ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5920/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată sub nr. 6331/2/2011 la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții SC A.F.R. SRL și A.P., în contradictoriu cu pârâtul C.N.C., au solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. H1./ 20 ianuarie 2011 a pârâtei și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri, prin care să se acorde celor doi reclamanți sprijinul de 1.079.669 RON pentru calitate artistică, aferent filmului „U.D.C.”; anularea Hotărârii nr. H2./ 20 ianuarie 2011 a pârâtei și obligarea acesteia la emiterea unei hotărâri prin care să acorde reclamantei SC A.F.R.

SRL sprijinul financiar în sumă de 550.895,5 RON pentru calitatea artistică a filmului „M.”; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri pentru întârziere în cuantumul dobânzii legale calculate de la data de 20 ianuarie 2011 și până la data achitării efective a sumelor solicitate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. La 10 noiembrie 2011, reclamanta SC A.F.R. SRL a solicitat și obligarea pârâtului C.N.C. la plata sumei de 47.892,5 RON, reprezentând sprijin financiar nerambursabil acordat producătorului filmului „M.” aferent anului 2006. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6826 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea astfel cum a fost modificată, s-a dispus anularea Hotărârii nr. H2./ 20 ianuarie 2011 emisă de pârâtă și obligată aceasta la emiterea unei noi hotărâri prin care să se acorde reclamantei SC A.F.R.

SRL sprijin financiar pentru calitatea artistică a filmului „M.” în cuantumul echivalent cu cuantumul maxim al sprijinului financiar pentru succes de public acordat în anul 2007 și a fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată. În motivarea soluției, instanța de fond a constatat că urmare a cererilor formulate de reclamanții A.P. și SC A.F.R. SRL la data de 12 noiembrie 2010, înregistrate la C.N.C. sub nr. C1., respectiv sub nr. C2., prin care s-a solicitat acordarea sprijinului financiar pentru calitate artistică a filmului „U.D.C.”, Consiliul de Administrație al C.N.C. a emis Hotărârea nr. H1./20 ianuarie 2011 prin care a aprobat acordarea sprijinului financiar nerambursabil în sumă de 253.602 RON, pentru calitatea artistică a filmului „U.D.C.” regia A.P., film selecționat la Festivalurile Internaționale de Film de la Varșovia, Mannheim-Heildelber, Munchen, Cairo, Wurtzburg, Regensburg, Bradford, sprijin ce îi revine producătorului filmului SC A.F.R.

SRL și regizorului A.P. De asemenea, s-a consemnat că sprijinul acordat va fi folosit pentru producția filmului „B.”. Totodată, prin hotărârea nr. H2./ 20 ianuarie 2011 emisă de Consiliul de Administrație al C.N.C. s-a stabilit că nu se poate aproba acordarea de sprijin financiar nerambursabil pentru calitatea artistică a filmului „M.”, cerere formulată de reclamanta SC A.F.R. SRL la data de 12 noiembrie 2010 și înregistrată sub nr. C3. În cuprinsul acestei hotărâri s-a reținut că de vreme ce filmul „M.” a obținut premii și a participat la festivaluri internaționale de film anterior apariției legii care acordă sprijinul, cererea formulată nu se poate aproba. În drept au fost invocate prevederile art. 26 din O.G.

nr. 39/2005 și art. 63 din Ordinul nr. 2335/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind concursul de selecție a proiectelor cinematografice în vederea acordării de credite financiare directe pentru dezvoltarea de proiecte, producție și distribuire de filme. Din interpretarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005 și art. 63 alin. (1) din Ordinul nr. 2335/2006 instanța de fond a reținut că selecționarea ori premierea la premiile Oscar ale Academiei Europene de Film, la festivaluri internaționale acreditate de Federația Internațională a Asociațiilor Producătorilor de Film, precum și la alte festivaluri internaționale agreate de C.N.C., prezintă relevanță sub aspectul îndeplinirii uneia dintre condițiile care califică un film pentru a se acorda sprijinul financiar automat pentru calitatea artistică a filmului, această împrejurare nefiind de natură a determina cuantumul acestui sprijin.

