ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1779/2010

Examinând recursul de față prin raportare la probele administrate în prezenta cauză, reține următoarele: Prin Sentința comercială nr. 29/ CC din 29 octombrie 2008, Tribunalul Comercial Argeș a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a lipsei de interes și a autorității de lucru judecat, ca neîntemeiate și a admis acțiunea reclamantelor, constatând nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. și A.G.A. ale SC A. SA adoptate la 20 octombrie 2007. Totodată tribunalul a respins cererea de intervenție accesorie formulată de F.A. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că Asociația SC A. PAS s-a dizolvat de drept la data de 24 mai 2006. În ziua de 20 octombrie 2007, aceeași Asociație SC A. PAS, odată prin votul exprimat în numele ei de F.A.

și odată prin votul exprimat în numele ei de D.I. a contribuit cu votul majoritar la adoptarea celor două rânduri de hotărâri, reciproc contestate prin acțiuni înregistrate pe rolul tribunalului. Ca atare, tribunalul a reținut că, la data la care s-au adoptat cele două hotărâri atacate în instanță Asociația SC A. PAS nu mai exista ca entitate juridică și, deci, nu mai putea să voteze și să adopte hotărâri de importanță majoră în viața societății, cum ar fi administrarea societății sau majorarea capitalului social, hotărâri pe care le-a votat în calitate de acționar majoritar, indiferent de persoana care a reprezentat-o. Tribunalul a mai reținut că, fiind dizolvată de drept, societatea nu mai putea decât să adopte hotărâri în vederea lichidării sale și respectiv, să elibereze acțiunile plătite de foștii săi asociați pentru ca aceștia, eventual, să poată vota cu drepturi depline în cadrul adunărilor generale.

Tribunalul a reținut că procura de reprezentare dată numitului D.I. nu întrunea condițiile de legalitate pentru a fi folosită în scopul de a reprezenta Asociația SC A. PAS, întrucât nu reflectă voința celor pe care ar fi trebuit să-i reprezinte, ci doar interesele unora dintre foștii asociați. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC A. SA, prin director general D.M. și D.V.R., președinte al C.A. Prin încheierea nr. 1374 din 8 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis cererea de strămutare a cauzei formulată de SC A. SA Pitești, D.S., D.I. și D.V.R., dispunându-se strămutarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. În fața acestei instanțe, la termenul din 22 iunie 2009, apelanta – pârâtă de depus cererea de renunțare la judecata apelului, cerere semnată de director general T.M.N.

și F.A., în calitate de președinte al C.A. Prin încheierea nr. 54/ A din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a luat act de renunțarea apelantei la judecata apelului, conform art. 246 C. proc. civ. Pentru a pronunța această încheiere, curtea de apel a respins susținerile făcute de D.V.R. și D.M. în sensul că F.A. și T.M.N. nu sunt reprezentanți ai SC A. SA Pitești, întrucât cei doi au fost aleși să reprezinte societatea prin hotărârea A.G.A. din 27 februarie 2009, hotărâre înscrisă în Registrul Comerțului. Ca atare întrucât la data formulării cererii de retragere a apelului, nu s-a făcut dovada suspendării efectelor acestei hotărâri A.G.A., societatea apelantă era reprezentată de persoanele care reprezentau legal societatea și care au formulat cererea de renunțare în baza principiului disponibilității.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, SC A. SA Pitești prin D.T,. și D.V.R., criticând încheierea atacată pentru nelegalitate. În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că, începând cu anul 2005, la nivelul SC A. SA Pitești s-au constituit două grupuri de acționari cu interese contrare: Grupul F. și Grupul D. Prin încheierea atacată, curtea de apel nu a ținut cont de concluziile SC A. SA reprezentată de gruparea D., trimise prin fax, concluzii care fac referire la persoanele ce pot reprezenta apelanta – pârâtă, astfel încât a luat act de renunțarea la cererea de apel formulată de apelanta – pârâtă. Ca atare, a arătat recurenta, reclamanții - intimați s-au judecat ei cu ei, respectiv, pe de o parte, au fost reclamanți - intimați, iar pe de altă parte SC A. SA reprezentată de F.A., administrator revocat prin A.G.A.

