținut cont de calitatea de administrator, director la data

hotărârii atacate, iar nu la o dată ulterioară, caz în care s-ar ajunge într-un

cerc vicios.

Recurenta a învederat

că existând conflicte între acționari și o succesiune rapidă în adoptarea

hotărârilor A.G.A. și atacarea lor în instanță, s-a ajuns la situația vicioasă

ca administratorii revocați din funcție să fie repuși în funcție concomitent cu

revocarea celor care reprezentau inițial societatea, aceștia din urmă atacând

la rândul lor în justiție revocarea din funcție.

Recurenta a mai

arătat că instanța de apel a reținut și alte aspecte neconforme cu realitatea

în motivarea încheierii atacate, respectiv, aspectul încetării contractului de muncă

dintre SC A. SA și D.M. începând cu data de 26 ianuarie 2009. Or, conform art. 75

C. muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării

acesteia, în speță, 15 iunie 2009, dată până la care D.M. a funcționat ca

reprezentant al SC A. SA.

La data de 20

octombrie 2009, SC A. SA, prin director general, T.M.N. a invocat excepția

lipsei capacității de exercițiu a numitului D.M., ca pretins director al SC A.

SA.

La data de 24

noiembrie 2009, aceeași parte a reiterat excepția lipsei capacității de

exercițiu a numitului D.M. și a invocat aceeași excepție față de D.V.D..

Totodată, a fost invocată excepția lipsei de interes în declararea recursului

întrucât s-a luat act de renunțarea aceleiași părți la judecata apelului,

precum și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D.

Pe fond, SC A. SA

prin director T.M.N a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat.

Intimații –

reclamanți D.R., O.C., M.G. și A.V. au depus întâmpinare invocând excepția

lipsei calității de exercițiu a numiților D.M. și D.V.R., iar pe fond,

solicitând respingerea recursului ca nefondat. Totodată, a fost invocată

excepția lipsei capacității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D.

La data de 10

februarie 2010, SC A. SA prin T.M.N. a depus cerere de renunțare la judecata

recursului, conform art. 246 C. proc. civ., reiterând excepțiile invocate

privind lipsa capacității de exercițiu a numiților D.M. și D.V.R., lipsa

calității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D. și lipsa interesului.

Prin încheierea din

data de 23 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție Casație și

Justiție, a dispus repunerea cauzei pe rol pentru ca recurenta să-și desemneze

un reprezentant special conform art. 132 alin. (6) din Legea nr. 31/1990,

republicată.

Cu privire la cererea

de renunțare la recurs, formulată de SC A. SA Pitești prin T.M.N., în baza art.

246 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte a fost

învestită în prezenta cauză prin cererea de recurs formulată de SC A. SA

Pitești reprezentată de D.M. și D.V.R., care se pretind director general și

respectiv, președinte al C.A. al recurentei. Aceleași drepturi sunt exhibate și

de către T.M.N. și F.A., în baza unei hotărâri A.G.A. ulterioară declanșării

procesului de față. Ca atare, se reține existența unei evidente contrarietăți

de interese între reprezentanții succesivi ai SC A. SA. Însă, întrucât aceste

din urmă persoane sunt vizate de hotărârea A.G.A. din 20 octombrie 2007 a cărei

nulitate formează obiectul prezentei cauze, Înalta Curte reține că renunțarea

acestora la judecata recursului le postează într-o reală contradicție de

interese prin dobândirea dublei calități în cauză și afectează dreptul de

apărare și, implicit dreptul la un proces echitabil al persoanelor interesate

în menținerea hotărârii A.G.A. din 20 octombrie 2007, adoptată la inițiativa

acestora.

Ca atare, se reține

că renunțarea la recurs formulată de SC A. SA prin T.M.N. și F.A. nu poate

primi eficiență juridică întrucât ar afecta principiul echipolenței ce vizează

identitatea persoanelor care au învestit instanța și, respectiv, au renunțat la

o atare învestire și, totodată, dreptul la un proces echitabil al persoanelor

interesate de menținerea hotărârii ce formează obiectul cauzei de față.

Pentru toate cele

arătate anterior, Înalta Curte, în baza art. 246 C. proc. civ. raportat la art.

6 din C.E.D.O., va respinge cererea de renunțare la judecata recursului,

formulată de SC A. SA Pitești prin T.M.N.

Cât privește excepția

lipsei capacității de exercițiu a numiților D.M. și D.V.R., excepții invocate

de către SC A. SA prin T.M.N. și F.A. și de către intimații – reclamanți,

Curtea reține din motivarea acestora că, în realitate se invocă excepția lipsei

calității de reprezentanți legali ai SC A. SA Pitești a acestora, lipsa

capacității de exercițiu, în sistemul românesc de drept vizând doar minorii sub

14 ani și persoanele puse sub interdicție.

Totodată, Înalta

Curte reține că părțile implicate au invocat și excepția lipsei calității de

reprezentant convențional a avocatului S.P.D., excepție invocată pe cale de

subsecvență, respectiv, ca o consecință a lipsei calității de reprezentanți

legali ai SC A. SA a persoanelor care au încheiat contractul de asistență

juridică cu avocatul menționat. Ca atare, se vor analiza concomitent cele două

excepții, întrucât considerentele reținute în analizarea acestora sunt

aceleași.

Înalta Curte reține

că, la data declanșării litigiului de față, cele două persoane făceau parte din

grupul administratorilor interesați în adoptarea hotărârii A.G.A. din 20

octombrie 2007 și ca atare, reprezentau legal societatea SC A. SA Pitești.