De asemenea, s-a observat că art. 63 din ordinul nr. 2335/ 2006 prevede expres că sprijinul financiar automat pentru calitatea artistică a filmului se acordă o singură dată pentru același film selecționat sau premiat la festivalurile de categoria A, rezultând clar că și selecționarea la mai multe festivaluri atrage plata unui singur sprijin financiar pentru calitatea artistică a filmului. Așadar, sintagma „o singură dată” nu poate fi interpretată decât în sensul că sprijinul financiar se acordă o dată pentru toate selecțiile/ premierile, iar nu că acesta s-ar acorda printr-o singură operațiune, pentru fiecare an în care filmul a fost selecționat/ premiat, iar legiuitorul a înțeles să folosească pluralul pentru festival pentru a nu exclude o serie de festivaluri care pot fi agreate de C.N.C..

Totodată, această prevedere reprezintă un argument în plus a modalității în care „selecționarea” trebuie interpretată, respectiv de condiție pentru ca un film să califice producătorul și regizorul pentru acordarea sprijinului financiar menționat. Pe de altă parte, trebuie văzut și scopul pentru care a fost instituit acest sprijin, respectiv încurajarea realizatorilor și producătorilor filmelor de valoare artistică deosebită, recunoscute ca atare pe plan internațional (conform art. 26 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 39/ 2005), iar recunoașterea calității unui film se face chiar și prin selecționarea la un singur festival. Prin urmare, calitatea artistică a unui film trebuie recunoscută în egală măsură atât unui film selecționat la un singur festival, cât și unuia selecționat la mai multe festivaluri.

Cu alte cuvinte, de vreme ce calitatea artistică a unui film a fost recunoscută prin selectarea/ premierea la un prim festival, încă din acel moment filmul este îndeplinită una dintre condițiile obținerii sprijinului financiar, ce se acordă o singură dată, calitatea artistică a filmului nesuferind modificări nici într-un sens, nici în altul cu ocazia selecționării la festivalurile următoare. Nu în ultimul rând, a fost avută în vedere și destinația sumelor primite cu titlu de sprijin financiar pentru calitatea artistică a filmului, respectiv folosirea pentru a se realiza un nou film, fiind posibil ca această condiție să fie îndeplinită la câțiva ani distanță de momentul la care filmul de calitate artistică a întrunit condițiile de calificare.

Mai mult, dacă s-ar merge pe interpretarea dată de reclamanți dispozițiilor legale menționate, ar rezulta că și în situația în care un film a fost selecționat la mai multe festivaluri în cursul aceluiași an, pentru acesta producătorul și regizorul ar trebui să beneficieze de sprijin financiar pentru calitatea artistică a filmului pentru fiecare selecționare/ premiere de pe parcursul acelui an, împrejurare ce este evident în contradicție cu intenția legiuitorului. Așadar, nu se poate susține că în situația în care un film a fost selecționat sau premiat la astfel de festivaluri timp de mai mulți ani producătorul și regizorul acestuia ar fi îndreptățiți să primească sprijin financiar automat pentru calitatea artistică a filmului pentru selecțiile/ premiere din fiecare an.

Din contră, selecționarea/ premierea califică un film pentru acordarea sprijinului financiar, dar numărul de selecții/premii nu influențează cuantumul sprijinului. Raportat de cele stabilite anterior, precum și la împrejurarea că prin Hotărârea nr. H1./ 20 ianuarie 2011 emisă de pârâtă cererea reclamanților de acordare a sprijinului financiar pentru calitatea artistică a filmului „U.D.C.” a fost admisă, acestora fiindu-le acordată suma de 253.602 RON, instanța a apreciat că solicitarea reclamanților de anulare a hotărârii menționate și obligare a pârâtei la plata sumei de 1.079.669 RON este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare. În ceea ce privește hotărârea nr. H2./ 20 ianuarie 2011 emisă de pârâtă, instanța a apreciat că acțiunea formulată sub acest aspect este întemeiată și a fost admisă pentru următoarele motive.

Din cuprinsul dispozițiilor legale anterior enunțate și analizate, instanța a observat că sub nicio formă acordarea sprijinului financiar automat pentru calitatea artistică a unui film nu este condiționată de momentul la care a avut loc premiera acestuia în România, ci de selecționarea/ premierea în cadrul unor festivaluri agreate. Or, filmul „M.” a fost selecționat și premiat atât la festivaluri ce au fost organizate anterior apariției O.G. nr. 39/2005 (în anii 2003-2004), cât și ulterior, respectiv în anii 2005-2007. Prin urmare, de vreme ce acest film a fost selecționat la festivaluri agreate de pârâtă, iar reclamanta SC A.F.R. SRL a precizat expres în cuprinsul cererii adresate pârâtei la data de 12 noiembrie 2010 că înțelege să folosească sprijinul ce îi va fi acordat pentru calitatea artistică a filmului „M.” în vederea producerii filmului „B.”, hotărârea prin care a fost respinsă cererea reclamantei a fost considerată neîntemeiată.