din 20 octombrie 2007 și, în prezent, administrator al SC A. SA, grupul F. împărțindu-se în două părți, reprezentanți ai apelantei – pârâte și intimați – reclamanți. Recurenta – pârâtă a arătat că reprezentanții societății – pârâte SC A. SA la data acțiunii de fond, cei care au motivat și declarat apelul, au fost lipsiți de dreptul la un proces echitabil și de acces la justiție, aspect ce contravine dispozițiilor art. 6 alin. (1) C.E.D.O. Reclamanta – pârâtă a arătat că încheierea dată este nelegală conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât apelanta – pârâtă nu a fost citată la sediul procesual ales la „Cabinet Individual avocat S.P.D.”, citația fiind emisă la adresa sediului social și reținută de ceilalți acționari cu interese contrare.

Totodată, recurenta – pârâtă a arătat că încheierea atacată încalcă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât limitele investirii instanței de judecată sunt cele stabilite prin cererea de chemare în judecată, astfel încât renunțarea apelantei – pârâte la cererea de apel se putea face doar prin intermediul persoanei care a declarat și semnat apelul, respectiv, prin D.M. În cauza de față, a arătat recurenta, administratorii revocați, T.M.N. și F.A. au dispus retragerea apelului care privea soluția de admitere a acțiunii în anulare a hotărârii prin care aceștia au fost revocați, încălcându-se dreptul la un proces echitabil al reprezentanților SC A. SA la data sesizării instanței, dar și dispozițiile art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Recurenta a arătat că instanța de apel nu aținut cont de calitatea de administrator, director la data hotărârii atacate, iar nu la o dată ulterioară, caz în care s-ar ajunge într-un cerc vicios. Recurenta a învederat că existând conflicte între acționari și o succesiune rapidă în adoptarea hotărârilor A.G.A. și atacarea lor în instanță, s-a ajuns la situația vicioasă ca administratorii revocați din funcție să fie repuși în funcție concomitent cu revocarea celor care reprezentau inițial societatea, aceștia din urmă atacând la rândul lor în justiție revocarea din funcție. Recurenta a mai arătat că instanța de apel a reținut și alte aspecte neconforme cu realitatea în motivarea încheierii atacate, respectiv, aspectul încetării contractului de muncă dintre SC A. SA și D.M.

începând cu data de 26 ianuarie 2009. Or, conform art. 75 C. muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării acesteia, în speță, 15 iunie 2009, dată până la care D.M. a funcționat ca reprezentant al SC A. SA. La data de 20 octombrie 2009, SC A. SA, prin director general, T.M.N. a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a numitului D.M., ca pretins director al SC A. SA. La data de 24 noiembrie 2009, aceeași parte a reiterat excepția lipsei capacității de exercițiu a numitului D.M. și a invocat aceeași excepție față de D.V.D.. Totodată, a fost invocată excepția lipsei de interes în declararea recursului întrucât s-a luat act de renunțarea aceleiași părți la judecata apelului, precum și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D.

Pe fond, SC A. SA prin director T.M.N a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat. Intimații – reclamanți D.R., O.C., M.G. și A.V. au depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității de exercițiu a numiților D.M. și D.V.R., iar pe fond, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Totodată, a fost invocată excepția lipsei capacității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D. La data de 10 februarie 2010, SC A. SA prin T.M.N. a depus cerere de renunțare la judecata recursului, conform art. 246 C. proc. civ., reiterând excepțiile invocate privind lipsa capacității de exercițiu a numiților D.M. și D.V.R., lipsa calității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D. și lipsa interesului.

