ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6028/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă cu nr. 7405 din 27 aprilie 2011 Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.I., în contradictoriu cu pârâții O.C.P.I. Constanța, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și C.N.A.D.N.R. din România, și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 581 din 19 decembrie 2012 a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva încheierii 70979/23 noiembrie 2011 a O.C.P.I.

Constanța, a declinat capătul de cerere privind plângerea împotriva încheierii nr. 70979/2011 a O.C.P.I. Constanța, Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență în legătură cu acest capăt și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța privind anularea deciziei nr. 604/2011 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, a declinat capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 604/2011 către Tribunalul Constanța, a admis excepția inadmisibilității cererii privind anularea H.G. nr. 415/2010 și 200/2011 și a respins cererea privind anularea H.G. nr. 415/2010 și 200/2011, ca inadmisibilă.

Ivindu-se conflictul negativ de competență în legătură cu capătul de cerere privind plângerea împotriva încheierii nr. 70979/2011 a O.C.P.I. Constanța a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Prin încheierea nr. 70979 din 2011, s-a dispus admiterea cererii cu privire la intabularea imobilului cu nr. cadastral A1. înscris în CF nr. B1. / U.A.T. Murfatlar având ca proprietar A.I. în cotă de 1/1 de sub X2.; s-a radiat poziția X. din partea P1. în baza actului normativ nr. 200/2011, emis de Guvernul României sub Z1./ din CF nr. B1. U.A.T. Murfatlar; s-a sistat CF B2., intabulat cu nr. cadastral A1.

Murfatlar ca urmare a dezmembrării acestuia în următoarele două imobile - nr. cadastral B1 / CF B1. și B2/ CF B1; sub nr. B3 din CF B1. UAT Murfatlar s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra A1. în favoarea Statului Român și-a intabulat dreptul de administrare asupra A1., în favoarea C.N.A.D.N.R. S.A. Potrivit art. 50 pct. 2 2 din Legea nr. 7/1996 (formă în vigoare la 10 iunie 2011) (2 2 ): „Plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în CF”.

Deci, în cauză, competența de soluționare a plângerii împotriva încheierii registratorului de carte funciară aparține Judecătoriei în raza căruia se află imobilul. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe reclamantul A.I. și pe pârâții O.C.P.I. Constanța, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și C.N.A.D.N.R., este de competența Judecătoriei Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.I. și pe pârâții O.C.P.I. Constanța, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și C.N.A.D.N.R., în favoarea Judecătoriei Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2013.