În ceea ce privește cuantumul acestui sprijin, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 28 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 39/2005, anterior expuse, precum și faptul că ultimul an în care filmul „M.” a participat la un festival este anul 2007, astfel instanța a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care să acorde reclamantei SC A.F.R. SRL sprijin financiar pentru calitatea artistică a filmului "M." în cuantumul echivalent cu cuantumul maxim al sprijinului financiar pentru succes de public acordat în anul 2007. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții SC A.F.R. SRL, A.P. și pârâtul C.N.C.. I. În recursul declarat de reclamanții SC A.F.R.

SRL și A.P. s-a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică. S-a arătat că art. 63 alin. (1) din Regulament prevede acordarea sprijinului financiar pentru calitatea artistică a filmului o singură dată pentru același film, producătorului și regizorului acestuia, dar acesta nu a prevăzut nicio limitare a acordării sprijinului numai la nivelul unui singur an, iar instanța de fond a limitat acordarea ajutorului la un singur an, deși legea nu prevede o asemenea limitare. S-a invocat și faptul că atât art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 39/2005, cât și art. 63 alin. (2) din Regulament prevăd în mod expres faptul că sprijinul pentru calitatea artistică are aceleași cuantum celei pentru succes de public, iar pe de altă parte, art. 27 din O.G.

nr. 39/2005 stabilește că sprijinul automat pentru succes de public se acordă în doi ani consecutivi: pentru anul în care filmul a avut premiera (lit. a) și pentru anul următor, în care filmul a reluat ca „titlu” (lit. b). În aceste condiții, atât timp cât sprijinul pentru calitate artistică „are același cuantum cu cel pentru succes de public”, iar sprijinul pentru succes de public se acordă pentru doi ani consecutivi, recurenții au considerat că sprijinul pentru calitate artistică nu poate fi limitat la nivelul unui singur an și, de aceea, s-a solicitat să se constate că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de sprijinul pentru calitate artistică pentru toți anii în care filmele au fost selecționate sau premiate la festivalurile internaționale.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul anulării parțiale a Hotărârii nr. H1./2011 a intimatului C.N.C. și obligarea acestuia la emiterea unei noi hotărâri prin care să se acorde celor doi reclamanți sprijinul de 1.079.669 RON pentru calitate artistică, aferent filmului „U.D.C.”, obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să acorde reclamantei sprijinul financiar aferent tuturor anilor în care filmul „M.” a fost selecționat la festivaluri internaționale și nu numai sprijin financiar aferent anului 2007, cum în mod greșit a dispus instanța de fond, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. II. În recursul declarat de pârâtul C.N.C.

a fost criticată soluția instanței de fond și s-a solicitat modificarea în parte a Sentinței civile nr. 6826/2011 și respingerea cererii de anulare a Hotărârii Consiliului de Administrație a C.N.C. nr. H2./ 20 ianuarie 2010 formulată de SC A.F.R. SRL și A.P., iar în subsidiar, modificarea în parte a Sentinței civile nr. 6826/2011 și acordarea sprijinului financiar pentru calitatea artistică a filmului „M.” către SC A.F.R. SRL în cuantumul stabilit de lege pentru anul 2010, acesta fiind anul în care sprijinul a fost solicitat și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. În motivele de recurs s-au invocat dispozițiile art. 26 alin. (3) din O.G. nr. 39/2005, art. 28 alin. (2) din O.G.

nr. 39/2005 și art. 63 alin. (2) din Regulamentul privind concursul de selecție al proiectelor cinematografice aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 al Ministerului Culturii și Cultelor și prin interpretarea acestor texte recurentul a precizat că sprijinul financiar pentru calitatea artistică se acordă o singură dată pentru același film. Deoarece sprijinul financiar pentru calitatea artistică a filmului se acordă numai pentru realizarea unui nou proiect cinematografic câștigător al concursului de selecție pentru acordarea de credite directe este evident că nu poate fi solicitat decât atunci când această condiție este îndeplinită, chiar la câțiva ani distanță de momentul la care filmul de bună calitate artistică realizat a întrunit condițiile de eligibilitate.

