ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6056/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6056/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamanta SC T. SRL a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Primăria Municipiului Orșova, Ministerul Sănătății - Direcția Politica

Medicamentului și SC V. SRL anularea adeverinței nr. A1 din 03 decembrie 2010 emisă

de Primăria Municipiului Orșova și a autorizației de funcționare a SC V. SRL.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că Primăria Municipiului Orșova, neținând cont de prevederile

Legii nr. 288/2008 și situația reală din teren, în sensul că în imobilul unde urmează

să își desfășoare activitatea farmacia în cauză nu există o activitate de comercializare

de produse de alimentație publică și infrastructură comună, a eliberat adeverința

nr. A1 din 03 decembrie 2010, care dă posibilitatea, ca prin fraudarea legii, să

se înființeze pe cale de excepție încă o farmacie comunitară, iar prin eliberarea

unui astfel de document, care va avea ca urmare înființarea nelegală a unei noi

farmacii, va fi perturbată activitatea economică a tuturor farmaciilor din Municipiul

Orșova.

Prin întâmpinare, pârâta

Primăria Municipiului Orșova a solicitat respingerea cererii privind anularea adeverinței

nr. A1 din 03 decembrie 2010, ca inadmisibilă, care nu este un act administrativ,

și ca nefondată cererea privind anularea autorizației de funcționare solicitată

de SC V. SRL.

Pârâtul Ministerul Sănătății,

prin întâmpinare, a invocat excepția de necompetență materială a instanței, susținând

că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că la SC V. SRL a fost autorizată

cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, la momentul depunerii cererii de

autorizare fiind îndeplinite toate cerințele legale.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta SC V. SRL a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute

de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a susținut că au fost legal autorizați,

conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008.

Tribunalul Mehedinți,

prin sentința civilă nr. 807 din 04 iulie 2011, a admis excepția de necompetență

materială invocată de pârâtul Ministerul Sănătății și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 34 din 20 ianuarie

2012, a respins acțiunea formulată de reclamantă, pe care a obligat-o la plata sumei

de 1000 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC V. SRL.

La același termen, așa

cum se menționează în practicaua hotărârii, prima instanță a respins motivat excepțiile

invocate în cauză.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel a reținut, cu privire la fondul cauzei, următoarele:

Din adeverința emisă de

Primăria Municipiului Orșova rezultă că spațiul situat în Orșova, Complex comercial,

Centru Civic nr. 1 este parte a unui centru comercial de mare suprafață. Se arată

că datele sunt extrase din planul urbanistic general al Mun. Orșova și că adeverința

este destinată a folosi pentru autorizare la Ministerul Sănătății.

În raport cu prevederile

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prima instanță a reținut că această

adeverința nu produce efecte juridice prin ea însăși, ci constituie un act premergător

pentru emiterea autorizației de funcționare a farmaciei comunitare. Înscrisul adeverește

doar o stare de fapt și nu reprezintă un act administrativ, actul care dă naștere

raporturilor juridice fiind autorizația emisă de Ministerul Sănătății. Ea reprezintă

doar dovada încadrării spațiului în categoria gări, aerogări și centre comerciale

de mare suprafață, dovadă ce se eliberează de autoritatea administrației publice

locale în a cărei rază teritorială se află, în conformitate cu art. 12 alin. (2)

teza finală din Legea nr. 266/2008.

Prin urmare, s-a apreciat

că acțiunea formulată cu privire la adeverința respectivă este neîntemeiată, însă

aspectele de nelegalitate invocate privind centrul comercial de mare suprafață se

vor analiza în raport cu actul administrativ producător de efecte juridice - autorizația

de funcționare.

În raport cu dispozițiile

din Legea farmaciei, prima instanță a reținut că numărul farmaciilor care se înființează

în municipii, orașe și comune se stabilește în raport de numărul de locuitori.

Față de susținerile reclamantei,

potrivit cărora spațiul în litigiu nu are caracteristicile unui centru comercial

de mare suprafață, precizând că spațiul respectiv ar avea suprafața de c.c.a. 300

m.p. precum și ca în incintă se află un magazin chinezesc și două birouri, prima

instanță a reținut că suprafața respectivului spațiu comercial este mai mare de

1000 m

2

, respectiv de 2311,22 m.p. conform centralizatorului anexa la

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria XX.

nr. AA1. din data de 06 iunie 2006 emis de Consiliul Județean Mehedinți. Suprafața

construită conform planșei topografice și plan cadastral este în suprafață de 1.839,71

m.p., primind atestarea de recepționare de către Oficiului de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Mehedinți.

