ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6056/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamanta SC T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Orșova, Ministerul Sănătății - Direcția Politica Medicamentului și SC V. SRL anularea adeverinței nr. A1 din 03 decembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului Orșova și a autorizației de funcționare a SC V. SRL.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Primăria Municipiului Orșova, neținând cont de prevederile Legii nr. 288/2008 și situația reală din teren, în sensul că în imobilul unde urmează să își desfășoare activitatea farmacia în cauză nu există o activitate de comercializare de produse de alimentație publică și infrastructură comună, a eliberat adeverința nr. A1 din 03 decembrie 2010, care dă posibilitatea, ca prin fraudarea legii, să se înființeze pe cale de excepție încă o farmacie comunitară, iar prin eliberarea unui astfel de document, care va avea ca urmare înființarea nelegală a unei noi farmacii, va fi perturbată activitatea economică a tuturor farmaciilor din Municipiul Orșova.

Prin întâmpinare, pârâta Primăria Municipiului Orșova a solicitat respingerea cererii privind anularea adeverinței nr. A1 din 03 decembrie 2010, ca inadmisibilă, care nu este un act administrativ, și ca nefondată cererea privind anularea autorizației de funcționare solicitată de SC V. SRL. Pârâtul Ministerul Sănătății, prin întâmpinare, a invocat excepția de necompetență materială a instanței, susținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că la SC V. SRL a fost autorizată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, la momentul depunerii cererii de autorizare fiind îndeplinite toate cerințele legale.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SC V. SRL a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a susținut că au fost legal autorizați, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008. Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 807 din 04 iulie 2011, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtul Ministerul Sănătății și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 34 din 20 ianuarie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantă, pe care a obligat-o la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC V. SRL.

La același termen, așa cum se menționează în practicaua hotărârii, prima instanță a respins motivat excepțiile invocate în cauză. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, cu privire la fondul cauzei, următoarele: Din adeverința emisă de Primăria Municipiului Orșova rezultă că spațiul situat în Orșova, Complex comercial, Centru Civic nr. 1 este parte a unui centru comercial de mare suprafață. Se arată că datele sunt extrase din planul urbanistic general al Mun. Orșova și că adeverința este destinată a folosi pentru autorizare la Ministerul Sănătății. În raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prima instanță a reținut că această adeverința nu produce efecte juridice prin ea însăși, ci constituie un act premergător pentru emiterea autorizației de funcționare a farmaciei comunitare.

Înscrisul adeverește doar o stare de fapt și nu reprezintă un act administrativ, actul care dă naștere raporturilor juridice fiind autorizația emisă de Ministerul Sănătății. Ea reprezintă doar dovada încadrării spațiului în categoria gări, aerogări și centre comerciale de mare suprafață, dovadă ce se eliberează de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială se află, în conformitate cu art. 12 alin. (2) teza finală din Legea nr. 266/2008. Prin urmare, s-a apreciat că acțiunea formulată cu privire la adeverința respectivă este neîntemeiată, însă aspectele de nelegalitate invocate privind centrul comercial de mare suprafață se vor analiza în raport cu actul administrativ producător de efecte juridice - autorizația de funcționare.

În raport cu dispozițiile din Legea farmaciei, prima instanță a reținut că numărul farmaciilor care se înființează în municipii, orașe și comune se stabilește în raport de numărul de locuitori. Față de susținerile reclamantei, potrivit cărora spațiul în litigiu nu are caracteristicile unui centru comercial de mare suprafață, precizând că spațiul respectiv ar avea suprafața de c.c.a. 300 m.p. precum și ca în incintă se află un magazin chinezesc și două birouri, prima instanță a reținut că suprafața respectivului spațiu comercial este mai mare de 1000 m 2 , respectiv de 2311,22 m.p. conform centralizatorului anexa la Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria XX.

nr. AA1. din data de 06 iunie 2006 emis de Consiliul Județean Mehedinți. Suprafața construită conform planșei topografice și plan cadastral este în suprafață de 1.839,71 m.p., primind atestarea de recepționare de către Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Mehedinți. Cât privește existența și natura magazinelor care ar trebui să fie deschise într-un centru comercial de mare suprafață, a reținut că acestea trebuie să desfășoare comerț cu amănuntul ce reprezintă activitatea desfășurată de comercianții care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora, definiție care cuprinde atât tipul magazinelor chinezești cât și bănci/ instituții de credit sau magazine tip amanet sau care comercializează termopane - conform schiței depusă de către reclamantă, potrivit art 4 lit. d) din O.G.

nr. 99/2000. Definiția centrului comercial de suprafață mare nu limitează sau restrânge numărul comercianților și nici natura activității comerciale a acestora atât timp cât aceasta se încadrează în activități de comercializare cu amănuntul, apreciind astfel că autorizația de funcționare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008. 2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 34 din 20 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a formulat recurs reclamanta SC T. SRL Orșova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, indicând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă susține, în esență, următoarele critici: - în mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată în condițiile în care analiza s-a limitat doar la înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nu s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, această probă fiind greșit respinsă prin încheierea din 2 decembrie 2011; - expertiza era utilă pentru soluționarea cauzei putându-se determina prin măsurători dacă imobilul în care a fost autorizată să funcționeze pe cale de excepție SC V. SRL se încadra în caracteristicile unui centru comercial de mare suprafață; - la emiterea adeverinței nr. A1 din 2010 a cărei anulare a solicitat-o nu s-a ținut cont de prevederile Legii nr. 266/2008 și situația reală potrivit căreia imobilul unde își desfășoară în prezent activitatea farmacia în cauză, nu are o suprafață mai mare de 1.000 m.p., nu se desfășoară activități de comercializare de produse și servicii de alimentație publică și nu are o infrastructură comună.

Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, combătând criticile recurentei-reclamante. În esență, se susține că este neîntemeiată cererea reclamantei întrucât la momentul depunerii cererii de autorizare au fost îndeplinite toate cerințele legale, autorizația nefiind afectată de vreun viciu de nelegalitate, Primăria Municipiului Orșova certificând prin adresele din 6 ianuarie 2011 și din 14 ianuarie 2011, cu ocazia reverificării, că datele furnizate prin adresa din 3 decembrie 2010 sunt în cconcordanță cu realitatea din teren, în sensul că spațiul îndeplinește cerințele pentru clasificarea ca spațiu comercial.

La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de intimata-pârâtă SC V. SRL prin care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat. S-a susținut că prin sentința nr. 34 din 20 ianuarie 2012 din Dosarul nr. 1708/54/2011, Curtea de Apel deja s-a pronunțat pe o contestație având aceleași părți și același obiect, respectiv adeverința nr. A1 din 3 decembrie 2012, fiind depusă la dosar hotărârea judecătorească menționată. Pe fondul cauzei, se arată că sentința recurată este legală și temeinică, centrul comercial în care funcționează întrunind condițiile prevăzute de O.G. nr. 99/2000. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând excepția autorității de lucru judecat, apreciază că aceasta se impune a fi respinsă, întrucât intimata-pârâtă nu a depus dovezi care să justifice această excepție, hotărârea judecătorească invocată și depusă la dosar fiind chiar sentința nr. 34 din 20 ianuarie 2012, care face obiectul recursului dedus judecății.

În ceea ce privește recursul, Înalta Curte, în raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acestaa este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Din considerentele sentinței recurate rezultă că instanța de fond a statuat că adeverința a cărei anulare s-a solicitat cu nr. A1 din 3 decembrie 2010 emisă de Primăria Mun. Orșova, nu este un act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea având ca obiect această adeverință, se impune a fi respinsă. Însă, aspectele referitoare la existența centrului comercial de mare suprafață, se vor analiza cu ocazia cercetării legalității actului administrativ producător de efecte juridice - autorizația de funcționare a pârâtei SC V. SRL.

De asemenea, instanța de fond a reținut că autorizația de funcționare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 (în vigoare la data formulării cererii), întrucât imobilul în incinta căruia a fost autorizată înființarea îndeplinește cerințele de a fi calificat “centru comercial de mare suprafață” potrivit art. 4 lit. n) și lit. o) din O.G. nr. 99/2000, contrar celor susținute de reclamantă. După cum se constată, recurenta-reclamantă nu aduce critici sentinței atacate sub aspectul celor reținute de instanța de fond, în sensul că adeverința a cărei anulare s-a solicitat nu este un act administrativ care să poată fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004, astfel că cele statuate de prima instanță cu referire la adeverința nr. A1 din 3 decembrie 2010, au intrat în puterea lucrului judecat.

Referitor la soluția care vizează anularea autorizației de funcționare emisă în favoarea intimatei-pârâte, instanța de recurs apreciază că aceasta este corectă, criticile formulate fiind nefondate. Din cuprinsul autorizației de funcționare a SC V. SRL din 19 ianuarie 2011 rezultă că aceasta a fost emisă în conformitate cu prevederile H.G. nr. 144/2010, H.G. nr. 15/1991, Legii farmaciei nr. 266/2008, republicată și în baza documentației înaintată cu nr. 70882 din 29 noiembrie 2010 printre care și adeverința nr. A1 din 3 decembrie 2010 emisă de Primăria Mun. Orșova, astfel cum Ministerul Sănătății a susținut prin înscrisurile depuse la dosar. În ceea ce privește adeverința menționată, nu s-au produs dovezi că sunt false cele înscrise în cuprinsul acesteia în sensul că spațiul situat în Orșova, Complex comercial, C.C.

este situat într-un centru comercial de mare suprafață, respectiv 1.700 m.p., P+1, într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate, unde se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică. Mai mult, din înscrisurile depuse la Dosarul nr. 1798/101/2011 rezultă că imobilul denumit “C.C.C.” Orșova are o suprafață totală de 2.404,09 m.p. Astfel cum rezultă din încheierea din 2 decembrie 2011 a instanței de fond, reclamanta a solilcitat încuviințarea unei expertize tehnice, specialitatea construcții, această probă fiind respinsă de instanța de fond ca nefiind utilă cauzei.

În mod corect, față de cele menționate anterior, această cerere de probatorii a fost respinsă, întrucât scopul în care a fost solicitată proba cu expertiză de către reclamantă, respectiv, acela de a se stabili de către expert dacă imobilul îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerat centru comercial de mare suprafață, excede competențelor acestuia, instanța de judedcată fiind singura în măsură să interpreteze și să aplice dispozițiile legale în raport de situațiile de fapt și ipoteze determinate. În altă ordine, prin O.U.G.

nr. 130/2010 cu aplicare de la 30 decembrie 2010, au fost abrogate dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 care prevedeau că “(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate înființa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări și centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate potrivit O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Dovada încadrării spațiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială se află”.

În acest context, chiar dacă cererea de autorizare a intimatei-pârâte a fost analizată în raport cu dispozițiile legale de la data formulării acesteia, o cerere în sensul anulării autorizației de funcționare pentru argumentele expuse în cuprinsul acesteia, cu invocarea dispozițiilor legale abrogate, este lipsită de un folos practic. De altfel, în cauză, nu a fost justificată/dovedită nici vătămarea în condițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata-pârâtă SC V. SRL. Respinge recursul declarat de SC T. SRL împotriva sentinței nr. 34 din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2013.