Textul de lege se referă la „cuantumul maxim al sprijinului financiar pentru succes la public acordat pentru anul respectiv”, astfel că C.N.C. mai poate acorda o singură altă sumă de bani al cărei cuantum maxim este stabilit de lege. Chiar dacă O.G. nr. 39/2005 nu interzice în mod expres interpretarea abuzivă a textului de lege, din analiza unitară a întregului act normativ rezultă clar că la realizarea unui nou proiect cinematografic poate fi solicitat sprijin financiar nerambursabil numai în cuantumul maxim stabilit de lege pentru anul respectiv, avându-se în vedere normele comunitare referitoare la ajutoare de stat. Referitor la suma maximă ce poate fi acordată pentru realizarea unui noi proiect cinematografic, recurentul a criticat soluția instanței de fond care a considerat că reclamanților li se poate acorda de două ori sprijin financiar nerambursabil pentru calitate artistică pentru producția aceluiași nou proiect cinematografic, respectiv filmul „B.”.

Din conținutul Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.C. nr. H1./ 20 ianuarie 2010 rezultă că pentru filmul „B.” reclamanților le-a fost acordat deja sprijinul financiar solicitat pentru calitate artistică, avându-se în vedere filmul „U.D.C.”, cuantumul fiind acordat în maximul stabilit de lege. Chiar dacă, în principal, filmul „M.” este eligibil pentru acordarea de sprijin financiar nerambursabil pentru calitate artistică, recurentul a arătat că pentru realizarea filmului „B.” se poate acorda sprijin pentru calitatea artistică, dar numai pentru un singur film din carieră. În privința anului de referință pentru calculul sprijinului financiar pentru calitate artistică acordat pentru realizarea unui nou proiect cinematografic a fost criticată soluția instanței de fond pentru că a avut în vedere anul 2007, cu toate că cererea SC A.F.R.

SRL de acordare a sprijinului financiar a fost depusă în anul 2010. Instanța de fond a respins corect cererea de anulare a Hotărârii nr. H1./2010 când a interpretat corect prevederile legale, dar și-a contrazis propria soluția în privința Hotărârii C.N.C. nr. H2./ 20 ianuarie 2010. Recurenta SC A.F.R. SRL a solicitat admiterea probei cu înscrisuri din care ar rezulta că, chiar în interpretarea C.N.C. „anul respectiv” înseamnă anul în care filmul a fost premiat sau selecționat și că sprijinul pentru calitatea artistică a mai multor filme poate fi acordat pentru producerea unui singur nou film. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente, în cauză, Înaltaa Curte va respinge recursurile pentru următoarele considerente: În fața instanței de fond, reclamanții au contestat Hotărârea nr. H1./ 20 ianuarie 2011 a Consiliului de Administrație a C.N.C.

prin care a fost acordat sprijin financiar nerambursabil în sumă de 253.602 RON pentru calitatea artistică a filmului „U.D.C.” și Hotărârea nr. H2./ 20 ianuarie 2011 prin care a fost respinsă cererea de acordare a sprijinului financiar nerambursabil pentru calitatea artistică a filmului „M.” cu motivarea că filmul a obținut premii și a participat la festivaluri internaționale anterior apariției legii care acordă sprijinul, respectiv O.G. nr. 39/2005. Împotriva acestor hotărâri, reclamanții au formulat plângere prealabilă iar prin adresa nr. 515/ 7 martie 2011 s-a apreciat că Hotărârea nr. H1./2011 a fost adoptată conform prevederilor legale, iar cu privire la Hotărârea nr. H2./ 20 ianuarie 2011 s-a propus reanalizarea ei în propria ședință ordinară.

Instanța de fond a respins cererea de anulare a Hotărârii nr. H1./ 2011, dar a fost admisă cererea de anulare a Hotărârii nr. H2./2011 și obligat pârâtul să acorde reclamantei sprijinul financiar pentru calitatea artistică a filmului „M.” în cuantumul echivalent cu cuantumul maxim al sprijinului financiar pentru succes de public acordat în anul 2007. Referitor la criticile din recursul declarat de reclamanți ce vizează respingerea acțiunii de anularea a Hotărârii nr. H1./2011, se constată că acestea sunt nefondate. De fapt, recurenții-reclamanți sunt nemulțumiți de cuantumul sumei acordare (253.602 RON) pentru calitatea artistică a filmului „U.D.C.”, ci au solicitat acordarea unei sume de 1.079.669 RON pentru calitatea artistică a filmului respectiv.