Cât privește existența

și natura magazinelor care ar trebui să fie deschise într-un centru comercial de

mare suprafață, a reținut că acestea trebuie să desfășoare comerț cu amănuntul ce

reprezintă activitatea desfășurată de comercianții care vând produse, de regulă,

direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora, definiție care cuprinde

atât tipul magazinelor chinezești cât și bănci/ instituții de credit sau magazine

tip amanet sau care comercializează termopane - conform schiței depusă de către

reclamantă, potrivit art 4 lit. d) din O.G. nr. 99/2000.

Definiția centrului comercial

de suprafață mare nu limitează sau restrânge numărul comercianților și nici natura

activității comerciale a acestora atât timp cât aceasta se încadrează în activități

de comercializare cu amănuntul, apreciind astfel că autorizația de funcționare a

fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 12 alin. (2) din

Legea nr. 266/2008.

Împotriva sentinței nr.

34 din 20 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a formulat recurs

reclamanta SC T. SRL Orșova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, indicând

ca temei legal dispozițiile art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă susține, în esență, următoarele critici:

- în mod nelegal instanța

de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată în condițiile în care analiza s-a limitat

doar la înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nu s-a dispus efectuarea unei expertize

de specialitate, această probă fiind greșit respinsă prin încheierea din 2

decembrie 2011;

- expertiza era utilă

pentru soluționarea cauzei putându-se determina prin măsurători dacă imobilul în

care a fost autorizată să funcționeze pe cale de excepție SC V. SRL se încadra în

caracteristicile unui centru comercial de mare suprafață;

- la emiterea adeverinței

nr. A1 din 2010 a cărei anulare a solicitat-o nu s-a ținut cont de prevederile Legii

nr. 266/2008 și situația reală potrivit căreia imobilul unde își desfășoară în prezent

activitatea farmacia în cauză, nu are o suprafață mai mare de 1.000 m.p., nu se

desfășoară activități de comercializare de produse și servicii de alimentație publică

și nu are o infrastructură comună.

Ministerul Sănătății a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea

sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, combătând criticile recurentei-reclamante.

În esență, se susține

că este neîntemeiată cererea reclamantei întrucât la momentul depunerii cererii

de autorizare au fost îndeplinite toate cerințele legale, autorizația nefiind afectată

de vreun viciu de nelegalitate, Primăria Municipiului Orșova certificând prin adresele

din 6 ianuarie 2011 și din 14 ianuarie 2011, cu ocazia reverificării, că datele

furnizate prin adresa din 3 decembrie 2010 sunt în cconcordanță cu realitatea din

teren, în sensul că spațiul îndeplinește cerințele pentru clasificarea ca spațiu

comercial.

La dosarul cauzei au fost

depuse concluzii scrise de intimata-pârâtă SC V. SRL prin care s-a invocat excepția

autorității de lucru judecat. S-a susținut că prin sentința nr. 34 din 20

ianuarie 2012 din Dosarul nr. 1708/54/2011, Curtea de Apel deja s-a pronunțat pe

o contestație având aceleași părți și același obiect, respectiv adeverința nr.

A1 din 3 decembrie 2012, fiind depusă la dosar hotărârea judecătorească menționată.

Pe fondul cauzei, se arată

că sentința recurată este legală și temeinică, centrul comercial în care funcționează

întrunind condițiile prevăzute de O.G. nr. 99/2000.

recurs

Înalta Curte, analizând

excepția autorității de lucru judecat, apreciază că aceasta se impune a fi respinsă,

întrucât intimata-pârâtă nu a depus dovezi care să justifice această excepție, hotărârea

judecătorească invocată și depusă la dosar fiind chiar sentința nr. 34 din 20

ianuarie 2012, care face obiectul recursului dedus judecății.