Aceeași calitate era deținută de aceștia și la data sesizării instanței de

apel. Ca atare, faptul că, ulterior, printr-o altă hotărâre A.G.A. au fost

aleși ca reprezentanți ai SC A. SA Pitești, T.M.N. și F.A., care se pretind în

prezentul litigiu reprezentanți legali ai aceleiași părți, respectiv SC A. SA

este fără relevanță juridică sub aspectul dreptului de a reprezenta recurenta în

prezentul proces, întrucât este vorba despre o contradicție de interese între

reprezentanții succesivi ai societății. Prin urmare, a da eficiență aparenței

juridice – în sensul de a lua act de reprezentarea legală a recurentei de către

persoanele desemnate ulterior investirii instanței cu acțiunea de fond,

înseamnă că afecta dreptul la un proces echitabil și principiul ecipolenței

privind identitatea persoanelor care au investit instanța de fond și instanțele

de reformare.

Având în vedere contrarietatea

de interese reținută, calitatea de reprezentant legal al societății trebuie

asociată cu noțiunea de persoană interesată în continuarea procesului de față.

Or, persoanele a căror calitate de reprezentant legal se contestă, respectiv, D.T.

și D.V.R., sunt interesate în menținerea hotărârii A.G.A. din 20 octombrie 2007

și, implicit în continuarea procesului în căile de reformare care vizează

nelegalitatea sentinței de admiterea a acțiunii în anulare.

Pentru considerentele

mai sus invocate, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 161

C. proc. civ. și art. 35 din Decizia nr. 31/1954, Înalta Curte va respinge

excepția lipsei calității de reprezentanți legali ai SC A. SA excepție invocată

față de numiții D.M. și D.V.R.

Pentru aceleași

motive, întrucât mandatul convențional a fost dat avocatului S.P.D. de către

persoane care reprezentau legal societatea la data adoptării hotărârii a cărui

nulitate se solicita, Înalta Curte, în baza art. 137 alin. (1) raportat la art.

161 C. proc. civ. va respinge excepția lipsei calității de reprezentant

convențional a avocatului S.P.D.

În ceea ce privește

excepția lipsei de interes în promovarea recursului de față întrucât s-a

renunțat la judecata apelului, având în vedere că obiectul recursului de față

îl constituie chiar încheierea prin care s-a luat act de renunțarea la judecata

apelului, Înalta Curte reține că această excepție se impune a fi analizată

odată cu motivele de recurs formulate.

Potrivit criticilor

reiterate în cererea de recurs prin raportare la probele administrate în

prezenta cauză, Înalta Curte reține că recursul declarat este întemeiat, iar

excepția lipsei de interes este nefondată pentru următoarele considerente:

Se reține că prin

încheierea atacată, instanța de apel a luat act de renunțarea la judecata

apelului, cererea de renunțare fiind făcută de recurenta - apelantă prin

reprezentanți T.M.V. și F.A., deși instanța de apel a fost investită cu cererea

de apel motivată și redactată de societatea pârâtă prin reprezentant D.V.R. și

D.M.. Ca atare, soluția instanței de apel încalcă principiul echipolenței

privind persoanele care pot investi și dezinvesti instanța – având în vedere

obiectul acțiunii de fond, respectiv, constatarea nulității absolute a unor

hotărâri A.G.E.A. prin care, între altele, s-au schimbat reprezentanții legali

ai societății. În plus, față de cele anterior arătate, Înalta Curte reține că

persoanele care au formulat și semnat cererea de renunțare la judecata apelului

fac parte dintre persoanele revocate din funcția de administrator prin

hotărârea A.G.E.A. a cărei nulitate s-a dispus în primă instanță, fiind într-o

evidentă contrarietate de interese.

Înalta Curte reține

că, în continuarea procesului de față prin declararea căilor de atac,

societatea putea fi reprezentată legal doar prin persoanele împuternicite să o

reprezinte la data adoptării hotărârii A.G.E.A., întrucât acestea sunt

persoanele care pot justifica interes în continuarea litigiului și, implicit,

în reformarea hotărârii de fond.

Prin urmare, cererea

de dezinvestire a instanței de apel se putea face doar prin intermediul

reprezentanților legali ai societății pârâte la data declarării căii de atac –

ca dată a învestirii instanței de apel, orice hotărâre A.G.A. ulterioară

acestei date, prin care s-au schimbat reprezentanții legali ai apelantei,

neputând fi ținută în seamă de către instanța de judecată întrucât, pe de o

parte, declanșează un cerc vicios, față de obiectul acțiunii de fond, prin

intervenirea mai multor persoane care se pretind succesiv reprezentanți ai

societății, iar pe de altă parte, încalcă dreptul persoanelor interesate în

menținerea hotărârii A.G.A. și în continuarea procesului prin declararea căilor

de reformare, la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Pentru considerentele

mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție, va admite recursul declarat, va casa încheierea atacată și

va trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare. Totodată, Înalta Curte de

Casație și Justiție, pentru aceleași considerente, va respinge excepția lipsei

de interes în promovarea recursului de față ca nefondată.

Cât privește lipsa de

obiect a recursului pentru că hotărârea atacată în prezenta cauză a fost

revocată printr-o altă hotărâre A.G.A., invocată de ceilalți reprezentanți ai

societății în motivarea respingerii recursului, Înalta Curte de Casație și

Justiție, reține că acest aspect este irelevant, având în vedere că potrivit art.

132 din Legea nr. 31/1990, republicată, desființarea unei hotărâri A.G.A. se

poate dispune doar de instanța de judecată în cadrul unei proceduri strict

reglementate de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În

majoritate,

Respinge

excepția lipsei calității de reprezentant legal, excepția lipsei calității de

reprezentant convențional și excepția lipsei de interes ca nefondate.

Respinge

cererea de renunțare la judecata recursului.

Admite recursul declarat de pârâta S.C.

A. S.A Pitești împotriva încheierii nr. 54/ A din 29 iunie 2009 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2010.