Intimatul-pârât, ca și instanța de fond, în mod corect au arătat că suma a fost acordată conform prevederilor legale și nu se poate susține, așa cum arată recurenții, că prevederile legale nu conțin nicio limitare a acordării sprijinului numai la nivelul unui singur an. Potrivit art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005, se acordă sprijinul financiar automat pentru calitate artistică a filmului, producătorilor și regizorilor unui film care a fost selecționat ori premiat la festivaluri internaționale, iar conform art. 28 alin. (2) din același act normativ „Cuantumul acestui sprijin este echivalent cu sprijinul financiar automat pentru succes de public ce se poate acorda în anul respectiv”.

Și art. 63 alin. (2) din Regulamentul privind concursul de selecție a proiectelor cinematografice aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 a Ministrului Culturii și Cultelor prevede „Cuantumul acestui sprijin este echivalent cu cuantumul maxim al sprijinului financiar automat pentru succes de public acordat în anul respectiv”. Nu pot fi reținute susținerile recurenților-reclamanți potrivit cărora sprijinul pentru calitate artistică nu poate fi limitat la nivelul unui singur an, având în vedere că legea prevede expres care este limita maximă ce poate fi acordată, iar sprijinul financiar pentru calitatea artistică a filmului este egal cu cuantumul maxim al sprijinului financiar automat pentru succes de public acordat în anul respectiv, indiferent de numărul de festivaluri la care filmul a participat.

În privința criticilor aduse soluției instanței de fond, în recursul declarat de intimatul C.N.C. ce vizează anularea Hotărârii nr. H2./2011, se constată că și acestea sunt nefondate. Mai întâi, că în motivele de recurs se invocă alte argumente pentru a se dovedi că Hotărârea nr. H2./2011 este legală și temeinică decât cele avute în vedere la adoptarea acesteia. Cererea de acordare a sprijinului pentru calitatea artistică a filmului „M.” a fost respinsă prin Hotărârea nr. H2./2011 cu motivarea că filmul a obținut premii și a participat la festivaluri internaționale anterior apariției legii care acordă sprijinul, dar chiar ca urmare a plângerii prealabile, C.N.C. a propus reanalizarea acestei hotărâri într-o proximă ședință, dar aceasta nu s-a concretizat până la data soluționării prezentului recurs.

În motivele de recurs, chiar recurentul-pârât a arătat că, în principiu, filmul „M.” este eligibil pentru acordarea de sprijin pentru calitate artistică și chiar a solicitat, în subsidiar, acordarea acestui sprijin dar în cuantumul stabilit de lege pentru anul 2010, când sprijinul a fost solicitat. Însă, soluția instanței de fond prin care sprijinul pentru calitatea artistică a filmului „M.” a fost acordat în cuantumul sprijinul pentru succes de public acordat în anul 2007, este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale. De altfel, recurenții-reclamanți au depus la dosar dovezi din care rezultă că chiar C.N.C. a considerat că sintagma „anul respectiv” înseamnă anul în care filmul a fost premiat sau selecționat (a se vedea Hotărârea nr. H3./ 2 august 2011 a C.N.C.

prin care s-a revocarea Hotărârea nr. H4./2011 pe motiv că filmul pentru care s-a solicitat sprijin pentru calitate artistică a participat la festivaluri în anul 2011 și va putea beneficia de sprijin în anul 2012). Și criticile din recurs ce vizează imposibilitatea acordării sprijinului pentru calitatea artistică pentru două filme în vederea realizării unui alt proiect, respectiv pentru filmul „U.D.C.” și pentru filmul „M.” în vederea realizării filmului „B.”, sunt contrazise chiar de practica C.N.C., depusă de recurenții-reclamanți care a acordat asemenea sprijin pentru două filme și pentru realizarea unui alt film (a se vederea Hotărârea nr. H5./ 6 octombrie 2011 și Hotărârea nr. H6./ 6 octombrie 2011 ale C.N.C.).

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate, având în vedere că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.F.R. SRL și de pârâtul C.N.C. împotriva sentinței nr. 6826 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2013.