În ceea ce privește recursul,

Înalta Curte, în raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află la dosarul

cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acestaa este nefondat, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Din considerentele sentinței

recurate rezultă că instanța de fond a statuat că adeverința a cărei anulare s-a

solicitat cu nr. A1 din 3 decembrie 2010 emisă de Primăria Mun. Orșova, nu este

un act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea având ca obiect această adeverință, se

impune a fi respinsă. Însă, aspectele referitoare la existența centrului comercial

de mare suprafață, se vor analiza cu ocazia cercetării legalității actului administrativ

producător de efecte juridice - autorizația de funcționare a pârâtei SC V. SRL.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că autorizația de funcționare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 (în vigoare la data formulării cererii),

întrucât imobilul în incinta căruia a fost autorizată înființarea îndeplinește cerințele

de a fi calificat “centru comercial de mare suprafață” potrivit art. 4 lit. n) și

lit. o) din O.G. nr. 99/2000, contrar celor susținute de reclamantă.

După cum se constată,

recurenta-reclamantă nu aduce critici sentinței atacate sub aspectul celor reținute

de instanța de fond, în sensul că adeverința a cărei anulare s-a solicitat nu este

un act administrativ care să poată fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ

în condițiile Legii nr. 554/2004, astfel că cele statuate de prima instanță cu referire

la adeverința nr. A1 din 3 decembrie 2010, au intrat în puterea lucrului judecat.

Referitor la soluția care

vizează anularea autorizației de funcționare emisă în favoarea intimatei-pârâte,

instanța de recurs apreciază că aceasta este corectă, criticile formulate fiind

nefondate.

Din cuprinsul autorizației

de funcționare a SC V. SRL din 19 ianuarie 2011 rezultă că aceasta a fost emisă

în conformitate cu prevederile H.G. nr. 144/2010, H.G. nr. 15/1991, Legii farmaciei

nr. 266/2008, republicată și în baza documentației înaintată cu nr. 70882 din 29

noiembrie 2010 printre care și adeverința nr. A1 din 3 decembrie 2010 emisă de Primăria

Mun. Orșova, astfel cum Ministerul Sănătății a susținut prin înscrisurile depuse

la dosar.

În ceea ce privește adeverința

menționată, nu s-au produs dovezi că sunt false cele înscrise în cuprinsul acesteia

în sensul că spațiul situat în Orșova, Complex comercial, C.C. este situat într-un

centru comercial de mare suprafață, respectiv 1.700 m.p., P+1, într-un singur imobil

care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate, unde se desfășoară

activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică.

Mai mult, din înscrisurile

depuse la Dosarul nr. 1798/101/2011 rezultă că imobilul denumit “C.C.C.” Orșova

are o suprafață totală de 2.404,09 m.p.

Astfel cum rezultă din

încheierea din 2 decembrie 2011 a instanței de fond, reclamanta a solilcitat încuviințarea

unei expertize tehnice, specialitatea construcții, această probă fiind respinsă

de instanța de fond ca nefiind utilă cauzei.

În mod corect, față de

cele menționate anterior, această cerere de probatorii a fost respinsă, întrucât

scopul în care a fost solicitată proba cu expertiză de către reclamantă, respectiv,

acela de a se stabili de către expert dacă imobilul îndeplinește condițiile prevăzute

de lege pentru a fi considerat centru comercial de mare suprafață, excede competențelor

acestuia, instanța de judedcată fiind singura în măsură să interpreteze și să aplice

dispozițiile legale în raport de situațiile de fapt și ipoteze determinate.

În altă ordine, prin O.U.G.

nr. 130/2010 cu aplicare de la 30 decembrie 2010, au fost abrogate dispozițiile

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 care prevedeau că “(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate înființa

câte o farmacie comunitară în gări, aerogări și centre comerciale de mare suprafață,

definite conform legii, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul

de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil, care utilizează

o infrastructură comună și utilități adecvate potrivit O.G. nr. 99/2000 privind

comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările

și completările ulterioare. Dovada încadrării spațiului în această prevedere se

eliberează de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială

se află”.

În acest context, chiar

dacă cererea de autorizare a intimatei-pârâte a fost analizată în raport cu dispozițiile

legale de la data formulării acesteia, o cerere în sensul anulării autorizației

de funcționare pentru argumentele expuse în cuprinsul acesteia, cu invocarea dispozițiilor

legale abrogate, este lipsită de un folos practic.

De altfel, în cauză, nu

a fost justificată/dovedită nici vătămarea în condițiile art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Față de toate considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc.

civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția autorității

de lucru judecat invocată de intimata-pârâtă SC V. SRL.

Respinge recursul declarat

de SC T. SRL împotriva sentinței nr. 34 din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie

2013.