ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6028/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă cu nr. 7405 din 27 aprilie

2011 Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale de soluționare

a cauzei privind pe reclamantul A.I., în contradictoriu cu pârâții O.C.P.I. Constanța,

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și C.N.A.D.N.R. din România, și a

declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Constanța, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare,

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 581 din 19 decembrie 2012 a admis excepția necompetenței

materiale de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva încheierii

70979/23 noiembrie 2011 a O.C.P.I. Constanța, a declinat capătul de cerere privind

plângerea împotriva încheierii nr. 70979/2011 a O.C.P.I. Constanța, Judecătoriei

Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență în legătură cu acest

capăt și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî

asupra conflictului, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța

privind anularea deciziei nr. 604/2011 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, a declinat capătul

de cerere privind anularea deciziei nr. 604/2011 către Tribunalul Constanța, a admis

excepția inadmisibilității cererii privind anularea H.G. nr. 415/2010 și 200/2011

și a respins cererea privind anularea H.G. nr. 415/2010 și 200/2011, ca inadmisibilă.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență în legătură cu capătul de cerere privind plângerea împotriva încheierii

nr. 70979/2011 a O.C.P.I. Constanța a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat

cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Constanța,

secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000

de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal

ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul

actului administrativ contestat.

Prin încheierea nr. 70979

din 2011, s-a dispus admiterea cererii cu privire la intabularea imobilului cu

nr. cadastral A1. înscris în CF nr. B1. / U.A.T. Murfatlar având ca proprietar A.I.

în cotă de 1/1 de sub X2.; s-a radiat poziția X. din partea P1. în baza actului

normativ nr. 200/2011, emis de Guvernul României sub Z1./ din CF nr. B1. U.A.T.

Murfatlar; s-a sistat CF B2., intabulat cu nr. cadastral A1. Murfatlar ca urmare

a dezmembrării acestuia în următoarele două imobile - nr. cadastral B1 / CF B1.

și B2/ CF B1; sub nr. B3 din CF B1. UAT Murfatlar s-a dispus intabularea dreptului

de proprietate asupra A1. în favoarea Statului Român și-a intabulat dreptul de administrare

asupra A1., în favoarea C.N.A.D.N.R. S.A.

Potrivit art. 50 pct.

2

2

din Legea nr. 7/1996 (formă în vigoare la 10 iunie 2011) (2

2

):

„Plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei

rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita

din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții

funciare, precum și notarea plângerii în CF”.

Deci, în cauză, competența

de soluționare a plângerii împotriva încheierii registratorului de carte funciară

aparține Judecătoriei în raza căruia se află imobilul.

Față de cele arătate,

Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe reclamantul A.I.

și pe pârâții O.C.P.I. Constanța, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

și C.N.A.D.N.R., este de competența Judecătoriei Constanța, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul A.I. și pe pârâții O.C.P.I. Constanța, Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii și C.N.A.D.N.R., în favoarea Judecătoriei Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie

2013.