Prin încheierea din data de 23 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție Casație și Justiție, a dispus repunerea cauzei pe rol pentru ca recurenta să-și desemneze un reprezentant special conform art. 132 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată. Cu privire la cererea de renunțare la recurs, formulată de SC A. SA Pitești prin T.M.N., în baza art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Înalta Curte a fost învestită în prezenta cauză prin cererea de recurs formulată de SC A. SA Pitești reprezentată de D.M. și D.V.R., care se pretind director general și respectiv, președinte al C.A. al recurentei. Aceleași drepturi sunt exhibate și de către T.M.N. și F.A., în baza unei hotărâri A.G.A.

ulterioară declanșării procesului de față. Ca atare, se reține existența unei evidente contrarietăți de interese între reprezentanții succesivi ai SC A. SA. Însă, întrucât aceste din urmă persoane sunt vizate de hotărârea A.G.A. din 20 octombrie 2007 a cărei nulitate formează obiectul prezentei cauze, Înalta Curte reține că renunțarea acestora la judecata recursului le postează într-o reală contradicție de interese prin dobândirea dublei calități în cauză și afectează dreptul de apărare și, implicit dreptul la un proces echitabil al persoanelor interesate în menținerea hotărârii A.G.A. din 20 octombrie 2007, adoptată la inițiativa acestora. Ca atare, se reține că renunțarea la recurs formulată de SC A. SA prin T.M.N.

și F.A. nu poate primi eficiență juridică întrucât ar afecta principiul echipolenței ce vizează identitatea persoanelor care au învestit instanța și, respectiv, au renunțat la o atare învestire și, totodată, dreptul la un proces echitabil al persoanelor interesate de menținerea hotărârii ce formează obiectul cauzei de față. Pentru toate cele arătate anterior, Înalta Curte, în baza art. 246 C. proc. civ. raportat la art. 6 din C.E.D.O., va respinge cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de SC A. SA Pitești prin T.M.N. Cât privește excepția lipsei capacității de exercițiu a numiților D.M. și D.V.R., excepții invocate de către SC A. SA prin T.M.N. și F.A.

și de către intimații – reclamanți, Curtea reține din motivarea acestora că, în realitate se invocă excepția lipsei calității de reprezentanți legali ai SC A. SA Pitești a acestora, lipsa capacității de exercițiu, în sistemul românesc de drept vizând doar minorii sub 14 ani și persoanele puse sub interdicție. Totodată, Înalta Curte reține că părțile implicate au invocat și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D., excepție invocată pe cale de subsecvență, respectiv, ca o consecință a lipsei calității de reprezentanți legali ai SC A. SA a persoanelor care au încheiat contractul de asistență juridică cu avocatul menționat. Ca atare, se vor analiza concomitent cele două excepții, întrucât considerentele reținute în analizarea acestora sunt aceleași.

Înalta Curte reține că, la data declanșării litigiului de față, cele două persoane făceau parte din grupul administratorilor interesați în adoptarea hotărârii A.G.A. din 20 octombrie 2007 și ca atare, reprezentau legal societatea SC A. SA Pitești. Aceeași calitate era deținută de aceștia și la data sesizării instanței de apel. Ca atare, faptul că, ulterior, printr-o altă hotărâre A.G.A. au fost aleși ca reprezentanți ai SC A. SA Pitești, T.M.N. și F.A., care se pretind în prezentul litigiu reprezentanți legali ai aceleiași părți, respectiv SC A. SA este fără relevanță juridică sub aspectul dreptului de a reprezenta recurenta în prezentul proces, întrucât este vorba despre o contradicție de interese între reprezentanții succesivi ai societății.

Prin urmare, a da eficiență aparenței juridice – în sensul de a lua act de reprezentarea legală a recurentei de către persoanele desemnate ulterior investirii instanței cu acțiunea de fond, înseamnă că afecta dreptul la un proces echitabil și principiul ecipolenței privind identitatea persoanelor care au investit instanța de fond și instanțele de reformare. Având în vedere contrarietatea de interese reținută, calitatea de reprezentant legal al societății trebuie asociată cu noțiunea de persoană interesată în continuarea procesului de față. Or, persoanele a căror calitate de reprezentant legal se contestă, respectiv, D.T. și D.V.R., sunt interesate în menținerea hotărârii A.G.A. din 20 octombrie 2007 și, implicit în continuarea procesului în căile de reformare care vizează nelegalitatea sentinței de admiterea a acțiunii în anulare.

Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 161 C. proc. civ. și art. 35 din Decizia nr. 31/1954, Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității de reprezentanți legali ai SC A. SA excepție invocată față de numiții D.M. și D.V.R. Pentru aceleași motive, întrucât mandatul convențional a fost dat avocatului S.P.D. de către persoane care reprezentau legal societatea la data adoptării hotărârii a cărui nulitate se solicita, Înalta Curte, în baza art. 137 alin. (1) raportat la art. 161 C. proc. civ. va respinge excepția lipsei calității de reprezentant convențional a avocatului S.P.D.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea recursului de față întrucât s-a renunțat la judecata apelului, având în vedere că obiectul recursului de față îl constituie chiar încheierea prin care s-a luat act de renunțarea la judecata apelului, Înalta Curte reține că această excepție se impune a fi analizată odată cu motivele de recurs formulate. Potrivit criticilor reiterate în cererea de recurs prin raportare la probele administrate în prezenta cauză, Înalta Curte reține că recursul declarat este întemeiat, iar excepția lipsei de interes este nefondată pentru următoarele considerente: Se reține că prin încheierea atacată, instanța de apel a luat act de renunțarea la judecata apelului, cererea de renunțare fiind făcută de recurenta - apelantă prin reprezentanți T.M.V.

și F.A., deși instanța de apel a fost investită cu cererea de apel motivată și redactată de societatea pârâtă prin reprezentant D.V.R. și D.M.. Ca atare, soluția instanței de apel încalcă principiul echipolenței privind persoanele care pot investi și dezinvesti instanța – având în vedere obiectul acțiunii de fond, respectiv, constatarea nulității absolute a unor hotărâri A.G.E.A. prin care, între altele, s-au schimbat reprezentanții legali ai societății. În plus, față de cele anterior arătate, Înalta Curte reține că persoanele care au formulat și semnat cererea de renunțare la judecata apelului fac parte dintre persoanele revocate din funcția de administrator prin hotărârea A.G.E.A. a cărei nulitate s-a dispus în primă instanță, fiind într-o evidentă contrarietate de interese.

Înalta Curte reține că, în continuarea procesului de față prin declararea căilor de atac, societatea putea fi reprezentată legal doar prin persoanele împuternicite să o reprezinte la data adoptării hotărârii A.G.E.A., întrucât acestea sunt persoanele care pot justifica interes în continuarea litigiului și, implicit, în reformarea hotărârii de fond. Prin urmare, cererea de dezinvestire a instanței de apel se putea face doar prin intermediul reprezentanților legali ai societății pârâte la data declarării căii de atac – ca dată a învestirii instanței de apel, orice hotărâre A.G.A.

ulterioară acestei date, prin care s-au schimbat reprezentanții legali ai apelantei, neputând fi ținută în seamă de către instanța de judecată întrucât, pe de o parte, declanșează un cerc vicios, față de obiectul acțiunii de fond, prin intervenirea mai multor persoane care se pretind succesiv reprezentanți ai societății, iar pe de altă parte, încalcă dreptul persoanelor interesate în menținerea hotărârii A.G.A. și în continuarea procesului prin declararea căilor de reformare, la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 313 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru aceleași considerente, va respinge excepția lipsei de interes în promovarea recursului de față ca nefondată. Cât privește lipsa de obiect a recursului pentru că hotărârea atacată în prezenta cauză a fost revocată printr-o altă hotărâre A.G.A., invocată de ceilalți reprezentanți ai societății în motivarea respingerii recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține că acest aspect este irelevant, având în vedere că potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, desființarea unei hotărâri A.G.A.

se poate dispune doar de instanța de judecată în cadrul unei proceduri strict reglementate de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În majoritate, Respinge excepția lipsei calității de reprezentant legal, excepția lipsei calității de reprezentant convențional și excepția lipsei de interes ca nefondate. Respinge cererea de renunțare la judecata recursului. Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A Pitești împotriva încheierii nr. 54/ A din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.